duminică, 21 septembrie 2008

Leagă căţeaua!

“Leagă căţeaua!” îmi spuse soţul meu, ajuns acasă la miezul nopţii, după o zi crâncenă în care dăduse şi jurnalul de la ora 18.00 şi pe cel de la 22.30. Soţul meu e ştirist, la televiziune. Asta produce în general. Produce ştiri şi bani.

Câine nu avem. Căţeaua pe care-mi zicea să o leg e Jane Monheit, una dintre cele mai minunate cântăreţe de jazz chill, after dark, smooth, dinner, romantic…Genul de muzică în care te dizolvi într-o zi de toamnă neprietenoasă, aşa ca aceasta pe care am înfruntat-o azi.
Genul de muzică fără de care aş uita că am suflet, că sunt vie, că am nevoi spirituale.

Soţului meu nu-i tresar prea multe la ce ascult eu. Poate doar nervul trigeamăn îi tresare călcat de mine care insist să mă eliberez de realitate prin muzică, atunci când el se încăpăţânează să urmărească ştiri la televizor.
“Nu te-ai săturat de-atâtea ştiri?”- îl întreb uneori agasată “”…Ştiri la serviciu, ştiri acasă…Viaţa nu e o ştire!”–“Nu e o ştire, îmi răspunde el, e un calup de ştiri”…apoi râde ca un ticălos, fericit că mi-a dat o replică de ştirist.

Eu zâmbesc şi mă întorc la muzica mea, ca o autistă care a învăţat să ordoneze realitatea înconjurătoare după bunul ei plac. Mă las în scaunul de la birou, îmi potrivesc sonorul în boxele calculatorului şi evadez iarăşi din sufrageria devenită, împotriva voinţei mele, lagăr de concentrare la realităţi terifiante.

În jurul meu cresc dintr-o dată pereţi de note şi armonii, uşi spre lumi nevăzute se deschid pe rând şi uneori… prin uşile acelea reuşesc să întrezăresc chipurile lăuntrice ale oamenilor care-mi populează lumea virtuală. Chiar dacă ei au existenţe cât se poate de reale, fiind oameni de carne, îmi place mai mult să-i întâlnesc aici, unde îi pot privi dinăuntru spre în afară şi nu invers, aşa cum o fac în fiecare zi. E neasemuită atingerea asta a două spirite îngemănate. Inefabilă. Iar inefabilul îmi închipui că este ceva cam de tăria unei îinghionteli între îngeri.

Definitiv Jane Monheit şi Eva Cassidy au puteri tămăduitoare în voce. Efectiv se aude stratul de ozon cum se reface când cântă vreuna dintre fetele astea. Pe cuvântul meu ! Dacă nu mă credeţi încercaţi şi voi o doză de meloterapie.

Soţul meu îmi numeşte, în glumă, preferinţele: “muzică de chiloţeală” sau “pishwasser” sau “schelălăială”.
-“Vrei muzică de corazon? Nu ai să găseşti ceva mai bun decât balada rock. Peste balada rock nici vulturii nu se avântă!"- îmi spune el adesea şi ilustrează muzical imediat cu Led Zeppelin “Stairways to heaven”, decretat un apogeu al audiţiei. Apoi, dacă i se deschide apetitul, îmi face o adevărată selecţie de balade romantice pe care mi le îngână cu patos în ureche în timp ce mă dansează cu figuri printre fotolii şi rame cu fotografii.
Finalul îmi aduce invariabil o dedicaţie de la Sarmalele Reci : “Violeta duuce, găleata la gunoi…”

Dar hai, că m-am luat cu vorba şi cu audiţia şi s-a făcut 4 dimineaţa. Să leg căţeaua odată şi să mă bag la somn! Că şi mâine (adică azi) e o zi! Şi încă una fără instanţă. Pot ţine căţeaua dezlegată cât o să vreau eu…

7 comentarii:

anna spunea...

winampul tau aduce a talpi infofolite in sosete de lana pe parchet pe care joaca luminite in seri de iarna

innuenda spunea...

Aaaa, aşa de nice and cosy?!:)
Frumos ai decorat-o pe asta, anna!

Marian S. spunea...

Winamp ziceati ? Internet de mare (nu chiar asa de mare dar sigura) viteza aveti ? De cind am descoperit shoutcast punct com CD-urile mele normale sau mp3 zac in raft. Intrati acolo si cautati ce vreti. Eu chiar acum ma delectez cu niste chitara clasica de la SKY FM. Ce chestie dom`ne si cu radiourile astea pe internet !!!

motanes spunea...

"Căţaua" cântă bine, dar n-o suport prea mult. Nu e chiar genul meu. Din 10 piese abia dacă mi-au plăcut vreo 3.

Led Zeppelin - Kashmir este mai pe sufletul meu.

ilinca dima spunea...

inteleg ca ai sunet din nou? :)
stiam postul si piesele, asa ca nu mai comentez. zilele astea sunt mai degraba musicless, nici nu stiu ce as avea kef sa ascult

ZuZu spunea...

Visul meu(e de fapt optional, oricum nu cred ca s-ar implini, dar e frumos sa visezi) sa am o cafenea in care sa mearga intr-una Eva Cassidy, Jane Monheit, Bob Dylan, Pink Floyd si altii.
Daca-mi reuseste te invit la inaugurare :D

innuenda spunea...

Motanes: Sinceră să fiu, zece melodii la rând nu rezist cam la nimeni!:))Curiozitatea mea strigă de fiecare dată:"neeext!"

Zuzu: Nu mai arunca pe internet cu idei de afaceri bune. Că ţi le fură vreunul cu bani!:))
Ar fi o atmosferă pe sufletul meu în cafeneaua aia a ta. Dacă o vrei, o s-o ai! E doar o chestiune de timp.