duminică, 26 octombrie 2008

Ion- blestemul orgasmului

Pe unul dintre forumurile pe care navigam călare pe mătură şi interveneam în calitate de vrăjitoarea cea rea, am gasit într-o seară plină de plictis un subiect incitant. Despre fidelitate, păcat, conştiinţă, iubire, sex.

Un tânăr domn, căsătorit şi cu soţia gravidă, se autoflagela în faţa unei cete de sado-masochişti virtuali, întrebându-se unde greşeşte de, cu toate ca-şi iubeşte soţia, pofteşte în continuare la femei. Ba omul nostru îşi mai şi satisfăcea poftele şi încă într-un mod organizat, ajutat în identificarea potenţialelor partenere de un cont deschis pe un sait de matrimoniale.

Evident, reacţia forumiştilor a fost o ploaie de pietre către păcătos. Nu a durat mult până să apară o grămadă de clişee, mostre de paşoptism cât cuprinde ori, dimpotrivă, de imaturitate crasă.
Fiindcă erau scrise foarte multe pagini cu astfel de reacţii, nu am întârziat în citirea întregului post şi, hotărându-mă că nu rezist la mai multă lectură prezumată penibilă, m-am hotărât să intervin şi să-mi dau şi eu cu părerea.

Am simţit nevoia să iau partea bietului amărât care deschisese topicul şi care, deşi crezuse că vine la o parolă cu prietenii, se trezise taman în faţa inchizitorilor moderni (sau nu), care-l trimiteau ba la psiholog, ba la endocrinolog, ba la exorcizat, ba la tribunal să divorţeze, pe scurt… la mama lu' Gonţu.
Printre inchizitori, i-am recunoscut pe unii care, în mod sigur, făcuseră sex (mă scuzaţi, dragoste!) cu o singură femeie toată viaţa şi într-un singur fel: misionăreşte, cum şade bine la dreptcredincioşii într-ale iubitului. Nu că ar fi ceva rău în asta, chiar dacă mie una îmi cade libidoul la datorie când aud de aşa ceva. Erau apoi prezenţi acolo cei cărora nu le dispăruseră încă toate coşurile de pe faţă: prietenii ştiu de ce!

Am încercat o abordare oarecum ştiinţifică, pomenind de o emisiune pe Discovery unde se conchidea că natura umană nu este, ab initio, monogamă. Corecţiile în sensul monogamiei veniseră, se pare, din afară, fiind impuse de societate prin valorile stabilite de ea, convenţional. Cultura sau religia- am mai spus- îţi pot "formata" comportamentul, inclusiv în dragoste.
M-am arătat contrariată la şabloanele abisale aduse de forumişti drept argumente sau sfaturi la problema sărmanului ticălos, şabloane de genul familia- celula de bază a societăţii sau iubirea nu moare dacă ştii să întreţii flacăra (asta în traducerea psihologilor de manual însemnând să nu te epilezi în prezenţa partenerului, să nu stai prin casă decât în dezabie din satin, cu părul proaspăt aranjat şi manichiura impecabilă, să nu foloseşti toaleta ca să faci “baieţel” când e partenerul acasă şi să v-o trageţi cu simţ de răspundere).

Am fost contrazisă, reproşându-mi-se că pun botul la toate tâmpeniile de pe Discovery.
M-am apărat spunând că nu pun botul decât unde-mi place, că am creierul meu şi...vorba măgarului din Schrek, nu mi-e frică să-l folosesc. Nu iau, deci, de bun tot ce mi se serveşte! În plus, postul meu nu se bazase doar pe emisiunea aceea, care mie mi s-a părut bine fundamentată şi cu a cărei idee de bază mă declaram, în principiu, de acord.
În opinia mea, monogamia este o chestiune de opţiune personală. În rest, ai prilejuri, temeiuri şi instincte pentru mai mulţi parteneri..

Mi s-a replicat că în natură există specii “monogame”.
Ştiam şi eu asta: papagalii şi pinguinii erau cei care-mi veneau primii în minte.
Dar oamenii, ah, oamenii, ce animale ciudate…cum bine a spus Zola parcă (dacă nu, să-mi fie iertată atribuirea).

Cineva indignat, de pe acel forum, propunea chiar să ne căsătorim fideli cu fideli şi infideli cu infideli, pentru că nu i se pare corect ca el- persoană fidelă- să aibă drept partener vreun păcătos într-ale cărnii.
Mie una mi se pare absurdă o astfel de gândire, cum nefireşti mi se par şi dihotomiile fidel- infidel, păcătos-neprihănit etc. Nu sunt de acord cu astfel de împărţeli la doi, pe principiul lui tertium non datur(a treia posibilitate nu există). Daca aş fi de acord, ar însemna să cred şi că oamenii se împart în buni şi răi şi mie una, maniheismul nu mi se potriveşte.

Înţeleg, desigur, poziţia celor pro-monogamie. Din perspectiva moralei creştine, ea este cea corectă. Ceea ce nu înţeleg este de ce nu lăsăm noi principiile în principiu, şi aplicarea lor la latitudinea fiecărui individ în parte. Îmi asum afirmaţia că greşesc toţi aceia care nu vor deloc să intre într-o negociere pentru nuanţe, pentru că aproape orice lucru comportă nuanţări.

Să mă ierte Dumnezeu, dar eu mai c-aş bate pariu că toţi acei indignaţi care refuză să problematizeze fidelitatea au ceva în comun: au tabu-uri; au limite. Iar limitele le pot veni, de exemplu, din faptul că îs urâţi cu spume şi zic bogdaproste că s-a uitat vreo formă de viaţă inteligentă şi la ei, ori, cine-ştie, au disfuncţii sexuale. Mai există, desigur şi posibilitatea ca aceştia să fie din categoria să ne căsătorim virgini şi atunci nu ai, din start, cu cine polemiza, că la aştia convingerile sunt aproape material genetic.

Nu mă înţelegeţi greşit, nu fac aici neapărat o pledoarie pentru înşelarea partenerului.
Dar fac o pledoarie pentru complexitatea situaţiilor dintr-o viaţă de om, cu diversitatea- implicită- a trăirilor la care este supus omul.
Aş conchide că lucrurile sunt mai complexe decât par şi că fiinţa umană e cu mult mai subtilă decât o întrezăreşte majoritatea semenilor noştri. Şi iar aş zice că în chestiuni de "amor" al altuia, n-avem noi treabă nici să dăm cu piatra, nici să dirijăm. Fiecare după pohta inimii şi înţelepciunea din dotare.

Poate nu ar fi prea târziu să ne gândim la motivaţia pentru care reuşim să rămânem fideli sau, dimpotrivă, care ne generează infidelitatea.
Sau să înţelegem resortul intim care ne face să cerem fidelitate de la partener. De multe ori fidelitatea este pretinsă nu atât în numele iubirii, cât în acela al iubirii de sine, al vanităţii atavice de a nu fi detronat din poziţia de mascul dominant.
Există mulţi care, instinctual, vor să fie primii şi ultimii, singurii, cei mai buni şi asta pentru totdeauna. Aştia-s alde Ion, blestemul orgasmului, ca-n bancul ala: Ioane, vinie orgasmu'; - Apă' Mărie, când fut io nu vinie nime'

26 de comentarii:

anyajustme spunea...

Că bine le mai zici tu, Innuendă! Omu-i animal complex! :P
Eeei! La dat sfaturi sau la dat cu pietre, după caz, ne pricepem toţi. Da' io una zic: ăl care zbiară mai tare, sau aruncă cel mai mare cataroi îi ăl de are gunoiu' sub covor...cât casa! Cică atunci când reproşăm ceva altora, ne exprimăm de fapt nemulţumirile legate de propria persoană.

guest spunea...

lipsurile multe si variate fac oamenii sa-i judece pe altii. si sa-i judece fara a gandi macar o secunda. cu cat sunt mai multe si mai mari, cu atat nevoia (pt ca despre asta este vorba) psihica de a arunca cu pietre este mai mare. probabil ca cei care l-au facut pe acest barbat, prin comentariile lor, ca fiind imoralitatea intruchipata si-au scuturat pe blogul lui toate frustrarile si s-au dus fericiti la culcare

alina spunea...

am re-citit cu plăcere. nu mai comentez, că și-așa m-am destrăbălat-fluviu la ora de dirigenție cu prietenia :)).

Cetateanul Popescu spunea...

Forumurile par a fi devenit un magnet irezistibil pentru frustrati, limitati, purtatori de ochelari de cal si alte asemenea specimene cu tentative nereusite de creier in teasta. Si asta e "meritul" moderatorilor, care ar trebui sa intervina pentru pastrarea unui mediu de discutie, nu a unuia de linsaj virtual.

Pe de alta parte, "arguing on the Internet is like competing in Special Olympics: even if you win, you still look like a retard". Asa ca, what's the point?

innuenda spunea...

Anya, mă tu ai talent de psihologă!:)) şi nici guest nu se simte prea bine!

Guest, welcome!:)

Mie mi-a reproşat data trecută un prieten că încurajez infidelitatea prin poziţia mea. Dar de fapt eu le spuneam hulitorilor exact ce ziceţi şi voi aici: "cine vă dă vouă dreptul să îi judecaţi pe alţii? Chiar dacă, în exact aceeaşi situaţie cu cea descrisă, aţi fi reacţionat atfel, poate că, într-o altă situaţie aţi reacţiona după acelaşi tipar. Pe scurt, niciodata sa nu spui că tu niciodată...Doar speră la asta."

Nu sunt nici pro infidelitate, nici pro fidelitate. Dar, când vine vorba de iubire, sunt pro respectarea dreptului omului de a se conforma propriilor sentimente si concepţii de viaţă. Iubirea nu poate fi normată!

Alina, mulţumesc.

Cetăţene, ai dreptate când vorbeşti de linşaje virtuale. Faptul că nu ne vede lumea la faţă, nu ne recunoaşte, nu ne pune în şegătură cu imaginea pe care vrem să o proiectăm noi în afară, ori cu statutul nostru social, ne face să scoatem la iveală o grămadă de atavisme. Altfel spus, ne luptăm cu ferocitate de animal, nu polemizăm cordial, ca nişte fiinţe evoluate!:)

anyajustme spunea...

...oloagă, da! :P
Am învăţat destul de repede, (luându-mi-o peste bot de la viaţă) că există împrejurări în care raţiunea o ia pe arătură şi te lasă animal sălbatic şi disperat să faci faţă cum poţi situaţiei. M-am lecuit de "Eu n-aş face NICIODATĂ asta!". În cazuri ipotetice ne comportăm ideal, dar viaţa nu dă preaviz. Te-a pus în faţa problemei şi...descurcă-te! De-aia-s de acord că nimeni nu are dreptul să judece şi să arunce pietre.

pantacruel spunea...

ma gandesc, pentru inceput, la o felie din 'damage'-ul lui louis male (ala cu jeremy irons si juliette binoche) unsa cu putina 'fidelio' de beethoven :)

innuenda spunea...

anya, mi-a plăcut comentariul tău!:)
Pantacruel, pe "damage" l-am revăzut serile trecute (bănuiesc eu că şi tu). Fidelio de ascultat! Loisir, frate!

Marian S. spunea...

Despre sex numai de bine. Mie însă să-mi spui cine este Gonţu ăsta că deja mă`nervează.

meshuga spunea...

nu cred ca e vorba de o pledoarie pentru fidelitate sau infidelitate

e mai mult o deschidere de orizonturi, o privire mai larga catre unele posibilitati.

de fiecare data cand sunt intrebat cu privire la acest subiect spun ceva de genul, fericirea ta nu trebuie sa aduca ranire celorlalti ,dar de cele mai multe ori suntem egoisti

innuenda spunea...

Mariane, nu fi aşa nemilos! Mama lu' Gonţu, săraca, e soră vitregă cu mama lu' Procesverbal. Locuieşte unde-a-nţărcat mutul iapa. Si se roagă la Sfântu' Aşteaptă. Orice speră ea se va întâmpla la Paştele Cailor, orice merită va primi la calendele grecesti. E o femeie chinuită, nu o mai chinui şi tu cu gânduri urâte!

Să moară Bibi de nu!:D

Meshuga, "meshteshugită" manieră de a-ţi pune cortul la jumătatea distanţei faţă de orice tabără!:)

anyajustme spunea...

Mulţumesc, Innu. Da' am zis şi io, aşa doar, ca un om "bătrân" şi păţit cu multe. :)

meshuga spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
innuenda spunea...

meshuga, scuza-mă, am fost nevoită să bag cenzura, că prea le spuneai pe şleau. Hai să mai stilizăm puţin lejeritatatea cu care vorbim despre sex, măcar noi ăştia care dispunem de o astfel de abilitate! Şi de la tine am pretenţii că poţi. :))

Oricum, am înţeles ideea ta: uneori soţiile gravide, prea preocupate de maternitate, uită de nevoile sexuale ale partenerului, făcându-l pe acesta să se orienteze spre alte femei.

hadean spunea...

mai, eu inteleg infidelitatea. nu ma omor de dragul ei dar o inteleg. nu comentez mai mult ca-i prea faina postarea ta si nu vreau sa o stric:-)

innuenda spunea...

Adi, mai rău era dacă nu o înţelegeai dar te înnebuneai după ea!:)))

alina spunea...

Aoleu, Innu, și tu dai cu cenzura? :)) Chiar aș fi fost curioasă cum era cu comentariul ăla cu femeile gravide care-și neglijează bieții parteneri, că aș fi avut și eu ceva de comentat (nu doar din proprie experiență) :D.
Sper totuși că autorul/autoarea vorbea despre o experiență personală, pentru că altfel liberalizarea vederilor despre care se discută taman aici, iat-o pusă fix la colț pe coji de nucă!

Anya are mare dreptate, să nu spui vreodată "eu NU" așa și pe dincolo, că atunci când te aștepți mai puțin vine doamna viață și ți-o întoarce de nu te vezi!

meshuga spunea...

imi cer mii de scuze pentru postarea tendentioasa in exprimare

am luat aminte,nu voi repeta
inca o data scuze

multumesc de creditul acordat in ceea ce priveste capacitatile mele

innuenda spunea...

Alina, ideea lui meshuga nu a fost cenzurată. De aceea am reluat-o în mesajul meu.

Meshuga, mă bucur că nu m-am înşelat asupra ta!

meshuga spunea...

@ ALINA
meshuga e un barbat
fara a fi acuzat de dilentantism as putea spune ca vb despre o experienta oarecum personala.

acum 2 ani 2 prieteni au divortat din motivul asta ,ea ocupata cu sentimentul matern parca si uitase de sotul ei

a fost experienta dureroasa pentru mine ,deoarece refuzam sa cred ca una din prietenele mele se poate transforma si gandi intr-un fel in care ma speria, un mod limitat si egoist caracterizat print-un univers format din ea si minunea de om care tocmai se nascuse, sotul ei capatand cumva statutul de obiect de unica folosinta pus la pastrare si ignorat

si spuneam in comentariul cenzurat intr-un limbaj tendentios ca si femeia are vina ei, putea sa isi redescopere viata sexuala alturi de sotul ei si sa o adapteze la starea de graviditate.

Marian S. spunea...

Alo, alo, ce se executa aici ?
Ia ascultati de la unul care stie:
1. Relatiile sexuale pot avea loc pina prin luna a opta. Zic unii ca pina in a noua (chiar) dar noi la atit ne-am limitat. Cu grija, cu pozitii bine studiate...
2. Partea grea intervine abia dupa. Pe de o parte datorita starii de lehuzie - strict tehnic vorbind. Apoi e chiar firesc ca proaspata mamica sa acorde toata atentia nou-nascutului. Chestia asta se intimpla intr-o masura mai mare sau mai mica si nu are dreptul nici un barbat sa se supere pe acest lucru !!! Si doar stiti ca va vorbeste un barbat, da ?
3. In functie de stadiul relatiei dintre soti se poate trece destul de usor peste aceste momente: diverse ``delicii`` sexuale, trecerea de pe automat pe manual si alte metode. Fiecare cum poate. Nu neaparat cu relatii extraconjugale.
Dar nu facem aici lectii...

alina spunea...

Meshuga, părerea mea este că între cei doi prieteni ai tăi erau demult probleme, care s-au acutizat odată cu apariția copilului. Un bărbat care dă vina pe nevasta (prea) ocupată cu pruncul ca să-și justifice aventurile extra-conjugale, ei bine, acel bărbat nu-și iubește și nici măcar nu-și respectă partenera. Am cunoscut și eu din aceștia și aș vrea să le trag palme femeilor care îi suportă "cu bune și cu rele"! Și nu sunt o feministă, dar într-o relație adevarată de cuplu nu încape atâta egoism!
Cât despre tehnicalități, mulțumesc Marian că mi-ai luat-o înainte :)).
Pot să vă spun din experiență personală că am avut sarcini extrem de dificile și complicate, am vomitat în fiecare zi de cel puțin 7-8 ori (până inclusiv în timpul nașterii) și o grămadă de alte "delicii", cu toate astea nu am pus sexul în șifonier, dar dacă au fost momente în care chiar nu s-a putut (puține), soțul meu a rămas acolo, la fel de iubitor și tandru și înțelegător. Ceea ce le doresc tuturor nevestelor pe cale să producă moștenitori! :))

codro spunea...

mi se pare ca din start, modul de abordare este gresit. Atat timp cat folosim termenul "infidelitate", deja ne raportam la celalat, intr-un moment in care, hai sa fim seriosi, celalat cam iesit(temporar, probabil)din scena

codro spunea...

ps

a nu se intelege gresit, apreciaz oricum forma si continutul postului
:-)

Thadaaaa spunea...

tocmai m-am bucurat citind toate posturile purtand eticheta nanofiinta
scrise din 17 nov...inapoi. Inainte sa ma impac cu visele imi dau seama ca desi am citit prea putin pana acum, desi am acordat prea mult timp catre exterior, urgentelor minore si prea putin catre interior, cel mai tare ma bucura faptul ca Inteleg ceea ce scrii, ce transmiti...deep... In rest...e timp! :)
Si la ce am citit aici, sunt convinsa ca intelegi ce zic!
As vrea sa te felicit, dar nu ma consider in masura. Prefer sa iti Multumesc! O sa revin cu mult drag :)
Acum...ma retrag linistita sa invelesc zambetul, sa doarma frumos...
Oricum nu as vrea sa epuizez tot ce ai scris azi...trebuie savurat! :)

innuenda spunea...

Thadaaaa, bine-ai venit! Mulţumesc şi eu că mă citeşti şi că mă înţelegi. Deep...Se aud tobele când îţi pronunţ numele!:)))