duminică, 17 august 2008

Curiozitatea stă să omoare o altă pisică

Nimic nu mă întristează mai tare, decât să văd în jurul meu oameni cu fiinţa otrăvită. Oameni din care frumosul, nemaisuportându-şi traiul fără rost, şi-a luat tălpăşiţa pentru totdeauna. Pentru astfel de indivizi solidaritatea e exaltare, iar umanitatea bravură, dragostea- sex siropos, iar spiritul, violator în serie.

Nu e greu să fii decretat penibil sau excesiv de către un astfel de suflet searbăd. El nu are datele necesare să te înţeleagă şi, probabil, nici resursele pentru a supravieţui în lumea ta. Emoţională. Culmea e că nici nu-i lipseşte. Nu poţi tânji după culoarea cerului dacă te-ai uitat o viaţă în pământ.

Mă întreb dacă nu cumva s-au născut perfecţi, iar viaţa i-a contaminat cu o boală de spirit mortală. Dacă nu ar trebui, mai degrabă, să întârzii în preajma lor şi să-i ajut. Dar nu-i uşor să-i câştigi, când par să aibă vocaţia urâtului, sindromul cazărmii şi orgoliul ultimului cuvânt. Când greaţa şi ordinul sunt singurele autorităţi pe care le recunosc, iar defectul unica proteină care le face muşchiul să vibreze şi-i ajută să meargă mai departe, în mizerabila lor existenţă.

Oameni ca aceştia-mă gândesc- nu vor fi niciodată în stare să dureze ceva. Pentru că ar trebui zidit un suflet de om acolo şi, în ceea ce-i priveşte, asta este doar încă o noţiune abstractă. Şi totuşi durează. Ca-n fimele acelea de groază. Când crezi că totul s-a sfârşit, ceva sticleşte în întuneric şi curiozitatea stă să omoare o altă pisică.

9 comentarii:

o.p. spunea...

ia uite cum am lipsit și eu un pic din blogosfera și deja innu din blog rolul meu s-a dus. "blog inexistent"

sunt din nou offtopic: îmi place noul look. dar cel mai mult îmi place "about me". felicitări!

innuenda spunea...

Hehehe, poliţistă mică! Ai dat de mine! De new me! Mă bucur să te revăd şi eu.:)

o.p. spunea...

Credeam ca numai eu sunt pasare de noapte. :) Sper ca ești bine și că aceasta schimbare nu se datorează vreunei schimbări de macaz în viața ta. O umbra de tristețe prin articolele tale "new"? Mi se pare? Sau doar vrei sa scapi de vechii camarazi de blog? :p

Mâine o sa le savurez mai pe îndelete. Acum ma bag și eu la somn. Noapte buna!

ionutu spunea...

cine sau ce te-o supărat aşa de tare? îmi place cum arată innuenda cu un singur n! ;)

innuenda spunea...

Recunosc, am aruncat la gunoi
vechiul blog ca un gest de frondă la spusele unui prieten care m-a acuzat că scriu pentru trafic, la fel ca toţi bloggerii.

Am vrut să-i demonstrez că arunc la gunoi oricând traficul obţinut.
M-a deranjat că (tocmai el) nu înţelegea faptul că scrisul la mine este o nevoie de exprimare descoperită înaintea bloggingului.

Spre deosebire de mulţi bloggeri, eu scriu de când mă ştiu. Pe caiete, pe foi, pe computer, pe ce apuc. Blogul a fost doar o formă coerentă de a face ceea ce făceam demult.

Sigur că mă bucură să am cât mai mulţi cititori. Dar nu ăsta e scopul meu. Nu scriu ce se cere, ci doar ce simt. Nu caut audienţa, dar mă bucur când cineva îmi spune că mă citeşte cu plăcere.

Asta a fost povestea cu dispariţia blogului vechi. Am vrut să-i dau un nume nou blogului ăstuia, dar nu m-am putut rupe de personajul Innuenda. Ăsta nu a vrut să moară şi pace!:)

ionutu spunea...

Eu cînd eream mic scriam şi pe pereţi. În şcoala generală scriam cele mai frumoase compuneri. Aşa de mult îmi plăcea să scriu, încît le făceam şi altora compunerile. Ei îmi făceau tema la mate. Că la mate nu am fost niciodată bun.
Acum nu ştiu ce să zic despre prietenul care ţi-a făcut remarca respectivă. Ştiu doar că nu terminasem de citit tot (ajunsesem prin februarie anu' ăsta, că citeam şi comentariile), iar acum mă simt ca un copil căruia i s-a luat ciucalata de la gură.. Da' nu-i bai, important e că ai revenit!
Scrie pentru tine, implicit ne bucuri şi pe noi! ;)

innuenda spunea...

Îmi cer scuze. Poate o să încarc toate textele în noul blog, ca să remediez parţial. Comentariile s-ar pierde, totuşi.
Dar...google am văzut că păstrează tot. Chiar şi blogurile şterse.

satmareanca spunea...

Rătăcind eu pe net, prin nu ştiu ce întâmplare ( de fapt ştiu), am ajuns aici. Aflasem nu mai ştiu cum că "innu" şi-a şters blogul. Nu ştiam cine e innu, iar acum "văzându-te" pe blogul Mândrei KMI mă bucur că te-am descoperit şi că ai revenit. Ce vroiam să spun de fapt este că ai mare dreptate când afirmi că literele tale nu s-au scremut niciodată. Se vede din textele postate :))) Nu trebuie să scrii pentru alţii ori cum spun alţii, scrie cum simţi, căci scrii foarte bine :)

innuenda spunea...

Sătmăreanco, bine-ai venit. Mulţam fain! Hehehe, da' văd că nici literele tale nu se prea screm.:)