joi, 11 septembrie 2008

Undeva, la capătul liniştii

Urăsc descrierile. Le-am urât dintotdeauna. De ce să vă fac să credeţi în ce văd eu?! Şi totuşi le practic. Nu cunosc alt mod de a vă face părtaşi! Vă avertizez însă: nu puneţi suflet în ce vă povestesc alţii! Pentru că se poate să fie aşa, dar la fel de bine se poate să nu fie.

Era o seară rece de ianuarie. Ploaie măruntă peste oameni cenuşii. Oameni comuni, îmbrăcaţi obişnuit, cu sentimente comune, cu pofte. Oameni.

Din balconul zidit strâmb al apartamentului închiriat undeva la etajul de sus, poate 10, nu-mi amintesc acum şi nici nu are importanţă, lumea se vedea cenuşie, măruntă. Sau aşa o vedea el.
Se gândea fumând că până şi asta i-ar putea lipsi. Vremea rea care te-nchide în casă, filingul că totul e strâmb şi strâmt şi că nimeni nu schimbă nimic.

Se gândea apoi că e îmbrăcat urât peste trupul urât şi se bucura. Bucuria nemernicului care ştie că i-a păcălit pe toţi. Ei n-aveau cum să afle despre seara asta decât dacă le-ar fi povestit-o chiar el. Dar el, desigur, n-avea să le-o spună niciodată.
Dacă i-ar fi rămas totuşi timp să povestească seara aia cuiva, ar fi făcut-o cu atâta convingere încât nimeni nu l-ar fi crezut. Asta păcăleşte întotdeauna-îşi spuse, surâzând gândului că s-a irosit un truc bun!

Îşi aminti din senin de o vară. Conducea, cu geamul deschis şi mâna pe portieră, ca pe-un prieten. Lanuri coapte se desfăceau pe dreapta şi pe stânga drumului făcând şoseaua să pară dreaptă. Era o legănare organizată, cât vedeai cu ochii. Îi plăcea organizarea. Îi lipsise din viaţă. Fu convins că, dacă şi l-ar fi imaginat în acea zi pe Dumnezeu arătându-i-se, ar fi fost dintre spice de grâu. Zâmbi vizualizându-şi-L cum îşi croieşte cu greu drum printre lanurile care, cu încăpăţânarea realului, refuzau să I se despice înainte.

Nu avusese relaţii de lungă durată cu natura. Cu Dumnezeu nici atât.
Îşi dădu seama că văzuse copacii abia la cincisprezece ani. În curtea interioară a liceului, cu ochii pe cer şi mâinile în buzunarele pantalonilor bleumarin, descoperise coroanele plopilor nefireşti. De parcă ar fi crescut invers. A fost prima dată când a gândit că rădăcinile ar trebui să fie toate verzi şi să foşnească, pentru că îşi trag seva din cer, iar albastrul adie.
Pe Dumnezeu nu-l văzuse niciodată. Îl socotea totuşi un soi de pod, în casa bunicii. Loc bun de ascuns, plin de lucruri nefolositoare pentru unii, fascinante pentru alţii. Atât.

Se întrebă de ce şi-a amintit tocmai acel moment. Tocmai acum.
Dar lătratul unui câine, undeva, la capătul de jos al blocului, îl făcu să uite de asta şi să urmărească doar neînchipuita linişte pe care o degajau rotocoalele de fum ce-şi făceau loc prin aerul rece.

Vru să ia acea linişte cu el. Intră în casă, se schimbă cu haine mai potrivite momentului şi ieşi. În urma lui lumea îşi făcea de cap în continuare.

31 de comentarii:

Lucian spunea...

Desi nu-mi plac nici mie descrierile, cand ai de gand sa publici ceva de-adevaratelea? Cand? :)

ritchiu spunea...

îmi plac descrierile, nu toate. când publici, să mă anunţi!

innuenda spunea...

Mulţumesc, băieţi! Păi când public, o să-mi pun pe copertă poza aia cu pălăria de Revelion, ca să mă recunoaşteţi în librării! Iar Cartea o să se cheme Innuenda. Lansarea o să mi-o fac în Paris şi Montreal (simultan, că fiind virtuală îmi permit să fiu ubicuă:))). Dodu o să-mi fie recenzent, FYT editor, ilinca o să-mi facă PR-ul, pisicot publicitatea, iar televiziunile Prima TV şi Antenele o să mă mediatizeze. Regina o să-mi aleagă locaţii potrivite pentru lansări, de catering o să se ocupe Adi, iar de invitaţi celebri se va ocupa someone. Ritchiu va vorbi în deschidere în timp ce Freddie Mercury va asigura fundalul muzical. Pe un videowall vor fi făcute non stop proiecţii cu pasaje de mare angajament din carte.
Ah şi eu, desigur, voi purta o rochie violet cu o maşină de scris imprimată în partea de jos şi voi fi îmbujorată şi modestă, când vă voi recunoaşte pe fiecare dintre voi, la sesiunea de autografe. Totul se va termina cu o cupă de şampanie în mână şi o poză de grup,în care, în loc de cheese, toată lumea va spune "innuendaaaaa":))

ritchiu spunea...

totul descris în cel mai mic amănunt :)))

innuenda spunea...

Aşa cum vă/nu vă place!:D Nu vreau să dezamăgesc aşa, din prima!:)

ionutu spunea...

Aşa-i că mie îmi vei permite să te traduc în doo limbi de circulaţie internaţională şi şepte de circulaţie balcanică? :D Dacă e nevoie, mai învăţ fo' cîteva ca să te citească tot blogu' ... ăăăă ... globu' :)

(oana întrebîndu-se: să trimită un CV sau o angajează Innuenda pe ochi frumoşi :)

alina spunea...

Mi-aduc aminte cum il citeam pe Jules Verne pe la 10-11 ani si saream peste pasajele alea interminabil descriptive! :) As vrea sa am acum timpul necesar sa-l recitesc pe dl. Verne, cred ca as insista asupra descrierilor ... nu putem avea numai fapte si action tot timpul, avem nevoie si de decor.
Nota zece pentru decorul prezentat azi, Innuenda! Descrierile tale imi merg fix la inima, cand te citesc ma binedispun instant! :)
Te rog sa notezi ca vreau si eu o bucata invitatie la lansare, da? Pliz mumos! Fac si eu ceva daca trebuie, na, te traduc in australiana! :))

Marian S. spunea...

Rolul comentatorului acid e liber ? Pot sa ma inscriu eu, ca am talente d`astea ?
Uite o mostra: publici si restul de episoade sau ne spui acum daca pina la urma a sarit de la etajul zece ???
Innu, asa sunt eu, dar ma tratez. Ceea ce ai scris tu se cheama literatura. Am o propunere sincera si serioasa: blogul e blog iar literatura se publica. Ce zici, am dreptate ?

kmi spunea...

Ca sa zic asa, a meritat asteptarea pana joi, dupa sfarsitul lumii :)

motanes spunea...

"innuendaaaaa" - şi o să ieşiţi o poză de căscaţi! :D

Fantastică descriere, undeva, la capătul liniştii.
Tu mă faci să nu mai scriu nimic. N-are rost...

innuenda spunea...

Oana,nu-i nevoie de CV în cazul tău. Reputaţia te precede!:))

Alina, phii, cum de am uitat! Limba australiană este esenţială pentru reuşita lansării. Astfel încât, îţi îmbraci prinţesele în rochii de seară cu trenă şi veniţi.
PS. Aia mică poate să poarte şi premergătorul, ca să nu obosească!:))

Marian, uite o idee bună! Tu, comentatorule acid, te vei ocupa cu distrugerea concurenţei. Alegi cărţile care se cumpără la ora aceea din librării şi le desfiinţezi. Şi să sperăm că publicitatea negativă nu zgândăre curiozitatea, ci scârba!
PS. Păi despre asta e vorba. "a ieşit" din lume, aruncandu-se de la etaj. Dar dacă vrei continuare pot să mă gândesc la o variantă în care n-a murit, doar a rămas paralizat. Sau în care a ieşit ca să se ducă la o petrecere...:)

Kmi, daa, de ce să avem o moarte colectivă când putem născoci morţi individuale? Cine ar mai povesti atunci cum s-au petrecut lucrurile?!:) Mulţam.

Motanes, cum adică o să "ieşim" căscaţi. Tu nu te caşti cu noi la o poză? Tu nici nu mai ai nevoie de invitaţie sau de rol. E clar statutul tău: relaţii cu presa!:D
Ilinca o să-nţeleagă de ce îi furi o bucată ei. O să-i explic eu!:)
Cât despre scris, mulţumesc, exagerezi într-un mod care mă gâdilă plăcut!:D

ZuZu spunea...

Foarte frumos scris. O sa-ti fac si eu recenzia pe blog cand publici :P

innuenda spunea...

Bine Zuzu, deci tu eşti răspunzător cu promovarea pe internet! Aş avea nevoie şi de cineva care să se ocupe de vânzările on line. Pentru că vor fi comenzi nenumărate!:))

kmi spunea...

m-am "retras" din vanzari, dar pentru tine fac o exceptie...oricum, cred/simt, ca vanzarile sunt ceea ce pot si fac bine, chiar daca mai incerc si altceva :) Deci, count on me :)

hadean spunea...

ntz ntz ntz. nu-ţi plac descrierile. hmm.aproape că m-ai păcălit. n-are cum să nu-ţi placă un lucru care-ţi iese atât de bine.

innuenda spunea...

kmi, ok, deci ne-am înţeles: sales manager it is!:))

adi, nici să înjur nu-mi place şi mamă-mamă ce bine-mi iese câteodată!:D

DoDu spunea...

Eu cred ca depinde ce anume descrii. eu cred ca mai depinde si cum. eu cred ca trebuie sa surprinzi cititorul daca nu cumva sa-l sochezi. Ca de exemplu: daca scrii lanuri coapte se desfaceau pe dreapta, nu mai scrii ca se desfaceau si pe stanga, fiindca tocmai la asta se asteapta si cititorul, dupa mentiunea lui dreapta sa apara si stanga. In loc de stanga poti sa scrii ca lanurile coapte se desfaceau pe dreapta si mai la nord est, ca sa-l sochezi pe cititor in ultimul hal. sau daca folosesti pana la urma stanga, o pui la negativ: lanurile coapte se desfaceau pe dreapta dar pe stanga nici pomeneala. alt exemplu cu mentionarea stangii dar cu elemnt de soc ar fi: lanurile coapte se desfaceau pe dreapta, stanga nu exista, nici cu lanuri nici fara lanuri, nu exista deloc.
si asa mai departe, poate ti-am dat o idee mica pentru viitoarele descrieri. Nu ca eu le-as practica, dar poate am sa le practic daca tot imi place ideea pe care ti-am dat-o, draga Innuenda.
Cat privesc recenzarile la care ma expui, aici m-ai lovit in plin, ca eu sunt un mare recenzor, insa nu vestit, mai degraba travestit (habar n-am ce ar putea fi) poate stie motanes.
daca mai imi vin idei de descrieri poate mai trec pe aici sau o ide de recenzare

PS
Multam ca ai resetat posibilitatile de a lasa mesaje ca al meu

innuenda spunea...

Dodule, păi, ca să facă şoseaua să pară dreaptă şi nu într-o rână era musai să fie dreapta egală cu stânga.:))

Plus că, dacă ai fost atent, acela era paragraful în care introduceam ideea de organizare care-i lipsise sinucigaşului nostru din viaţă. Or asimetria nu e caracteristica organizării. Părerea mea.

Reţeta cu surprinderea cititorului o ştiu şi eu. Dar eu prefer să-l împrietenesc pe al meu cu personajul pentru ca, atunci când nu-i spun tot, cititorul să înţeleagă şi ce nu i-am spus.

În fine, hai că plictisim lectorul de bloguri. Eu nu spun că textul meu este perfect, doar că e în perfectă concordanţă cu gândurile mele. :)

PS. Nu te mai pun recenzent că eşti a dracu'!:D

Marian S. spunea...

iete na, eu vreau sa fiu acid si apare acest dodu care-i mult mai bun ( X 10 ) si ma si intrece !

Deci, draga INNU, pina la urma s-a sinucis. Banuiam eu ceva cind ai zis ca a intrat in casa sa se schimbe de haine numai ca atunci am schimbat eu canalul si cind a iesit nu stiu daca a luat-o spre lift sau spre balcon. Vad miine in reluare.

DoDu spunea...

Da, daca voiai sa sugerezi ca soseaua e cam dreapta, puteai sa folosesti o comparatie, ca sunt la mare cautare. Nu-ti dau exemple ca vad ca ti-ai pregatit o maciuca pentru ziua cand o sa ma intalnesti pe culoarele judecatoriei.
Cred ca am sfeclit=o, nene

innuenda spunea...

Marian, păi tu nu cu mine, ci cu ceilalţi trebuia să fii acid! Aşa cum Dodu trebuia să scrie de bine, nu de rău!

Phii, s-a întors lumea asta cu susu-n jos!:))

Dodu, nu ne mai întâlnim, darling, pe culoarele judecătoriei, că m-am răsucit. Mă las de avocatură. Dar vreau să ne întâlnim prin librării!:D

buburuza75 spunea...

Să-mi trimiţi o carte prin poştă. Nu pot să vin la Paris. Mă eclipsează luna.

innuenda spunea...

Ok, îţi trimit! Să fie Jockerul?:D

Garfield spunea...

eu am citit , mi-a placut si nu critic numic :)

innuenda spunea...

Motan simpatic, portocaliu şi cu atitudine potrivită!:)

innuenda spunea...

Garfield, vrei să fii recenzentul meu?:D

motanes spunea...

O să vin dar nu o să ştii că sunt eu.
Iar pozele de grup nu-mi plac. Mai ales când nu sunt invitat de prima dată. :D

innuenda spunea...

Motanes, tu ştii că ai paşaport diplomatic, de ce te plângi că nu ai primit bilet?:)

dodu spunea...

Draga Innuenda,
ti-as spune si eu "darling" dar mi se pare un cuvant compusm mai bine nu. In librarii nu stiu daca ne vom intalni, dar in fata lor e posibil, ca mie imi place sa admir vitrinele inca din copilaria mea. Mai ales cele de haine pentru femei ca sunt pline de manechine si te poti holba la ele pana te saturi fara sa se supere

innuenda spunea...

Dodu, lasă cuvintele în pace, nu le mai trage kiloţii în jos!:)))

alina spunea...

Rochii de seară cu trenă și premergător ziceai?? Păi uite cam ce au înțeles fetili mele:
http://alinadownunder.blogspot.com/2008/09/ghici-cine-vine-la-party.html
și
http://alinadownunder.blogspot.com/2008/09/cine-mi-face-albe-nopile.html

Ne mai primești in halu' ăsta la lansare, hmm? :)))