duminică, 24 august 2008

De mână cu mama prin târgul de vechituri

Citeam deunăzi pe blogul Mariei Coman despre festivalul de la Mamaia. Iniţial m-a amuzat teribil articolul ei. Apoi i-a dat minţii mele de lucru.

Mă gândeam de câte ori nu ne-am răsturnat în fotoliu cu telecomanda în mână şi nu am râs pe înfundate la vederea vreunor oameni scurtcircuitaţi de timpul lor, ieşiţi parcă din lada de zestre a bunicii, care cântau la vreun festival sau moderau vreo emisiune considerată de noi plicticoasă.

„Unde i-au mai găsit şi pe ăştia, frate?! La veterani de război?!” întreba atunci retoric, stârnind ilaritatea anturajului, vreun adolescent cu tunsoare emo şi pantaloni cu turul căzut. „Ia uite ce freză posedă moşu, zici că e Cezar!” completa altul caterinca. „Da mă, da’ ce marfă de costum are! Din stofă rară, care nu se mai fabrică de pe vremea războiului, eh!?!”.

Adolescenţii ăia, poate îmbrăcaţi şi tunşi altfel, puteam fi noi acum câţiva ani. Dar la fel de bine, peste câţiva ani, am putea fi noi prăfuiţii.
Unii oameni, nu mulţi, au tendinţa de a lua culoarea timpului în care trăiesc. Pot fi, cred ei, actuali. Asta merge o vreme, apoi...

...„Se încăpăţânează să nu îmbătrânească!” se va spune despre ei când le va fi tuturor clar că se căznesc să intre în atitudini nepotrivite cu vârsta lor. Însă replica aceasta pe ei îi va face fericiţi. Faptul că nu le-a sărit nasturele cât colo şi nu le-a fugit fermoarul în jos va fi dovada cea mai bună că sunt îmbrăcaţi pe măsura lor.

Dar oare nu rămâne de râs un paşoptist îmbrăcat în costum de pionier? Chiar dacă îi vine!? Nu este mai firesc să ducă fiecare stindardul timpului său?

Eu una ştiu că nu vreau să văd bunici cu şosete albe trei sferturi şi părul strâns în codiţă cu pampon. Ori, Doamne fere, în converşi, fuste mini şi cu ghiozdănel lăcuit în spate. Bunica o prefer aşa cum am apucat-o de copil. Maică bătrână cu brâul de lână.Vorba ceea.

Cu toate acestea, simt cum îmi cade turul la pantaloni chiar în momentul în care vă vorbesc, în timp ce vântul culpei îmi bate părul, neapărat din spate. Şi apoi simt cum îmi vine să râd isteric, exact ca pe vremea când trebuia să stau serioasă pe o scenă, recitând poezii. Tocmai de aceea, ca să fiu fair faţă de două atitudini între care sunt partajată, vă propun un experiment: uitaţi-vă la festivalul de la Mamaia ca la un film alb negru! Cum aşa? O să vă explic.

Părinţii mei se uită la festivalul de la Mamaia. Şi la Cerbul de Aur. La Teleenciclopedia şi la Atenţie se cântă! emisiunea lui Moculescu. Iar când e weekend se uită la nu ştiu ce emisiune de divertisment a Corinei Chiriac. Pe mine mă amuză preferinţele lor, cumva demodate. Dar înţeleg că le e dor de Albumul duminical de odinioară. De drumurile europene ale lui Aristide Buhoiu. De tinereţea pierdută.

Îmi dau seama atunci că oamenii trăiesc mai degrabă în timpul lor. Aceea este apa în care ei se simt ca peştii. Epoca lor este cea în care ei aveau douăzeci de ani, erau frumoşi şi iubeau. O invocă adesea în fraze care încep cu „pe vremea mea...”.

Pentru unii (dar cum România este o ţară cu populaţie îmbătrânită, înclin să cred că unii ăştia sunt a naibii de mulţi), epoca aceea este cea a anilor 60 sau 70. Volănaşele sclipicioase ale cântăreţelor de festival-la care noi ne uităm astăzi precum la taţii noştri în pozele cu pantaloni evazaţi, cămăşi înflorate strânse pe corp şi tunsori Beatles- le amintesc mamelor noastre de şlagărele Angelei Similea şi toaletele ei unicat. Cu care rupea gura târgului când apărea pe scenă.

Cântecul prăfuit despre iubire devine atunci parte dintr-o romanţă care le atinge coarda sensibilă. Nu mai e festivalul de la Mamaia ceea ce aud şi văd ei, ci muzica sferelor translucide ale timpului pierdut în căutarea căruia au pornit. Festivalul devine în acel moment exact ceea ce-şi doresc, madlena lor, din care muşcă pentru a-şi aminti. E tinereţea fără de bătrâneţe şi viaţa fără de moarte a lor.

Delicateţea cu care-şi ridică degeţelul mimoza de pe scenă le reînvie poate vremurile în care sexul nu devenise putere mediatică, nici înjurătura limbaj familiar. Le aminteşte de vremuri decente, de făcut curte, de frisoanele la vederea unei glezne şi de îndelung aşteptata noapte a nunţii.

Tradiţia înseamnă uneori neconcordanţă cu prezentul. De aceea, nu o să vedem prea curând nici la muzeul satului vilele din Certeze ca fiind reprezentative pentru Maramureş, aşa cum nu vom mai vedea nici prin sate bărbaţi tineri îmbrăcaţi „pe bune” în iţari şi încălţaţi cu opinci. Decât dacă nu cumva vreun reporter local regizează vreo ştire despre păstrarea intactă a tradiţiilor.

Nu mă înţelegeţi greşit. Nu pledez nici eu pentru a face din prezent un târg de vechituri. Vă cer doar să vă uitaţi la festivalul ăsta şi în general, la toate lucrurile demodate, ca la un documentar despre viaţa părinţilor voştri. Şi duioşia pe care o veţi simţi, poate va şterge praful de pe sticla televizorului.

Apoi veţi putea să vă duceţi cu conştiinţa împăcată la home cinema-ul vostru cu sistem Dolby surround şi să vedeţi ultimul concert al lui Marilyn Manson.

15 comentarii:

motanes spunea...

Aşa e. Câteodată, părinţii noştri spun că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu pt. că erau tineri. Şi când eşti tânăr... e mai bine decât atunci când eşti bătrân. (Ştiţi aia cu iarna nu-i ca vara :D )

Dar, altfel... prăfuit Mamaia ăsta din anul prezent. Am văzut-o şi eu pe Maia Morgenstern prezentând într-o manieră ce îmi amintea de prezentatorii comunişti. Bleah...

innuenda spunea...

Eu nu am văzut festivalul. Dar ştiu despre ce vorbiţi.:)

buburuza75 spunea...

Mă văd peste ani, ascultând un CD prăfuit cu "Dragostea din tei" a celor de la O-Zone, întinsă pe un fotoliu pe care îmi voi odihni cu grijă bătrâneţea. Îmi va trece prin suflet o clipă ştearsă de zgomotul nepoţilor adolescenţi, ce se ceartă pe o telecomandă pentru a schimba blestematul canal ce difuzează prăfuitul "Mamaia".

ionutu spunea...

Mie nu-mi place Marilyn Manson. :D
Mamaia este cît de cît un festival. Dar Cerb(o)ul de Aur? Este o porcărie de pseudofestival, un alt prilej pentru toţi bălegoşii cu fiţe din Braşov să intre mocca la sectorul VIP, asta în timp ce fraierii pe care (din păcate) îi descrii tu (adică părinţii noştri) sunt bucuroşi că pot plăti biletul exagerat de scump pentru ce condiţii se oferă (dacă plouă - şi de obicei la Cerb plouă mereu - eşti în aer liber, dar te bucuri că asculţi muzica).. unde mai pui că totul e făcut din bani publici. Nişte mizerabili!
ionuţu. ;)

Maria Coman spunea...

eu nu am nimic cu ce a fost atunci. ba dimpotriva, am tot respectul pentru ca in vremurile acelea se facea un festival de muzica. dar nu cred ca parintilor nostri le place penibilul. iar ceea ce am vazut eu la tv a fost penibil. au incercat sa adapteze- presupun- la prezent si nu au reusit. tu nu i-ai vazut pe maia si bodochi imbracati in rapperi si vorbind cu misto, foarte tare, etc. nu e o traditie, e o bataie de joc

innuenda spunea...

@Bubu, da' mă, dar dacă o să-l asculţi la cască nu o să te ştie nimeni din ce epocă eşti!:)) CD-ul tău, secretul tău.

@Ionuţu: nici mie nu-mi place M.Manson. Dar l-am pus pentru antiteza cu şlagărele de festival. Şi pentru că abia ieri i-am descoperit saitul şi m-am şocat. De aia l-am şi pus şi la mine pe blog, să intraţi şi să vă şocaţi şi voi!:))

La Cerb eu sunt una din aia cu pile, de la sectorul VIP şi asta cam în fiecare an. Hihihi, urăşte-mă, dar te rog: scurt şi să nu mă doară!:P

@Maria, nu. Chiar nu am văzut absolut nimic.

Auzi, dar ăştia nu or avea un "cap limpede" care-i vede la repetiţii şi zice: asta e bună, intră, asta e penibilă, iese?!

Dacă vroiau să se adreseze şi tinerilor, luau pe lângă Maia şi Bodochi, un cuplu de tineri de 18 ani. Fiecare cuplu ar fi avut stilul lui şi targetul lui de public.

Ce tâmpenie să subestimezi inteligenţa şi gustul publicului! Ale cărui mâncător de canabis cu lapte or fi responsabilităţile astea legate de festival, frate?! Şi mai ales, o fi rudă cu ăia de la ProTV de-i îmbracă pe Netty Sandu şi pe Busu?! Înclin să cred că da, după ce-mi povestiţi:D

Maria Coman spunea...

tocmai asta zic. nu pot nici macar parintii nostri sa fie nostalgici. pentru ca la vremea respectiva nu era penibil....filmele clasice sunt ok si acum, mamaia nu

innuenda spunea...

Dap, ai dreptate, maria. Am mai auzit păreri despre festivalul de anul ăsta. Şi toate, fără excepţie, au fost în acelaşi sens. Amatorism şi penibil.

buburuza75 spunea...

Adică să-i las fericiți pe zurbagii de nepoți? Neah, nici gând! Măcar că fredonez "Baila morena" lui Julio și tot nu mă las.

innuenda spunea...

Vezi că şi lui motanes îi place Julio. Poate faceţi schimb de CD-uri când oţi fi bătrâni!:P

motanes spunea...

Crezi tu că atunci când voi fi eu bătrân vor mai exista CD-uri...
În 20 ani, CD-urile vor fi amintire. Să ţii minte!

innuenda spunea...

Sau o să fie adevărate mici comori. Aşa cum sunt colecţiile de viniluri azi. Şi o să se cumpere din târgul de vechituri :)

motanes spunea...

Aşa e, Innuenda! :)

innuenda spunea...

Aşa e, motanes! Dar tu eşti în pase proaste sau mi se pare mie?

innuenda spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.