miercuri, 15 octombrie 2008

Şefii de tură

Într-o zi, un prieten semivirtual mi-a spus: Oamenii trebuie înţeleşi în nefericirea lor! Mi-am dat seama pe loc de adevărul pe care-l rostise şi care, dacă mi-ar fi fost revelat la timp, m-ar fi scutit de schimbarea atâtor locuri de munca.

La drept vorbind, nu cu oamenii aveam eu o răfuială, ci cu autoritatea, oricare ar fi fost ea. Nu mi-au plăcut niciodată şefii, dar asta aveam s-o aflu mai târziu, după ce vor fi trecut copilăria mea fără personalitate şi adolescenţa de rebelă.
Abia maturitatea avea să-mi prezinte ce avea ea mai bun în materie. Şefi toţi unu şi unu! Creme de la creme!

Şi totuşi, nu toţi mi-au lăsat amintiri neplăcute, deşi fiecăruia i-am păstrat un gust amar.

Primul meu şef a fost un francez, îl chema Eric, semăna cu Richard Gere în Pretty Woman şi deţinea, aveam să aflu nu prea târziu, savoire-faire-ul multor...chestii franţuzeşti delicioase. A fost o experienţă interesantă! :)

Al doilea şef era român, miliardar pe vremea milionarilor. Mi-a plăcut că ne lua pe toţi- de ziua lui- la munte. Că ne cunoştea pe fiecare în parte. Că ne asculta, chiar dacă ne preciza că doar trei minute.
Era băiat capabil, original şi coleric. Atât de coleric, încât la un Revelion al firmei, mai avea puţin şi-mi dădea mustrare scrisă cu avertisment pentru că îndrăznisem să ajung la Melody la ora 23.00, când pe invitaţii scria că începe la ora 22.00.
Poate că punctualitatea asta dusă în extrem îi venea din faptul că era un om ocupat. Politică, afaceri, sport... Aş fi trecut aici şi femeile, că părea să aibă o preocupare constantă pentru sexul frumos. Dar el însuşi afirma, de câte ori avea ocazia, că politica şi afacerile te transformă într-un impotent. Şi atunci cine sunt eu să-l contrazic?!?

A urmat un şef cu nume de ditamai vântul, dar pentru mine a fost maxim o boare care mi-a vânturat degeaba filele cărţii de muncă. Un evreu sârb. Un român trăit în Franţa căruia, pentru că trebuia să-i plimb şi câinele, în banii şi funcţia pe care mi le dăduse, i-am zis orvoar după câteva luni. Un alt şef trăit în America.

Dar ăştia au fost dumnezeii. Pedegeii (preşedinte-director-general)! Până la ei însă, m-au mâncat destui sfinţi. Şefi care mai de care mai obtuzi, dar care m-au ajutat să învăţ lucruri folositoare despre şefi şi subalterni.

Am aflat de pildă, că nu-i bine să-i arăţi unui şef prost faptul că eşti inteligent. Pentru că fie nu va crede, fie nu va recunoaşte nici în ruptul capului că tu te-ai prins imediat de orice încerca el să te convingă că se învaţă în ani de zile!
Asta pentru că şeful cel mic se va gândi automat că îi vânezi postul. Iar şefii ăştia sunt un fel de pitici din albă-ca-zăpada care, odată întorşi de acasă, dau uşa biroului de perete şi întreabă: cine a îndrăznit să stea pe scaunul meu? Cine a tăiat pâinea mea cu cuţitul meu?

Dar cum spuneam, oamenii trebuie înţeleşi în nefericirea lor. Iar a mea a luat sfârşit pentru totdeauna. Tura asta îmi sunt propriul şef!

26 de comentarii:

motanes spunea...

Hahaha, supertare comparaţia cu piticii din albă-ca-zăpada :)

innuenda spunea...

De unde şi vorba cântecului: hai hooo, hai hooo, suntem pitici miştooo!:D

omulrau spunea...

Interesante experiente.
Cred ca nesimtirea sefului e direct proportionala cu marimea firmei. Totusi, exista si exceptii.
Din pacate insa, angajatii romani sunt prost crescuti la randul lor si, de foarte multe ori, slab pregatiti profesional si fara chef de munca. Romanii mereu se plang de salariul primit, indiferent cat e el de mare. Nimeni nu e obligat sa lucreze intr-o anumita firma, d-aia nu inteleg vaicarelile ulterioare.
Cel mai bine e sa fi propriul tau sef. Parerea mea...

innuenda spunea...

Om bun, e drept că suntem o naţie de plângăcioşi, dar asta pentru că suntem şi o naţie de statornici. La noi, migraţia în interiorul pieţei de muncă este mai slabă decât la alţii. Suntem mai mioritici la treaba asta!:D

omulrau spunea...

Exact asta spuneam si eu. Nu-ti place, poti pleca! Care e problema?
Nu vorbesc din auzite, zic de firma unchiului meu unde lucrez in fiecare vara de multi ani.
Nu sunt subectiv cand spun ca-i trateaza mult mai bine decat concurenta, dar angajatii tot se plang. Au salarii mai mari si program ok de munca si mereu ii auzeam ca e greu.
Personal consider ca o firma cu 8-10 angajati specializati pe un anumit segment este mult mai eficienta decat una cu 2-3 sute de angajati.
Romanul vine la munca ca sa-si bea cafeaua si tot se plange de conditii. La munca, nu la intins mana! :)

innuenda spunea...

Asta cu timpul trece, leafa merge ne-a consacrat! Cred că de aia sunt şi atâţia manageri la noi. Păi la câţi hoţi, atâţia gardieni!:D

hadean spunea...

despre sefii mei...in curand:-) ca m-ai inspirat. imi lipsea fata asta si ma bucur ca o mai arati:-)a

innuenda spunea...

Să ştii că nu am acţionat de capul meu! Am fost instigată de o prietenă! Care mi-a zis şi ea că-i lipseşte! (Dana, da, despre tine e vorba!:))

buburuza75 spunea...

În mod normal, şeful ăla care vă ducea la munte, ar fi trebuit să se sărbătorească în fiecare week-end şi voi să-i faceţi mereu cadou câte un ceas de la bazar. Să ştie şi el ce înseamnă economia de piaţă şi ora exactă :D.
Celui de-al doilea, era bine să-i plimbi la un moment dat câinele pe lângă hingheri sau să-i "scapi" la o "nuntă" de maidanezi.
Innu, ai grijă, de data asta să fie tură lungă!

ritchiu spunea...

ah, am trăit şi eu nişte experienţe de neuitat cu nişte sfinte la ex-locul de muncă. le-aş mânca şi acum ficaţii :D

innuenda spunea...

Bubu, e tură completă! Sau...aşa ar trebui să fie! Doar lucru zi lumină!

Ritchiu, oare dacă mănânci ficaţi de sfântă comiţi profanare de morminte? Că doar atentezi, cum ar veni, la moaşte sfinte! :D

meshuga spunea...

am avut un sef si o sefa la viata mea .

se fa a ramas uimita cand i-am spus ca imi dau demisia si sa faca ea si cu familia ei ce imi ceruse mie , iar cu fostul sef desi nu mai lucrez acolo de 2 ani ,iesim la cafea ,vb la telefon ,ne felicitam cu diverse acozii.

acum sunt propriul sef si e bine .....

innuenda spunea...

Meshuga, welcome! Bine că nu am avut niciodată o femeie şef. Asta mai lipsea!:)

Omul antipod spunea...

nu stiu cum e cu sefii astia, dar pot sa dau marturie la tribunal, daca e nevoie :) despre cat de rau e cand lucrezi cu cineva care iti este superior "in grad", ca sa zic asa, care nu are incredere in nici o capacitate pe care tu ai putea sau nu sa o posezi. din start.
si despre cat de simple ar fi lucrurile daca oamenii pentru care lucrezi sau sub care iti desfasori activitatea ar fi oameni normali, nu egoisti, plini de ei si numai de ei, imbuibati si lacomi.
daca ar fi oameni care sa te ajute sa te dezvolti si pentru care sa-ti fie drag sa lucrezi.

innuenda spunea...

Omule antipod, maaare adevăr ai spus! Este complet neproductivă "şefia" în sensul celor arătate.

Ea este bună doar în contextul în care reuşeşte să scoată ce e mai bun din subaltern şi asta neapărat însoţit de bucuria de a veni dimineaţa la muncă. Nu de alta, dar scârba nu e la fel de prolifică, oricât te-ai strădui tu şi oricât te-ar îndemna şeful!

Cetateanul Popescu spunea...

Acum cativa ani (cand inca telefoanele mobile erau rare) o prietena care lucra in Spania mi-a povestit ca, acolo si atunci, peste 80% din forta de munca era angajata in firme mici, unde - daca nu erai de acord cu seful / patronul - riscai sa te alegi cu un telefon in cap. Si nu vorbesc de receptor.

De ce am avea impresia ca povestile astea cu sefi absurzi si angajati lenesi sunt specifice doar Romaniei? Ca nu sunt. Cam la fel se-ntampla peste tot in lume, din America in China, din Rusia in Africa de Sud. Omul e la fel pe tot globul. Daca la noi stam la o cafeluta, in alte tari angajatii stau pe mess, la un ceai sau la vorba. Daca la noi sefii te pun sa le faci menajul, in alte parti te pun sa le cureti gradina, sa "stai o data" sau alte chestii asemanatoare.

Asa ca ne putem lamenta in continuare - macar aici suntem egalii vesticilor si ai americanilor. Sau putem face ce-a facut Innu si altii precum ea - sa devenim proprii nostri sefi. Macar asa te poti certa cu seful de la egal la egal, nu?

innuenda spunea...

Cetăţene Popescu, de bunăvoie şi nesilită de nimeni am vorbit din ce am cunoscut nemijlocit (piaţa de muncă din Românica) şi din ce am auzit pe la alţii care pretind că au cunoscut piaţa de muncă din afară.

Poate ca toţi angajaţii trag puţin chiulul. La urma urmei, când munceşti pentru altul nu ai aceeaşi tragere de inimă ca atunci când o faci pentru tine!:)

meshuga spunea...

bine te-am decoperit inunuenda........

am uitat sa spun ,a mai fost o experienta traita in spania ,seful de atunci era de o alta minoritatea sexuala ,si zambea mereu la mine desi eu ii spuneam lucruri care ar fi trebuit sa il faca sa urle,gen au intarziat furnizori ,nu avem destule materiale pentru a termina lucrarea astazi.

am inteles sensul zambetului sau in ziua cand am spus ca ma reintorc in romania, a zambit si a zis ceva de genul .....zambeam la tine pentru ca imi placi ,dar tu ma inebuneai cu lucruri marunte gen furnizori si materiale.

am iesit din birou razand si ma gandeam mai bine o sefa care ma uraste decat un sef care ma place in sensul ala. :))

innuenda spunea...

:)))))) meshuga, atâta vreme cât nu te agresează sau hărţuieşte, fiecare e liber să placă pe oricine! Plus că e minunat să ai un şef care primeşte cu zâmbetul pe buze veştile proaste. Gândeşte-te!:D

Marian S. spunea...

Bine v-am regasit.
Cetateanul Popescu le zice bine (in mesajul de azi de la 12,29). Confirm ceea ce spune. Si om cu bogata experienta fiind eu adaug: daca sefii (mai) sunt (si) timpiti atunci sa te fereasca Dumnezeu de patronii timpiti !!! Fiindca un sef mai poate fi combatut sau chiar schimbat, un patron e Dumnezeu (sau asa crede el).
Din pacate n-am avut parte decit de sefi barbati. Visam si eu sefe care ma hartuiesc sexual dar n-am avut parte, fir-ar sa fie.
Offtopic catre INNU:
Imi place muzica pe care o afisezi pe site, imi plac recomandarile tale. Fara sa vreau sa-ti stric buna dispozitie am sa te atentionez ca ``organili`` lucreaza la o timpenie mare de tot. Studiati si voi aici (mama ce link lung urmeaza):

http://legi-internet.ro/blogs/index.php?blog=2&title=muzica_pe_internet_ce_se_discuta_de_fapt_1&page=1&more=1&c=1&tb=1&pb=1&disp=single#c13738

Daca va explodeaza tastatura intrati pe www.legi-internet.ro apoi pe blog apoi gasiti acest articol, e printre cele mai recente.

Marian S. spunea...

Mda, se pare ca n-a intrat linkul, incercati cum v-am spus.

innuenda spunea...

Marian, mulţumesc pentru link. Cunoşteam situaţia, dar nu ştiam cât de avansate sunt "negocierile".

xxl spunea...

Sa traiti Sefa, aveti dreptate in tot ce spuneti! :))))))

innuenda spunea...

Asta-i vorba soţului meu când i se pare că sunt prea bossy cu el!:))

ilinca dima spunea...

si io am probleme cu autoritatea, poate si pentru ca am avut nenorocul de a avea sefi care sa se bage'n ciorba mea fara sa stie nici macar sa taie legumele, da' care'i reteta! d'asta am si lucrat mult pe proiecte, ca daca nu'mi placea, terminam proiectul si next!
am avut insa si sefi misto cu care mi'a fost drag sa lucrez.
cat despre asta cu seful meu.. sunt. da' la firma altora :)))

innuenda spunea...

Nenorocul?! Păi cred că asta cu băgatul în ciorba ta, de subaltern, este în job descriptionul şefilor! Dacă te aşteptai la altceva, atunci nu aveai aşteptări realiste, ilinca!:D