miercuri, 12 noiembrie 2008

Blogumil

Blogumil este un fişier word. Mi l-am creat special pentru a scrie în el ce vreau să public în blog. L-am pus pe Desktop, să-mi fie la îndemână de câte ori mă încearcă “muza”. I-am dat, în joacă, nume cu iz de zeu slav.

Dar nimic din toate acestea nu m-a împiedicat să uit de el uneori.

Blogumil nu este din fire agasant. Nu m-a deranjat niciodată, nu mi-a făcut semn, nu a fost strident. Nici măcar nu m-a privit cu reproş când, scrutând desktopul în căutare de aventuri, ochii mei trădători au trecut cu răceală peste ochii lui de pixeli.

Relaţia dintre noi a continuat să fie una perfectă, dacă astfel poate fi numită o relaţie în care unul stă şi îl aşteaptă oricât pe celălalt.

Într-un fel, nu mă simt vinovată. Ştia de la început că nu-l pot iubi doar pe el. A părut că se împacă, însă, cu ideea şi că mă primeşte cu o fericire nemăsurată, de câte ori am chef să mă întorc. Suntem John Lennon şi cu Yoko Ono. Eu pot pleca după o pâine şi mă pot întoarce după un an. El îmi va spune doar “bine că ai venit cu pâinea; e gata masa”.

I-am făcut şi lui loc în blogul meu, în semn de gratitudine pentru răbdarea lui nesfârşită. Mulţumesc, Blogumil.

4 comentarii:

motanes spunea...

Încearcă să denumeşti fişierul "con" şi apoi mai vorbim! Sau crează unul nou cu denumirea CON. Te aştept cu declaraţii! :P

innuenda spunea...

Con?!? Să fiu a naibii dacă am priceput! Dezvoltă!:)

motanes spunea...

Fă EXACT ce am spus şi mai vorbim. Încearcă!

innuenda spunea...

Nu fac ce mi se spune. Doar ştii că nu scriu după dictare!:))