vineri, 22 august 2008

Dictatura lui „trebuie”

Vreau să fac doar lucruri care-mi plac. Nu care trebuie. Dacă e o problemă de obedienţă sau una de iresponsabilitate, habar n-am, dar nici nu-mi bat capul să aflu. Cert este că îmi folosesc toată inteligenţa pentru a evita trebuinţele.

Plăcerea este, în schimb, preocuparea mea constantă. Orice aş întreprinde, se dovedeşte a fi în numele ei. Oricare voce a depărtărilor m-ar chema, o face cu glasul ei. Nu e niciodată destulă şi mă las ademenită de bunăvoie în capcanele pe care mi le tot întinde. Fără să-mi pese de consecinţe.

Trăiesc în ţara lui „fac-ce-mi-place”. În lumea lui „je-m’en-fiche”. Şi asta va sfârşi prin a mă pierde. Sunt convinsă.

Luaţi de pildă momentul de faţă. E trecut de miezul nopţii şi mâine mă trezesc la 5.45. În mod normal, la ora asta trebuia să fiu în pat, aburind la temperatura nopţii de vară. Cum fac eu faţă dictaturii lui „trebuie”?! Simplu! Organizându-l în secret pe „vreau”!

Mai fascinată ca un copil în camera comorilor, stau, cu spatele la lume şi cu faţa la monitor, măturând infinitul. Navighez, cu uitătura injectată de oboseală, în măruntaiele necunoscutului, în gunoaiele din mintea altora, în reziduurile unor chimii întâmplătoare, dând sensurile cu susu-n jos şi căutând răspunsuri la întrebări nepuse. Ori poate parole de trecere la un alt nivel.

Mi-au crescut antene virtuale cu care să pot, în sfârşit, pipăi marginile pământului şi urla:„este!”. Avidă să descopăr oameni, culturi, poveşti, diferenţe, fenomene, specii, asemănări, spirite, emoţii. Dornică să aflu centrul universului şi să turbez dansând tribale păgâne în jurul lui. Să mă las în puterea genei mele rebele!

Nu mă mai deranjează demult faptul că sâmburii plăcerii sunt, de cele mai multe ori, îmbrăcaţi în cămăşi cu nervuri amare. Ori închişi precum păpuşile ruseşti, în propria lor mantră lemnoasă. Pentru că m-am prins că formula magică a oricărui ţel este chiar drumul până acolo. Din el îţi vine izbăvirea. De la parcursul acelei aşteptări înfrigurate.

Şi atunci, n-ai încotro. Te îmblânzeşti şi accepţi că, pentru a ajunge la vagonul-restaurant, trebuie câteodată să străbaţi tot trenul.

19 comentarii:

motanes spunea...

S-a întors Innuenda, feriţi linia! :D

motanes spunea...

...şi încă ceva. Reglează ceasul că e 01:21 de fapt. Adică chiar noapte

innuenda spunea...

back in business, baby!:)

alina spunea...

off-topic:
ce bine ca te-am regasit!!!
in sfarsit o veste buna, ca nu prea am avut din astea in ultima vreme!
era pacat sa te ascunzi, Innuenda!

alina spunea...

on-topic:

eu n-as fi asa drastica cu placeri versus trebuincioase. multe lucruri care par sub dictatura lui "trebuie" ne fac, de fapt, placere, "trebuie" apare doar in fata lor pentru a le continua existenta si a ne pastra noua vie placerea de a le face.

altfel, ca de obicei, in stilu-ti caracteristic de-acuma, un punct pe i original ... :)
de multe ori am avut senzatia, citindu-te, ca descopar acel alter-ego al meu pierdut pe undeva pe drum, unul mai strong decat sunt eu acuma.

dependenta asta de zgariat coaja (altor) realitati, de "vizionat" vieti si tipologii si atitudini, frumos ar fi sa fie benefica noua - sa invatam, sa ne mantuim prin cunoastere ...
dar, sceptica cum sunt lately, n-as paria pe asta.
e doar o fuga de raspundere si de trebuie, nu? :)

ionutu spunea...

Eu cred că oamenii fericiţi sunt cei care reuşesc să găsească echilibrul dintre "ce trebuie să fac" şi "ce vreau să fac"..totodată mai cred că nimeni nu a reuşit pînă acum să găsească acest echilibru perfect.
Iar August este Gustar, Iulie fiind Cuptor, din cîte ştiu, iar dacă mă înşel să-mi fie cu iertare.
Tangoul lui Gardel îl am ca sunet de apel pe telefon. ;)

ilinca dima spunea...

nici eu nu cred ca trebuie e musai un dictator ci mai degraba un fel de.. regulator.

io aseara m'am confruntat cu tema "asta e tot?" - o sa scriu si eu despre asta, cand mi'or mai trece spaimele :)

innuenda spunea...

Alina, bine-ai venit la regăsire:)!

Finalul meu dă dreptate spuselor tale. La asta mă refeream şi eu când spuneam că te îmblânzeşti şi accepţi. Acceptarea faptului că la capătul trebuinţei e, de fapt, plăcerea, face să cadă dictatura lui trebuie.Şi orice lucru pe care "trebuie să-l faci" are un premiu la capătul drumului:)

Ionuţu sau Oana (că nu ştiu care sunteţi:D), ai dreptate cu Gustar ăla. Mereu am impresia că august e cea mai călduroasă lună a anului şi greşesc băgând-o în Cuptor. Corectez. :)

Ilinca,atâta vreme cât Regulatorul Trebuie regularizează şi...nu face altcumva, e ok! :)))))
Dar ai dreptate. De aceea îmi şi recunoşteam nesăbuinţa de a mă deda plăcerilor şi spuneam că asta o să mă piardă. Să mă regularizeze careva până nu e prea târziu!:)))

ilinca dima spunea...

ah, maritatul nu e o garantie ca reg(u)leaza treburile astea? :))))

innuenda spunea...

Aaaaalo! Ce-i aici, bar de negri?! Fii cuviincioasă, cocoană! :))))))!

ilinca dima spunea...

"trebuie"? :))))

innuenda spunea...

Hihihi, bună, mi-ai plăcut la faza asta! Mânce-o mama pe ea dă fată dăşteaptă!:D

ionutu spunea...

Tiiii, ce temă faină!!! Şi ce comentarii simpatice!!! Mamă, ce poftă mi s-a făcut să-mi dau cu părerea :)

1. Cred că unii oameni au nevoie de "trebuie" căci, dacă au libertate absolută, nu ştiu ce să facă cu ea (parcă şi Murphy avea o lege: oamenii cînd sînt liberi să facă ce vor se imită unii pe alţii). Sînt sigură că dacă oamenii ar face mai mult ce le place, lumea ar fi "a much better place".

2. Mie personal nu-mi place cînd "trebuie" iese la atac: "trebuie să te măriţi!", "trebuie să faci copii pînă nu-i prea tîrziu!", "trebuie să-ţi cumperi casă!" şamd. Atunci sînt cel mai revoluţionar dintre revoluţionari, dau cu sistemul totalitar de pămînt de nu se vede :)

3. Ştiu oameni care nu mai ştiu ce le place din cauza supradozei de "trebuie" (îhî, întrebaţi o mamă care s-a sacrificat toată viaţa ei pentru binele familiei ...). Taaare trist.

De-aia îmi pare bine că te-am întîlnit virtual, Innule, să-mi trăieşti şi să tot scrieşti :)

(oana de pe ... :)

innuenda spunea...

Oana de pe Ionutu, şi mie îmi pare bine că te-am întâlnit. Şi asta nu pentru că m-ai lovit la sentiment, ci fiindcă îmi place cum spui tu când spui ce ai de spus!:)

Cred că toţi oamenii au nevoie de trebuie. Dozajul, însă, este extrem de important. E rău dacă e prea puţin, rău dacă e prea mult.

Mi-a plăcut aia cu "dau cu sistemul totalitar de pământ de nu se vede!":)

buburuza75 spunea...

Deci mie îmi face plăcere, dar chiar trebuie să strâng patul?

innuenda spunea...

lady bird, eşti dusă!:))))
Bănuiesc eu că ideea este: de ce să mai fac patul, dacă tot mă culc la loc diseară în el...:D

ionutu spunea...

Mulţumesc şi roşesc :)

Am uitat să-ţi zic: trebuia să-i răspunzi lui Ionuţu că "Cuptor" în loc de "Gustar" e licenţă poetică ;) Eu greu accept că am greşit, o învîrt şi o întorc pînă iese cum vreau eu :)

(oana)

buburuza75 spunea...

@innuenda
Eh, acum c-ai aflat, te rog mult, nu mă restricţiona să intru pe blogul tău. Nu TREBUIE!

innuenda spunea...

Bubu, nu mă băga şi tu în ceaţă! Sper că glumeşti. Nu de alta, dar am avut şi de la Luminiţa o plângere de genul ăsta, cum că nu putea să lase comentarii.