joi, 30 octombrie 2008

Inconştienţi, visători şi sisifici

Printre comentariile la Bărbatul bun al fiecărei femei, Maria a băgat o idee interesantă, cu care sunt de acord şi pe care am simţit nevoia să o dezvolt.
Spunea ea că :” de aia şi reuşim să ne facem o relaţie pe viaţă. Pentru că suntem doi oameni ale căror iubiri au valori comparabile în acelaşi timp şi unul pentru altul.”

Nimic mai adevărat. Mai mult decât atât, eu cred că în orice relaţie sentimentală plecăm cu nivele de sentimente comparabile. Asta nu înseamnă că deja ne iubim reciproc, ci doar că ne dorim să fim cu celălalt cam la fel de mult cât îşi doreşte şi celălalt să fie cu noi. Că ne e drag de partener, de-l mâncăm din ochi şi nici el nu se simte mai bine! Dar, vorba lu’ Matache, mâncatul ăsta nu e treabă simplă, cum crede lumea!

Să spunem aşa, că, dacă ar fi probe sportive, îndrăgostirea ar fi probă de viteză, iar iubirea de rezistenţă. Poate de aceea, sunt aproape sigură că reţeta iubirii este una care are ca ingredient principal timpul.

Totul începe cu îndrăgostirea. Ăla e stadiul 1.
Îndrăgostirea este atunci când eu te plac şi tu mă placi. Mult. Cam la fel de mult. Apoi intervine variabila timp. Şi apare decalajul între nivelul tău de sentimente şi al meu. Pe scurt, eu te plac la fel de mult sau chiar mai mult, tu însă nu mă mai placi la fel de mult sau, poate, nu mă mai placi deloc. Nenorocitule!:D

Admiţând din capul locului că există o diferenţă între îndrăgostire şi iubire, ăsta e momentul care ar trebui să însemne pentru fiecare dintre noi, cei din cuplul cu decalaj emoţional, că iubirea noastră nu e posibilă. Că e un next level la care nu vom ajunge pentru că, deh, e ca la jocurile pe calculator:ne-a mâncat balaurul până la sfârşitul stadiului 1.

Din păcate, pentru unii oameni ăsta e momentul când cred ei că trebuie să pluseze ca să treacă la stadiul 2. Şi ce fac?
Păi, dacă e femeia cea care are nivelul de amor mai mare, îi trânteşte un copil domnului cu deficienţă la iubit. Ca să-l lege! Să-i obţină iubirea cu care rămăsese el în urmă.
Dacă e bărbatul cel în deficit de reciprocitate sentimentală, o cere de nevastă! Şi cum nevastă în mintea femeii este egal cu mireasă, rareori femeia refuză!
E lesne de înţeles că şi într-un caz şi în celălalt, sunt şanse mari să se ajungă la despărţire. Sau la o convieţuire formală, de tipul “fiecare cu a mă-sii”. Eu cu amantul meu, tu cu amanta ta. Situaţia nu e, din păcate, defectivă de plural!:)

Tot la divorţ vor ajunge şi cei care se căsătoresc în perioada de îndrăgostire! “Ce oroare!” ..vor exclama ei în scurt timp, profund dezamăgiţi. “Actul ăla a schimbat totul!! S-a ales praful de iubirea noastră!”Dar dacă-i cauţi, vei vedea că “iubirea lor”fusese, defapt, una de cofetărie, de teatru şi de sâmbătă seara, de weekend la munte şi dormit împreună ocazional. Oamenii aceia nu apucaseră, de fapt, să se cunoască. Pentru că nu locuiseră împreună, nu împărţiseră o vreme totul, nu ieşiseră de sub clopotul începuturilor de relaţie, al iubirilor adolescentine. Povestea lor nu trecuse încă de a fost odată ca niciodată. Adică, nu începuse.

Dar şi din faza 2 a iubirii te poţi duce la divorţ. Pentru că pot interveni factori perturbatori precum: familia, caracterul omului, destinul vitreg.
Când intervenientul distructiv este familia unuia dintre cei doi parteneri, se dă, de fapt, o bătălie între două tipuri de iubiri diferite, iar iubirea care va câştiga va fi hailendărul celeilalte, hrănindu-se cu energia ei. De aici şi bancurile cu soacre!
Caracterul este călăul oricărei iubiri, oricât de mari, atunci când el îl îndeamnă pe unul să fie din cale-afară de neiertător, îndelung cicălitor, vanitos sau mai ştiu eu cum! De aici şi reclamele cu evitatul exceselor de orice fel!
Destinul vitreg poate aduce şi el în viaţa unui cuplu elemente pe care nici cu gândul nu vrem să le gândim, de teamă să nu se abată nenorocirea asupra noastră. Un Ciomu, o secretară blondă cu picioarele până-n molari sau alte asemenea grozăvii! Ne-‘a feri Dumnezeu! De aici şi mersul la biserică!

Înseamnă toate acestea că nu ar mai trebui să ne căsătorim pentru că există şanse mari să ajungem la divorţ? Aş zice că nu! Altfel cum am justifica faptul că vrem să trăim deşi este mai mult ca sigur că oricum vom muri, cum de facem patul în fiecare dimineaţă, deşi în fiecare seară oricum ne culcăm la loc şi, în general, cum de iubim, când şi aşa, mai devreme sau mai târziu vom suferi o despărţire de omul iubit? Răspunsul nu poate fi decât unul. Suntem inconştienţi, visători şi sisifici!

22 de comentarii:

Marian S. spunea...

Din cuprinsul acestui articol intelegem valabilitatea unui vechi proverb romanesc: CUM O DAI TOT PROST IESE !!!

meshuga spunea...

ma las purtat de val chiar daca stiu ca e posibil sa ajung strivit de stanci ,insa fac asta fie doar si pentru gustul sarat al apei

o sa continuu sa iubesc, pt ca altfel risc sa ma dezumanizez putin cate putin
si totusi nu doar iubirea e parte din viata ,si suferinta iubiri neimpartasite


consider totodata ca doi oameni au nevoie de timp sa se cunoasca si sa isi construiasca iubirea, nu sa o impuna sau si mai grav sa o cerseasca

innuenda spunea...

Marian, şi totuşi am vrut să spun exact contrariul!

Meshuga, asta e ideea!:)

Maria Coman spunea...

da, innu, putine sunt relatiile de indragosteala-casatorita-rapid care rezista. pentru ca trecerea de la etapa 1 la etapa 2 dureaza mult. si e de obicei cea mai dificila. pentru ca atunci incepi sa il inveti pe cel de langa tine. si trebuie sa il inveti ca pe matematica- si cu bune si cu rele. nu poti trece la ecuatii daca nu stii tabla inmultirii. si asa, nu poti spune ca da, vrei sa traiesti cu un om mai mult de 3 nopti si o vacanta, daca nu stii ca poti sa accepti faptul ca nu isi va pune niciodata sosetele in cosul de rufe. in prima zi crezi ca e o scapare, in a doua ii ceri imperativ sa nu le mai lase aiurea, in a treia pelci trantind usa iar in a patra te decizi. pleci sau nu

hadean spunea...

mie imi place mult (cel mai mult) partea cu invatarea persoanei de langa tine. ticuri, tabieturi,priviri, sensuri, ganduri, mecanisme, ce mai, toata "cartea tehnica":-). e important sa gasesti persoana care sa te faca sa vrei sa afli ce se ascunde in ziua de maine,persoana care poate sa scape din cand in cand o picatura care sa faca valuri sau macar cerculete in oceanul tau de rutina si plictiseala.

Marian S. spunea...

Ma gindeam sa postez un banc pe tema asta dar are si niste cuvinte grele si nu se cade. Nu stiu daca pacatuiesc indicindu-va locul in care poate fi citit in original:

http://olshecera.blogspot.com/2008/10/la-uniinu-la-toi.html

1. N-am nici o treaba cu omul dar mi-a placut bancul.
2. Vedeti ca in link e si un buclucas de ţ. Faimoasa noastra litera cu diacritice. Daca nu merge asa linkul intrati pe site (doar partea pina la blogspot.com) apoi articolul se numeste: La unii...nu la toţi.
3. Iertare, INNU, daca zici ca nu mai vrei linkuri pe blog promit ca nu mai fac.

anyajustme spunea...

Mie mi-ai amintit de o zicere,un clişeu,de altfel, dar care mi-a plăcut. :D
Suna cam aşa( mai mult sau mai puţin):
Nu este importantă destinaţia ci felul în care ai călătorit.
După mine asta însemnă că fecem tot ce putem, sperând că va fi bine.

ritchiu spunea...

mereu îmi zic că nu mai bag în seamă niciun balaur de la nivelul 1, că scot paloşul şi îi arăt eu lui. pe dracu'! acum mă chinui cu salăţile din grădina ursului, că vezi tu, dragă inuu, mâncatu' ăsta din ochi nu merge fără garnituri şi alte cele. :D

Anonim spunea...

un text extraordinar, innuenda!

Alice spunea...

mda, mi-a placut subiectul si cand m-am asezat la dezbatut, m-am luptat si m-am luptat, pana a iesit un ditamai pomelnicul, cu care nu mi-am permis sa-ti invadez spatiul, asa ca e post nou la mine acasa :)
Cel mai mult imi place la tine cursivitatea ideilor.
De abia asteptam provocari noi!

attorneyatlaw spunea...

aparent chiar suntem inconstienti, visatori si sisfici. Dar mi-e groaza sa ma gandesc ce loc ingrozitor de sterp, plicticos si fara culoare ar fi lumea daca nu am fi asa...

buburuza75 spunea...

Uite d'aia îl/o apreciez eu pe cel/cea care se duce omenește la judecătorie și zice: divorțez. Pînă la urmă, așa e corect... Dacă tot se nimerește s-o greșești din prima, să ai măcar timp să epuizezi și variantele ajutătoare :D .
Altfel, dacă se nimerește și e cu iubire din prima?! Huh! Știu cum e... :)
@ritchiu
să-mi zici și mie cînd ajungi la cotor... (da, de salată ziceam).

Rita spunea...

Grele astea, cu lavurile, ce sa zic :D Ca si alea cu prieteniile.
Mi se pare mie ca daca nu esti mai mult timp "in acelasi loc" cu celalalt, iubit sau prietena [si nu ma refer la a sta bot in bot tot timpul sau la a fi colegi si de serviciu si de pat, sau asa ceva] n-ai cum sa ii cunosti mecanismele, ca tot zicea cineva de cartea tehnica. Si daca nu sunt in acelasi loc, oamenii, da, "se racesc impreuna" si da, ochii care nu se vad se uita, si inca si mai tare, gandurile ne-gandite la un loc se uita si ele.
De-aia indragosteala se duce ca si cum s-ar usca cerneala invizibila. Si de-aia priteniile se strica, sau se usuca si mor, ca nu mai e nimic sa tina oamenii laolalta.

ritchiu spunea...

bubu, eu încerc să ajung la miez deocamdată :D

innuenda spunea...

Maria, deci să adaug la motive de divorţ şosetele aruncate de domnul şi capacul de la veceu uitat ridicat, poate şi capacul de la tubul de pastă de dinţi sau de spumă de ras uitat nepus după folosirea tubului?:))

Adi, ai fosta foarte dulce cu "cartea ta tehnică"!:))

Mariane, drăguţă ideea din banc, dar mi s-a părut spus stângaci!:) Nu am probleme cu linkurile date la mine pe blog, cu condiţia să nu te ducă cine ştie la ce nenorociri!:)))

Anya, cred că ăsta e marele secret al oricărui drum lung. Să te bucuri de privelişte.:)

Ritchiu, mă bucur să aflu că eşti îndrăgostit!:))

Anonim, mulţumesc, dar te rog eu frumos să-ţi dai numele sau să-ţi alegi un nick când mai intri aici. Nu de alta, dar o să creadă oamenii că mă laud singură sub protecţia anonimatului!:))

Alice, welcome! Stai liniştită, că aşa facem toţi. Ca dovadă, postul ăsta plecase iniţial ca răspuns la comentariul mariei, dar a devenit sagă şi am hotărât să-l fac articol. :)Mă duc imediat să citesc la tine!

Atto, aşa e! Nebunia asta ne face reprezentativi pentru specie!:)

Bubu, dacă e cu iubire din prima este deja de legendă!:)) De fapt, eu cred că tot cu indrăgosteală din prima fază şi cu iubire din a doua a fost, doar că dând dintr-una într-alta ţi-e greu să realizezi unde începe şi unde se termină iubirea.:)

Rita, mare vorbă ai zis! Să ştii că am descoperit şi eu, cu mirare, odată cu acest post al meu, că algoritmul pe stadii se poate aplica la fel de bine şi prieteniei!

alina spunea...

Iarăși chestiuni delicate de suflet ... și întrebări fără răspunsuri clare.
O singură chestie aș adăuga - ar fi grozav dacă oamenii ar găsi răspunsurile potrivite, s-ar opri la timp și n-ar mai rezulta copii chinuiți din relații triste și incongurente.

E o moștenire de ciunteală emoțională care se adună peste bagajul și așa complicat al lumii în care trăim.

xxl spunea...

Haida de, caracterul - calau? Eu credeam ca el este motivatia. Calaul este obisnuinta. De Ciomu / inteleg ca tot omu', dar ce legatura au molarii secretarelor cu iubirea? Asta-i curata discriminare :)))).

innuenda spunea...

Alina, inspirată ai fost când ai dat comentariul ăsta! Aleluia, sister!:)

xxl, lasă că ai înţeles tu! Caracterul rău şi blonda cu molari ascuţiţi, băgaţi în gâtul familiei tale!:D

Maria Coman spunea...

innu- pe-acolo. plus ca refuza sa spele si masina ta si esti nevoita sa mergi singura la spalatorie

Marian S. spunea...

Am şi eu o lista de motive de divorţ dar cînd o sa-l citeasca pe cel din capu` listei multa lume de pe aici o sa-mi sară la beregăţi... mai bine mă abţin.

Omul antipod spunea...

din nou: bine zici acolo ce zici :)

innuenda spunea...

Maria, nu vrei să ştii în ce hal a ajuns maşina mea de când stau prost cu timpul. (Iar eu aveam mereu cea mai ferchezuită maşină de pe 3 străzi şi-un bulevard, c-o spălam săptămânal, ba şi mai des de se cerea! :)))
Dar când s-o fac? Mâine, adică azi, sâmbătă, lucrez. Mă scol ca să reuşesc să fiu la 8.30 în Pipera şi la 9.30 pe Moşilor, la birou. Acasă am ajuns în seara asta la 23.00.:) Ştiu că tu ai zis doar aşa, iar eu m-am ambalat. Dar simţeam nevoia să mă plâng!:D

mariane, eu aş vrea să nu mai fie atâtea divorţuri. Oamenii se comportă, de multe ori, ca nişte copii!

Omule antipod, mă bucur că suntem (iar) pe aceeaşi lungime de undă!:)