duminică, 19 octombrie 2008

Mă adaptez deci exist

Câteodată, bătrânul bun simţ al oamenilor surprinde mai ceva ca un tuşeu rectal. Şi asta pentru că am învăţat să ne aşteptăm la mitocani nepăsători, care îşi fac loc prin viaţă cu flegma şi hai-sictirul, cu tupeul prost şi mahalageala!

M-am surprins, nu o dată, urmărind amabilitatea, politeţea şi bunacuviinţă a unora ca pe farfurii zburătoare gata să se transforme, în orice clipă, în bumerang. Ce vor de la mine oamenii ăştia? Trebuie să fie ceva, nu se poate să fie aşa amabili în mod dezinteresat!

Am realizat atunci că atitudinea asta a mea, de expectativă vigilentă, spunea pe nume lucrurilor pe care eu nu aş fi îndrăznit să le tutuiesc. Vorbea despre aşteptări joase şi pierderea încrederii în oameni, despre acomodarea la rău. Traiul în societate devenise şi pentru mine un mă-adaptez-deci-exist. Sau chiar mai mult: un mă-cobor-deci-rezist.

Şi totuşi, încă nu m-am obişnuit cu scormonitorul prost-gust al lumii în care trăiesc, chiar dacă gherţoiala şi joscultura îmi stau de ceva vreme prin preajmă.

Dacă maşina timpului mi-ar trage vreodată la scară, mi-aş alege, fără să clipesc, orice epocă trecută, în care onoarea şi delicateţea respectau compoziţia valorii, nu pe a credulităţii siropoase. M-aş întoarce bucuroasă în timp, departe de râgâiala cu iz de shaormă, de îndoit tricoul deasupra burţii, de scuturat din buci după manele, de gaşca lui Dorel şi lumea lor suprapopulată. Chiar dacă asta ar însemna să iau istoria de la capăt.

13 comentarii:

Razvan spunea...

Doamne, de-ar exista o astfel de masina....

si, ai lua pe cineva cu tine? :)

Cetateanul Popescu spunea...

Aha, te-ai intoarce, sa zicem, in epoca victoriana... in care taran te nasteai, taran mureai, gata sa muncesti mereu la "Lord" si - daca mai ramanea timp si putere - pe petecul tau de pamant (care era, de fapt, imprumutat de la Lord)

... in care domnitele suave dansau delicat vara, imbracate in haine de lina, putind a transpiratie, a jeg adunat peste ani, a sucuri gastrice recoltate in decolteu...

... in care printii salvau printese in turniruri, scarpinandu-si delicat intepaturile de purici si paduchi dintre "obrajori", pe sub brocarturile grele...

... in care castelele adunau, in lungile seri de iarna, povestitori si trubaduri, care umpleau salile de piatra luminate de faclii chioare si reci ca mormantul pentru ca ferestrele n-aveau sticla, iar gerul intra in voie...

... o epoca in care "o baie la nastere si una la moarte e de-ajuns", in care laneturile de pe tine, vara-iarna, se-mputeau de atata purtat si care, astfel, ardeau mai bine in jurul tau pe rugul pe care te trimitea orice preot habotnic "intru slava lui Dumnezeu"...

... frumoase, eroice, de poveste vremuri, nu-i asa, Innuenda?

innuenda spunea...

Răzvan, aş lua câţiva oameni cu mine. Din egoism! :)

Cetăţene, dacă m-am obişnuit eu cu epoca asta, a mizeriei interioare şi a jegului uman, nicio altă epocă nu mi-ar ridica probleme de adaptare. Fie ea şi una cu peruci şi scărpinător printre obiectele de zi cu zi.:))

M.G. spunea...

Citind aşa impresii despre vremurile trecute, mai că-mi vine să zic: cetăţene, încotro? Spre Nufăru' ori spre sufletu'? Şi uite aşa se face că, la unii, umanitatea se traduce prin confort senzorial, printr-o amenajare şi curăţare silitoare a părţii din afara blidului şi a paharului, în timp ce partea lor dinăuntru rămâne în cea mai opulentă scârnăvie. Vorba autoarei, ai tricou curat cu strălucitoarele D&G peste burtă, ce mai, ai valoare, eşti pe picior mare... Laşi în urma ta o dâră groasă de Chanel, Klein sau Givenchy, ce mai, eşti un fin serafim, o fină principessină, aproape hialină... Şi nu, nu te scarpini de purici şi păduchi, nu tremuri de frig în vreo colibă a unchiului Tom, nu stai în plină vară cu lâna peste rapăn, da' nici nu scoţi opere precum janghinoşii Da Vinci, Rubens, Dickens, Tolstoi, Renoir, Beethoven, Eminescu, Michelangelo sau Brahms. Şi-apoi zic şi eu în final: mai bine ajungi pe rug, printre "lâneţuri" uscate şi urât mirositoare, decât să ajungi unul cu sufletu' spălat şi parfumat în ignoranţa senzorial-pestilentă înfăţişată nouă de diverşi cetăţeni contemporani nouă şi modernizaţi adânc, până la chiloţii Botezatu'...

ZuZu spunea...

Innuenda te invit la nunta mea :)Nu stiu peste cati ani o sa fie, dar vreau sa fii acolo. Deci sa stii ca esti invitata :P

Rita spunea...

Nu cred, Innu, ca in alte vremuri oamenii erau neaparat mai delicati, sau ma de onoare, sau mai respectabili... Cred ca doar ne-am facut noi - respectiv ne-au facut cativa - aceasta idee romantioasa despre alte epoci. M-am gandit si eu de cateva ori cum ar fi fost sa nimeresc in alte timpuri - varianta scurta e ca nu cred ca mi-ar fi placut. Nu inseamna ca nu ma mai gandesc, inca :)
Dar mai vorbeam noi aici, daca era ? :D

Lucian spunea...

Sunt de acord cu Rita, cred ca in orice perioada de timp au existat "manelisti", asa cum au existat si oameni care sa se minuneze ca s-au adaptat la convietuirea cu ei

alina spunea...

Tot nostalgia trecutului? :)
Mă rog, înțeleg că unul mai îndepărtat, nu cel personal ... și cred că așa mi-ar plăcea și mie să călătoresc în timp.
Nu știu dacă m-aș duce chiar în Evul Mediu (Cetățene Popescu, omori și ultima fărâmă de romantism din om :)) ), dar prin perioada interbelică să zicem, probabil că m-aș simți bine, în România încă! :)). Sau anii 40-50 în America ...
Firește că visăm, cine știe cum am fi simțit vremurile alea pe propria piele, dar e și ăsta un refugiu necesar câteodată.

innuenda spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
innuenda spunea...

M.G, oricum, sabia ţi-e ascuţită în orice epocă, chiar dacă în cea modernă este doar o sabie a polemicii !:)) Mi-a plăcut metafora cu modernizaţi adânc până la chiloţii Botezatu!

Zuzu, mă emoţionează şi mă onorează ce spui tu aici. Dar, după cum ziceam şi la tine, prezenţa mea fizică ar însemna atât de puţin!:)

Rita şi Lucian, nu am făcut nici eu vreun studiu detaliat al subiectului, dar înclin să cred că vremea onoarei şi a delicateţii a cam apus şi că aceste valori, care azi par desuete, au ţinut, totuşi, stindardul unor epoci trecute. Nu contest, însă, posibilitatea să fi avut epocile alea alte metehne. Poate chiar "maneliştii" lor, cum zice Lucian. (uite bietul cuvânt "manelist" cum a căpătat conotaţie peiorativă, nu asta a fost intenţia mea!:D)

Alina, văd că eşti foarte precisă când vine vorba de epoca în care ai trăi. Eu aici aş avea o problemă, pentru că mă caracterizează nehotărârea! Dar mă mai gândesc şi precizez şi eu! :))

Omul antipod spunea...

daaa, pai vreau sa vin si eu, daca pleci cumva in alta epoca ;)
si pe mine exact anii aia destul de complicati, din multe puncte de vedere, ma atrag. anii 1500-1600 sunt anii mei de vis.
nu stiu exact de ce, pentru ca nu m-as fi putut spala pe dinti :((, ceea ce mi se pare foarte chinuitor, ca sa nu mai vorbim de spalatul in general...
ma rog, in afara situatiei in care as fi fost o printesa, contesa, marchiza, ducesa.. si nici atunci.
dar intotdeauna m-am gandit la ce frumos era in cartile unde era vorba de vieti de oameni care au trait atunci.
dar ma indepartez de subiect. inteleg ce vrei sa spui, numai ca eu ma situez inca la nivelul ala cand nu pricep de ce o prietena de-a mea a hotarat intr-un final trist, dupa ce a picat de 2 ori examenul pentru carnetul de sofer, sa plateasca pe oamenii aia ca sa il poata lua in sfarsit.
dupa ce a constatat ca degeaba invata si se straduieste, ca nu e cazul...
iar eu ii spun sa mai insiste, fara nici un ban, ca doar se poate!
oare chiar nu se mai poate?...
poate am ramas eu la un nivel mult prea ridicat de optimism, pentru un locuitor al tarii noastre.

innuenda spunea...

1500-1600, ai citit ceva anume despre epoca ori aşa, din tuşele generice ţi se pare epoca potrivită personalităţii tale?

Cât despre prietena cu permisul...
Poate că s-ar fi putut şi fără şpagă. Dar după 2 eşecuri şi, dacă ştia că se poate şi aşa, a preferat scurtătura.
Personal, nu aş încuraja pe nimeni să facă astfel. Aici vorbim de vieţi omeneşti. Dacă iei din prima permisul(ca mine:D!), nu înseamnă că eşti un as al volanului sau vreun geniu, ci doar ca ai avut noroc de un poliţist îngăduitor. Dar dacă dai de mai multe ori, de stricat nu are ce să-ţi strice! (în afară de selfesteem!)

Omul antipod spunea...

am citit, am citit.
si am impresia ca toate cartile care imi plac cel mai mult sunt despre lucruri care se petrec in anii astia.
foarte frumos era...