joi, 18 septembrie 2008

Sânge albastru de Voroneţ (R)

M-am gândit adesea că noi, fetele, obişnuim să aşteptăm prinţi. Bărbatul care ne vrea trebuie să aibă cercurile olimpice în respiraţie, nobelul deasupra capului şi oscarul în mână. Nici nu vrem să auzim de mai puţin! Măcar pentru o vreme.

Când înţelegem pentru prima dată că nu vom fi descoperite de niciun regizor pe stradă şi niciun moştenitor de casă regală, desigur tânăr şi frumos, nu va trece prea curând pe lângă noi căutându-şi nevastă, e deja prea târziu. Am schimbat prefixul şi ne-am mutat în cartierul prea celebrei femme a trente.
Oh şi oricât am blama-o acum, unele dintre noi, e a naibii de mare probabilitatea să îi ducem dorul, cândva, nu peste foarte mulţi ani!

În procesul ăsta, al aşteptării bărbatului alfa şi stării noastre zen generate de el, unele femei devin înţelepte, altele doar se acresc. Unele învaţă să-şi adapteze visele la realitatea din teren, altora doar li se zvântă sufletul odată cu pielea, tot fantasmând la bărbaţi ideali sau la iubiri apuse ori imposibile.

Acestora din urmă aş vrea să le spun doar că nu prea există lucruri perfecte şi prinţi adevăraţi. Eu una nu i-am întâlnit. Ori, dacă i-am întâlnit, i-am lăsat să curgă cu tot cu sângele lor albastru, spre unde a vrut viaţa să-i ducă. Am ratat să-i bag, sub formă de infuzie de nobleţe, în alambicul genelor şi, în chip de mere de aur, în arborele genealogic. Asta e! Posteritatea familiei mele o să mă judece!

O singură dată, un bărbat m-a anunţat din prima, fără să-l întrebe cineva ceva: "Ştii, eu am sânge de Cantacuzin!”
-“Siigur” mi-am zis în gând fără să mă las impresionată...”Şi m-ai văzut pe mine mai Constantinopoleză aşa!...”

13 comentarii:

alina spunea...

Hmmm ... dacă îți croiești niște așteptări după modele cinematografice, sportive, mondene sau literare, da, cam greu să le dai de cap, să-l gasești pe musiu ăla cu sângele regal.

Dar simt nevoia să te contrazic în privința existenței ACELUI prinț real, digerabil, concret, cu defecte și probleme. Frumusețea, ca și perfecțiunea, stă în ochii celui care privește, eu îl privesc pe bărbatul meu ca pe prințul meu pe cal alb, așa mi-l simt și așa mi-l cred! Poate că bate mai degraba către Don Quijote decât către Făt-Frumos :), iar eu cu siguranță sunt departe de a fi Ileană Cosânzeana sau Albă ca Zăpadă, însă el este și va rămâne în ochii mei indragostiți Prințul din povești. Pentru mine, el este perfect. Perfect pentru mine, imperfecțiunile lui se potrivesc la fix cu ale mele.
Și știu ce spun, l-am căutat ceva vreme, fără să știu de fapt pe cine caut!
Important e că l-am găsit, mi-ar fi părut rău să mă mulțumesc cu mai puțin, cum eram pe cale să fac de câteva ori ... Așa ca nu strică să ai un ideal de suflet pereche, numai să fii flexibil pe ici pe colo, în punctele esențiale :).

p.s. doamnă bufniță de noapte, am și eu o domnișoara bufnițică mititică, dorește companie când e luna pe cer, să ți-o trimit pachet? :)) hai ca poate din minus cu minus la somnul de noapte, iese de-un somn dulce la amândouă! :)

innuenda spunea...

Mă refeream la modele de genul: să arate ca Brad Pitt, să fie director sau om de afaceri, să fie putred de bogat, să fie genial, de viţă nobilă şi să fiu femeia vieţii lui.

Bineînţeles că, dacă ne-am ales partenerul şi suntem fericite în dragoste, el este tot ceea ce ne-am dori.

Dar asta nu înseamnă că el coincide cu idealul nostru din "copilărie". La noi aşa s-a întâmplat. Şi râdem când ne povestim acele "idealuri".

Cu timpul, eu una mi-am schimbat idealul. A devenit mai important decât orice umorul şi bunătatea. Restul "criteriilor" s-au lăsat schimbate.:)

De bufniţit am bufniţit până la 4.30. Dar acum m-am trezit. Că mă duc mai târziu la birou. Deci am dormit 8 ore.

buburuza75 spunea...

Vai innu', aia cu fetele bătrâne, e obligatoriu să o reiei. Poate mai adaugi şi nişte tag-uri noi, gen "barbatul ideal, făt-frumos" şi ceva "ilene cosânzene" :D. Mi-a plăcut muuuult de tot. A fost GENIALĂ!

innuenda spunea...

Bubu, despre "Povestea fetelor bătrâne spusă de o fată delicată" vorbeşti? Pentru că dacă da, articolul ăla este din blogul ăsta nou; îl găseşti în arhiva de august.Dar mă bucur că ţi-a plăcut atât!:)

Reluările sunt din blogul vechi, cel pe care l-am şters!:)

ZuZu spunea...

Stai linistita, nu exista nici printese. Suntem doar niste oameni toti. Si uite, ne putem iubi :)

innuenda spunea...

Da, Zuzu, încotro să mă uit?:))

alina spunea...

Eu una n-am avut așa un ideal prea clar. Știam că vreau să fie om bun, să mă iubească, să aibă simțul umorului, da, normal, să fie loial, inteligent (cât să nu mă plictisesc cu el) ... și cam atât. Altfel nu îmi doream să arate într-un fel anume sau să aibă anumite trăsături de caracter. Am fost flexibilă întotdeauna ... și tot greu l-am găsit! Ca să nu mai zic că tot timpul îi reproșez că m-a pus să bat atâta cale să-l găsesc pe el ... în loc să vină el la mine! :)))

innuenda spunea...

Ei, l-ai găsit, acum bucură-te de pisica ta!:)) (asta e din reclama la Wiskas).

alina spunea...

P-asta n-o știu (reclama) :).

A, că mi-am mai adus aminte de ceva.
Ce mi se pare mie trist e că planurile noastre se limitează de obicei la căutare și gasire.
Toți ne așteptăm cumva să se sfârșească totul, când, de fapt, abia începe.

Conviețuirea într-o relație de cuplu e bazată pe compromis, adaptare, muncă grea, nu cade nimic din cer și oricât de compatibili am fi unul cu altul, trebuie să ne adaptăm și la capitolele scrise cu alt font decât cel dorit ...
De-asta am pus accentul pe flexibilitate. Trebuie s-o avem tot timpul la purtător! :) Zic eu.

innuenda spunea...

Şi eu zic la fel. E fundamentală într-o relaţie de lungă durată. La fel ca şi înţelepciunea de a nu încerca să-l schimbi pe celălalt.

Marian S. spunea...

Ai dreptate INNU, Fat Frumos nu exista. Dar stii ce am constatat eu ? Nici Ileana Cosinzeana.

buburuza75 spunea...

da, da despre ea! Cred că n-a avut timp s-o citească toată lumea, dar lasă, că le dau un link...

innuenda spunea...

Marian, e clar că nici Ilene Cosânzene nu exustă! Dar să ne prefacem că nu am spus asta, de acord?:))

Bubu, AŞA de tare ţi-a plăcut?! Mă duc s-o mai citesc o dată atunci!:)))