joi, 16 octombrie 2008

Somnul de frumuseţe al raţiunii

Sunt iraţională, vă spun! Mă tem de fantome, de păienjeni ucigaşi, de răufăcători pitiţi în scara blocului, de întuneric, de duşmani invizibili, de străini.
Dar mai ales mă tem de mine. Mi-e frică de faptul că, din propria mea umbră, ar putea ieşi la lumina zilei cineva pe care nu-l cunosc. Că o entitate secretă şi-ar putea smulge tălpile din demonii mei şi ar porni să mă bântuie prin viaţa reală. Făcând, sub numele meu, lucruri de neînchipuit, de neînţeles.

Mi-e frică apoi de faptul că, la cât de intelectuală sunt, aş fi în stare atunci să găsesc o scuză teribil de complicată, ca să-mi atribui iertarea. Că aş pleca din propriul meu trecut cu nepăsarea istoriei care încă se scrie. Că nu aş mai şti la cine mă refer când spun eu. Ori pe cine au iubit ceilalţi.

Poate nu am motive să mă tem şi doar presimţiri absurde îmi croncăne dezorientate cerul îngândurat. Poate doar raţiunea mea îşi face somnul de frumuseţe.

Dar dacă totuşi…

32 de comentarii:

hadean spunea...

ar putea iesi. dar tu ce pazesti?

innuenda spunea...

Aş putea să nu am control asupra ei.

ritchiu spunea...

ei lasă, îţi păstrez un loc lângă salonul meu :))

anna spunea...

subscriu la 99% din postul tau
din pacate.

Cetateanul Popescu spunea...

Si eu ma tem de mine. Exista acolo, in adancuri, in genunea care ne despart de constiinta de specie, umbre mai intunecate decat intunericul insusi. Care abia-abia sunt tinute in frau de spoiala de civilizatie data de cei 7 ani de-acasa. Care ies noaptea, profitand de relaxarea limitei dintre constent si inconstient. Si care, uneori, supravietuiesc pana la zi tulburandu-ne dimineata.

Umbrele-alea sunt "alter ego-uri" ale noastre. In care salbaticia, cruzimea, demonii proprii salasluiesc pentru a elibera eul public.

Si care, uneori, doar uneori, ies la iveala si ziua...

Teme-te, Innuendo!

attorneyatlaw spunea...

Sau poate ca-n umbra fiecaruia dintre noi sta o entitate micuta nascuta din demonii fiecaruia, asteptand cuminte si discreta o clipa de neatentie sa o ia din loc. Ce nu sunt foarte sigura e daca nu cumva ar fi bine sa mai lasam noi insine demonii astia sa zburde... Sau pote ca nu...

Pisicot spunea...

M-ai pus pe gânduri. Mie îmi place când mă descopăr alta :)

innuenda spunea...

Ritchiu, asta e ca aia: ţi-am păstrat un loc la mine-n celulă!:))

Anna, şi acel 1% la care nu subscrii se referă la...?

Cetăţene, a fost cruntă asta! Erai bun de scenarist de filme horror sau de scriitor de astfel de literatură! Auzi: "umbre mai întunecate decât întunericul însuşi"
Brr! teme-te innuendo!:)))))

Atto, interesantă perspectivă deschizi! Asta e după prescripţia lui Oscar Wild care spunea ceva de genul: dacă vrei să scapi de o obsesie, supune-i-te!:) Numai că mi-e că ne dăm de partea întunericului, dacă ne lăsăm demonii să zburde!:))

innuenda spunea...

Pisicot, depinde ce descoperi!:)

Razvan spunea...

si eu azi am avut ceva cu teama...dar niciodata nu m-am gandit ca mi-ar putea fi teama de mine :) poate ca ma insel dar cred ca ma cunosc suficient de bine incat sa stiu sa ma apar de proriile trairi astfel incat sa nu fiu un pericol pentru existenta mea...

oricum foarte interesant subiectul...in special , zuc eu, pentru cei ce inca se cauta pe sine!

respect!

xxl spunea...

Doar un altcineva? Pai, ce te faci daca esti mai multi?

innuenda spunea...

Răzvan, am o bănuială că ne căutăm toată viaţa! Iar dacă nu o facem, habar nu o să avem cine zace în noi!:)

xxl, dacă suntem mai mulţi, le stabilesc un program riguros de bântuit. Pe stilul: pe rând, băieţi, nu toţi odată!:D

ilinca dima spunea...

si mie'mi plac noile eu, pentru ca nu ies decat sub supravegherea mea :)
de unele dintre eu-rile vechi as mai scapa ca sa fiu sincera, da' alea parca's lipite cu superglue, zau asa!

Razvan spunea...

asa'i, is perfect deacord cu tine...ne cautam si de multe ori chiar descoperim cate ceva la noi, toata viata, la fel cum avem de invatat cate ceva cat vom trai! ma refeream doar ca nu cred ca as putea descoperii ceva la mine atat de...nu stiu cum sa zic, incat sa ma tem de asta..sa ma tem de mine!

o seara buna!

ritchiu spunea...

eu am ajuns relativ repede la concluzia că sunt sociopat şi uşor psihopat, aşa că nu-i problemă. ne bem ceaiu împreună ;)

innuenda spunea...

Ilinca, ia-te de mână cu Pisicot! Sau...v-aţi luat, nu?:D

Răzvan: nu poţi şti niciodată!:-)

Richiu, hai mă', tu?! Cu faţa aia total inofensivă?:))

hadean spunea...

vezi tu, în fiecare dintre noi e şi un pic de dr jekyll şi un pic de mr. hyde. avem şi înger şi demon. partea bună e că pe lângă înger şi demon avem dumnezeu. sigur, întunericul nu-i lucru uşor, temerile sunt adânci, dar ce te costă să ceri ajutor?

innuenda spunea...

:)))))))))))))))))))))))))))))))))
Adi, tu pari serios! Să înţeleg că la mine pare că e grav?

hadean spunea...

eu sunt serios.

hadean spunea...

:-)))))))))))))

innuenda spunea...

Oh, m-am speriat că tocmai tu nu-mi înţelegi licenţele!:-)

M.G. spunea...

Dom'le, mie mi-ar putea fi teamă de ăi din afară, că înăuntru nu mai găsesc ei loc prielnic. Nu le-am pregătit nimic confortabil; nici canapea mătăsoasă, nici sunete îmbietoare, nici parfum suav-năucitor, nici licori dulci-acrişoare. Dacă le place jilţul din stejar bătrân, clopotele Patriarhiei, mireasma din tămâie şi aghiazma, atunci să vină, să tropăie şi să bântuie în lung şi-n lat! După asta, raţiunea-mi poate să doarmă oricât, căci simţurile îmi vor fi vii şi nemuritoare...

innuenda spunea...

:))) Deja simt miros de tămâie, M.G!:-)

Marian S. spunea...

Se spune ca nu trebuie sa alergi cu o viteza mai mare decit cea cu care poate ingerul tau (pazitor) sa te urmeze. Hm...
Sa intelegem prin asta ca demonii au viteza mai mare ? Sau ca nici nu pleaca si alearga cu noi odata ? In acest caz cum reusim sa NU-i mai primim inapoi de indata ce pleaca ?

anna spunea...

unul % sunt paienjenii :)

innuenda spunea...

Eu am credinţa că iadul suntem noi: nesăbuinţa, neputinţa, nevrerea, şi multe alte metehne ale noastre, astea toate ne sunt demonii şi ne torturează permanent.

Garfield spunea...

mie imi e un pic teama de mine, cel care nu il lasa pe adevaratul "eu" sa iasa la suprafata... poate vreodata o sa am curaj sa il (ma) infrunt.

deyu spunea...

si eu am frica de paianjeni. cand eram mica , la tara , mai era cate un paianjen inofensiv pe perete si ma inspaimanta in asa fel incat acum am ramas cu traume.
cat despre raul din noi , el exista in fiecare , insa depinde de noi sa stim sa il controlam si sa nu ne supunem lui.

innuenda spunea...

Anna, nu cumva ai o fermă de păianjeni pe acasă?:))

Garfield, deci bine că ştii că ăla eşti adevăratul tu.:D

Deyu, de-am avea puterea să ne controlăm în toate...:)

yoda TV spunea...

paianjeni? Nope, nu mi-e frica, nici de anaconde, mi-e frica , cateodata, de mine.

Garfield spunea...

da, la mine e mai usor: eu chiar ma autoinvit sa ies la suprafata:))

innuenda spunea...

Yoda tv, welcome! Anaconde, zici? Dar în ce parte de lume trăieşti? Nu de alta, dar eu nu mi-am pus problema anacondelor, deşi există, am auzit, fobia şerpilor, care e chiar mai răspândită decât cea a păienjenilor:-)

Garfield, şi eu, în anumite privinţe. În altele mă invit să stau dracului în banca mea!:D