duminică, 21 septembrie 2008

Nu te-ai săturat să stai pe locul mortului?!

Ascultam azi o înregistrare de la Bookfest cu o prestaţie, ca de obicei, genială, a lui Dan Puric. O vorbă spusă de el acolo m-a pus pe gânduri: „Nu te-ai săturat să stai pe locul mortului? E timpul să înveţi să conduci!”.

Mi-am dat atunci seama că, de multe, de prea multe ori, îi lăsăm pe alţii să preia conducerea. Uneori o facem din laşitate. Alteori din timiditate. Sau pur şi simplu, comoditatea pune umărul (desigur, fără a mişca un deget!) şi ne ajută să pierdem, aiurea, ocazii.

Culmea este că ne dorim să fim primii. Vrem să devenim cei mai buni în ceva. Nimeni nu visează sau nu se aşteaptă să fie nime’n drum. Şi totuşi, cumva, lucrurile se încurcă şi te trezeşti pe locul mortului, cu viaţa ta lăsată în mâinile altuia.

Cel mai greu este atunci când ştii să conduci mai bine decât şoferul. Frustrant. O clipă de neatenţie şi, gata! Ai pierdut startul şi altul a câştigat cursa în locul tău!
Sau, asemănător, când tu conduci, dar de pe locul mortului.

Chestia asta i se întâmpla soră-mii, drăguţa de ea, pe când eram adolescente.
Ea era cea care ar fi meritat. Eu doar mă aruncam când trebuie ca să prind buchetul. Aşa am înhăţat de multe ori laurii care i s-ar fi cuvenit.

De pildă, cântam într-o formaţie. Ea compunea melodiile, ea mă mobiliza pe mine -o delăsătoare- la repetiţii, ea era producătorul nostru. Eu, însă, eram vocea întâi. Cea care place la toată lumea. Vocea solistă, nu vocea cor, aşa cum era a doua. Care va să zică, eram cea aclamată.

Apoi la dans. Sora mea nu dansa niciodată în public, dar era coregrafa mea. Iar eu dădeam spectacole prin discoteci. Când măturam odată, cu părul, orizontul stroboscopic, stropeam în jur mai ceva decât un câine proaspăt ieşit din mare. Ce mai, curat baletul din Hamburg eram! Dar cum spuneam, coregrafia îi aparţinea soră-mii. Ea studia figurile de dans ale vedetelor de pe afară şi apoi stătea pe capul meu până învăţam să le execut cu acurateţe.

Se înţelege că, la prima petrecere, eu făceam ravagii cu pipăielile mele dansante, a la Madonna, in timp ce sorela rămânea, ca de fiecare dată, eroul necunoscut. Ce mai, dacă am fi fost desene animate, ea ar fi fost Tom, iar eu aş fi fost Jerry.
Dar, nu vă repeziţi să o compătimiţi. Că a răzbunat-o prezentul şi ţinerea ei de minte. Azi e solistă pe toate sectoarele.

Iar eu, eu încă mă întreb ca prostul: Nu m-oi fi săturat să stau pe locul mortului?!

18 comentarii:

Pisicot spunea...

Eu te întreb atât: sorela e cea cu casa?
:)

ritchiu spunea...

depinde câtă vreme e confortabil locul ăla. mai devreme sau mai târziu ies arcurile, te înţeapă şi gata.

anna spunea...

dan puric la fel de ingenios. innuenda la fel de perspicace :)

innuenda spunea...

Pisicot, :-) de unde se vede treaba că doarme Dumnezeu cât doarme, da' şi când se scoală!

Ritchiu, dacă ăsta e secretul, mă duc acum să-i scot nişte arcuri mai neprietenoase!:)

Anna, mă tu vrei să mi-o iau în cap!:)) Auzi, apropo, mi-a plăcut la nebunie postarea ta cu trackurile. Dar, ca de fiecare dată, de câte ori vreau să spun ceva la un articol de-al tău e unul fără drept de comentarii! Oricum, ultimele se încadrează toate la no comment!:)

alina spunea...

Cine râde la urmă ... :)))

innuenda spunea...

Mda, de data asta s-a potrivit.
În altă ordine de idei, face cineva o cafea cu alintaroma?:)

hadean spunea...

da, hai că fac eu o cafea. aseară am cumpărat o cafetieră nouă. s-a dovedit a fi un succes:-)

innuenda spunea...

De parcă succesul ar fi stat în cafetieră, Adi!:) Ştim noi că numai tu ai fost de vină dacă a ieşit cafeaua bună!:)

anna spunea...

innu (pot sa-ti zic innu?) eu stau si observ obiectiv si ceva imi spune ca tu esti unul din bloggerii aia care nu si-o iau in cap (sa fie de la winamp?)

cat despre mine, no comment :)

Pisicot spunea...

Cafea? Vreau şi eu cafeu bună :) Eu sunt defectă, sunt un soi de Pisicoffee.

motanes spunea...

Un ceai de sunătoare cred că mă pun să fac eu.

ilinca dima spunea...

de menta aici :)

motanes spunea...

Ilinca, eu ştiam că menta se freacă...

ilinca dima spunea...

s'o si freca, daca zici tu, nu te contrazic :)
mie imi place, indiferent de ce se. in mojito, da' merge si ceai

innuenda spunea...

Anna, cum să nu poţi?! Te rog, tutuieşte-mi personajul, alintă-l, trage-l de bretele, fă-i ce vrei tu! E liber de contractul cu realitatea! :))(nu că în realitate nu aş permite eu însămi (aproape)acelaşi tratament!)

Înţeleg: viaţa sentimentală nu se comentează cu ceilalţi! Respect alegerea!:)

Cafeu bun, băut-ai, Pisicoffee? (asta e ca-n povestea cu Ivan Turbinca) Cafeaua de la ora trei...

Motanes, iar ai ficatul mărit? :D Soneria o beau doar când am vreo disfuncţie prin zonă.

Ilinca, de mentă? E bun, dar mai bine pentru cei mai puţin crispaţi ca mine! If you know what I mean! :D

ilinca dima spunea...

of, kiar tre sa pun si toate parantezele alea? :)))

alina spunea...

Ete, na, io acu' abia îmi beu cafela, de dimineața (mereu în contratimp cu voi! :) ).
Unfortunately, la mine e decaf și yuk rău de tot, dar n-am încotro, viciul se cere întreținut, dar fără consecințe către pruncul (încă) hrănit cu laptele-mi propriu. (Nu, nu mi-l pun în cafea, laptele!!!!) :)).

innuenda spunea...

:)))))))) Hai că ai fost bestială cu laptele tău în cafeaua ta, Alina!