miercuri, 22 octombrie 2008

Împăratul muştelor

Dacă te uiţi atent, dar foarte atent, la bărbaţii din jurul tău, vei vedea nişte băieţei care nu au dezbrăcat încă şpilhozănii bufanţi, cu bretele şi cu imprimeuri din desene animate. Sau nişte adolescenţi timizi, nesiguri pe masculinitatea lor. Ori poate nişte juni imberbi, la primii fiori ai dragostei.

Este imposibil să nu-l găseşti în vreuna din aceste categorii pe iubitul tău, care te pune pe jar nesunându-te atunci când tu arzi să-i primeşti telefonul. Sau pe bărbatul arogant care, în ciuda faptului că tu mai ai puţin şi-i faci focuri pe dealuri ca să-i semnalezi interesul tău, continuă să se uite direct prin tine. Ori pe şeful cel rău care-ţi mănâncă zilele lumină la birou.

Toţi aceşti bărbaţi misterioşi, imposibili, înnebunitori, impozanţi nu există, de fapt, decât în imaginaţia ta. Acolo, în mintea ta de femeie, şi-au îmbrăcat ei primul costum tip man-in-black sau şi-au tras masca de macho-man ori tronul şi sceptrul.

Totul se rezumă, deci, la imaginea pe care aleg ei să şi-o proiecteze în afară şi la viziunea ta despre cum ar trebui să fie un bărbat în poziţia lor. Altfel spus, eşti fie victima unei aparenţe, fie călăul unei realităţi.

Dar... ce-ar fi dacă ai trişa puţin, îmbrăcându-l pe arogant în hainele ponosite ale vecinului căruia i se scurg ochii după tine şi pe care nu l-ai băgat niciodată în seamă ?
Cum i-ai vorbi şefului tău dacă ţi l-ai vizualiza dimineaţa, abia trezit din somn, cu pantalonii de pijama în vine, citind Academia Caţavencu pe budă ?
Probabil ai spune şi ai face exact aşa cum ar trebui ca să obţii de la fiecare feedbackul aşteptat şi dorit. Şi totuşi....

Nu cumva, după ce noi însene le-am smulge epoleţii şi galoanele şi i-am aduce la raport în straie de rând, nu am mai fi la fel de entuziasmate să-i stăpânim în sfârşit ? Cine ne spune că, odată descoperită infailibila metodă a repoziţionării faţă de bărbat, nu ne-am trezi cu propriile noastre trăiri repoziţionate, transformându-ne din iubite, adoratoare, subalterne în mame, jemanfişiste sau demisionare ? Şi atunci ce rost mai are demersul ăsta ştiinţifico-fantastic ?

...Uite de aceea nu mă uit eu niciodată prea atent la un bărbat, ca să mai zăbovesc un pic în iluzia că am cucerit un prinţ, înainte de a mă trezi direct lângă împăratul muştelor.

14 comentarii:

Cetateanul Popescu spunea...

Innu, oricum "realitatea" cu care lucram e strict cea din mintea proprie. Asa ca poti face, din orice barbat doresti, o jucarie in forul tau interior: il poti intoarce pe toate partile, il imbraci, il dezbraci, il imbraci altfel, il intineresti sau il imbatranesti... o jucarie de plus la care, daca vrei, ii smulgi umplutura prin cusaturile rupte tot de tine, lasandu-l apoi pe podea, forma goala fara interior, o simpla carpa pe care nu o poti folosi nici macar la sters pe jos pentru ca lasa in urme scame de ganduri...

Marian S. spunea...

Fara suparare: acesta este un articol la care raspund doar femeile, da ? Eu asa am inteles.

hadean spunea...

innu; o decizie inteleapta :-). persoana de langa tine nu e altceva decat oglinda dorintelor tale, asta presupunand ca ai avut libertatea de a alege cu cine sa-ti petreci zilele. luand in considerare aceasta ipoteza (pe care eu o consider fapt), persoana de langa tine e fie suma defectelor tale fie succesul tau major. ori iti imbratisezi defectele (sau le corectezi, daca ai cum) ori traiesti cu succesul. poate nu vad eu bine, lumineaza-ma:-)

generalul spunea...

Innu

Imparatul mustelor al lui Golding era - totusi - un copil. :)

Libertatea cu care ai ales sa te apropii de un suflet poate fi invalidata intr-o clipa de democratia prost inteleasa a iubirii celuilalt.

Rita spunea...

Oh, da ! :D
Acuma, ce mi se pare cu adevarat trist e daca suntem in situatia
[si e valabil pentru ambele "tabere" :)] de a ne transfera iluziile de la o persoana la alta, continuu, toata viata. Sa vezi atunci ne-adecvare la mediu...

In alta ordine de idei - you need to get some sleep, girl ! :D Sper ca macar dormi pana la o ora mai tarzie ;)

Pisicot spunea...

Innu, eu fac exerciţiul ăsta deseori. Câteodată funcţionează.

Lucian spunea...

Mie un barbat care citeste Academia Catavencu pe buda mi se pare perfect respectabil :)

about2run spunea...

Lucian, asta era si ideea Innuendei, cred; sa ii dai omului in mintea ta o aura de respectabilitate, de normal, accesibil; si in cazul sefului, aducandu-l umpic in uman, il poti apela 1-1, mai ales cand in mintea ta, subiectiv, seful este un fel de colaborator intru realizarea planului :))

iar la faza cu baietii vanati.. Innu, stii vorba aceea: barbatii ar vrea ca femeile sa nu se schimbe niciodata, sa ramana acelea pe care le-au cunoscut; ele se schimba :|
femeile ar vrea ca baieteii care le-au fermecat sa se schimbe sa fie tot mai barbati, mai responsabili; e.. nu o fac.

si asta probabil ca prin folosirea uneltelor seductiei, atat la sectorul ofensiv cat si la cel de asteptari, imaginea e deformata si .. la urma urmei nimeni nu se schimba :))

motanes spunea...

Hai mă, Inuu, că nu e foarte ok ce faci... Aşa, pot să iau şi eu femeia dimineaţa, din pat, ciufulită şi cu cearcăne, pot s-o pun în imaginaţia mea să se epileze total, parţial... etc. Să o imprim în imaginaţia mea atunci când îşi schimbă absorbantul, când se constipă etc...

Nu cred că asta-i soluţia. Soluţia la ce?!

innuenda spunea...

Mi-a făcut mai mare plăcere să vă citesc toate aceste comentarii, decât chiar să scriu articolul. Aşa că, vorba lui Andi Moisescu: Mă-nclin!:)

Mihai Bogdan spunea...

Tot e bine ca nu trebuie sa il imbraci pe vecinu soios in hainele cuceritorului. Ar fi ceva sa mearga pontul mereu, dar cred ca tocmai cand arde, nu-ti iese.

innuenda spunea...

Mda, cam eşa, Mihai. Oricum, era numai o ipoteză de lucru care, iată, s-a şi dovedit a fi nefuncţională!:D

Lucian spunea...

In cazul asta, se pare ca sefii mei sunt imbracati in pijamale tot timpul in subconstientul meu :)

innuenda spunea...

Aşa de insubordonat eşti, luciane?:)))