sâmbătă, 30 august 2008

Dis quand reviendras tu?

"Poate că sunt într-adevăr o maniacă a călătoriilor, un turist înnăscut care trăieşte de la o vacanţă la alta, cu dorul ultimei destinaţii amestecat cu neliniştea viitoarei. Cu toate acestea, doar despre Paris pot spune că este nu un oraş, ci o stare de spirit, pe care o ai sau nu." (innuenda-blogul vechi)



24 de comentarii:

Pisicot spunea...

Uite-aşa vrei tu să-mi dai viaţa peste cap! Parisul e o stare, da. E un vis. E un aer. Iar eu mor de dor. Şi mi-am amintit că noi aşa ne-am cunoscut, atunci când ai postat tu despre Paris...

Week-end plin de vise :)

motanes spunea...

Sau Emiliana Torrini - Nothing brings me.

buburuza75 spunea...

Nu mă atrage Parisul și nici franceza. E o stare care nu mi se potrivește, dar pe care o respect. E starea voastră. De fiecare dată când m-am gândit la vacanță, am exclus din toate listele Franța. Nu știu de ce. Poate că tre' să mă ducă cineva cu forța acolo. Și cine știe dacă nu cumva îmi va plăcea?!
Poate ar trebui să descrieți un pic starea? O fi vreo idee pe care n-o prind eu?

Pisicot spunea...

B, mai bine spune-ne tu unde e starea ta :) Dar să nu spui Viena, te rooog.

motanes spunea...

Starea mea e la Praga. Gândurile îmi sunt la dracu' :D

innuenda spunea...

Pisicot, da...deja avem amintiri!:)))

Motanes, deci sunt la un internet cafe dimpreuna cu pusti precum barbatul meu, care se joaca. Si sunt fara casti. Deci, nu am cum asculta melodia asta de care zici. Dar de maine, praf o fac.

Buburuzo, eu te provoc altfel. Daca nu ajungi in Paris, nu o sa stii niciodata exact de ce nu-ti place. Si nu o sa poti contrazice cu argumente persoane din astea parisofile, ca mine si ca Pisicot.:D

Motanes, la mine e si mai rau: inca sunt in starea de vis Paris, dar in starea de fapt Mamaia. Fi-mi-ar starea de ras! Starea de fapt, desigur. Dar de maine dimineata, cum reintru in starea de fapt Bucuresti, imi cumpar bilete pentru Paris. :)

Ioan Castil Valeda spunea...

Dar la o vacanta de 12 luni v-ati gandit vreodata ? Eu, da ->
www.RomaniaReloaded.blogspot.com

innuenda spunea...

Frumos proiectul tău, de a străbate Romania, în lung şi-n lat, văzând tot ce e de văzut, Valeda!
Şi pentru că spuneai acolo de copiii tăi, să ştii că eu am astfel de amintiri din copilărie ale României pitoreşti. Părinţii mei au făcut cu noi turul ţării de-a lungul vacanţelor noastre şi ale concediilor lor. Şi tare mi-a mai fermecat treaba asta mintea de copil. Şi mereu spun că mi-ar plăcea să refac acum, la maturitate, acel traseu aproape iniţiatic!:)

Ioan Castil Valeda spunea...

O sa te tin la curent ! :D

anna spunea...

Parisul o stare de spirit, spui. eu n-o am. desi am cautat-o de multe ori

poate n-am cautat-o unde trebuia ca altfel nu-mi explic cum nu ma prinde, ca de obicei ma prinde orice, mai mult sau mai putin ..

stie cineva unde s-o caut mai bine?

innuenda spunea...

Anna, habar n-am! E ca atunci când iubeşti. Nu poţi spune exact de ce. E-un nu-ştiu-cum şi-un nu-ştiu-ce, vorba poetului.:)

Lucian spunea...

Innu, se vede treaba ca blogul tau vechi a intrat in istorie daca ai inceput sa-l citezi / sa te citezi :)

innuenda spunea...

Dar Lucian, istoria o facem noi!:D
Şi eu care mă gândeam să reîncarc toate textele vechi aici!...M-am răzgândit. Nu vreau să-mi aud vorbe că mă reeditez în loc să mă reinventez. :D

alina spunea...

Ba chiar insist si te rog, si cred ca multi mi se vor alatura, da-ne textele-napoi!!! :)))
Eu una nu apucasem sa citesc tot, deci e imperios necesar, stimata doamna, va implor, sa-mi furnizati aceasta placere!!! :))))

Altfel, lasa tu ambitiile cu comunitatea blogeristica (ce conteaza gura lumii???!!!??? nici un blog n-o s-o acopere, pai nu?)
si SCRIE, ca asta faci cel mai bine!
Pentru placerea poporului! :)

alina spunea...

p.s. on-topic, ca sa nu fiu nepoliticoasa :), nu prea ma pot pronunta. N-am vazut (inca) Parisul. Dar cred ca l-as iubi, mi-e dor de el desi nu l-am cunoscut, asa cum mi-e dor de franceza precum de-o nostalgie. Si eu sunt biensur, francofila ... ad literam.

innuenda spunea...

Well, o să mă gândesc serios atunci. Deşi am primit mai multe rugăminţi de a încărca vechile texte (ba un prieten virtual chiar s-a oferit să mă scutească de efort şi să mi le încarce el în noul blog), am auzit şi opinii contrare. Cum că ar fi ca şi cum m-aş bâlbâi dacă aş posta toate vechile articole şi că blogul vechi mai bine să-l public.

În fine, aş putea alege şi o variantă intermediară. Să postez în noul blog unele scrieri vechi. Dar iarăşi am dileme: periodic? Toate odată?...:)

Mă duc să dorm. Noaptea e un sfetnic bun. Şi în plus azi am instanţă!:)

Have a nice night!

motanes spunea...

Innuenda, te rog să postezi şi aici textele din primul blog. E cum ai spus tu. Oamenii fac istoria, nu cronicile. Sunt oameni care te descoperă acum, alţii s-ar bucura să te redescopere...

Şi reiventarea este vizibilă prin comparaţie. Postează "vechile" texte şi reinventează-te! Lasă-i pe oameni să vadă întreaga "istorie"! :)

Ioan Castil Valeda spunea...

Io zic sa le postezi din cand in cand ca pe niste flash-backuri, nu pe toate o data. Interesant ar fi ca pe unele sa le completezi cu viziunea de acum daca au intervenit modificari in modul tau de a perceope problema respectiva.

Am rugamintea sa imi dai si mie linkul de pe YT la animatia cu tatal si fiica. Pliiiiiiiiiiiiz !

innuenda spunea...

Motanes, promit să meditez la ce spui tu aici!

Valeda, cu plăcere:
http://www.youtube.com/watch?v=hb-0Py80cMY

Referitor la publicarea textelor vechi, am reţinut şi ideea ta.

Ioan Castil Valeda spunea...

URAAAAAAAAAAAAA ! :D

giapapadia spunea...

parisul e o curva :)

innuenda spunea...

Gia, dacă-i pe-aşa, atunci mă declar pentru legalizarea prostituţiei!:D
Bine-ai venit!:)

giapapadia spunea...

mersi :)

daca treci prin paris, iesim la o cafea, locuiesc acolo :))

innuenda spunea...

Giaaa, m-ai omorât! Parisul este cel mai minunat loc de pe pământ pentru mine. Cred că, într-o viaţă anterioară acolo am trăit împreună cu soţiorul meu, care este innebunit la rându-i.

Şi este primul oraş unde ne-am gândit serios cum am putea face să ne mutăm definitiv. Să fie Bucureştiul Parisul pe care-l vedem o dată pe an, cu dor...:)

În Paris obişnuiam să ajung în fiecare an. Numa' anul ăsta nu am mai ajuns. Dar nu e târziu. Mă uit de rezervări!:)

Ia să dau eu articol despre Paris! Imediat vine!:)