duminică, 2 noiembrie 2008

Grotescul speranţei

Vorbeam zilele trecute cu o prietenă şi am atins, în treacăt, subiectul postului. “Să nu mă cerţi şi tu că nu postesc- mi-a spus.” –“Doamne fere, i-am replicat, cum să te cert pentru aşa ceva? Faptul că nu ţii post nu e un motiv de răstignire, cum faptul că ţii nu e prilej de sanctificare.” “Păi- zice ea- astăzi, la birou, o colegă m-a făcut cu ou şi cu oţet când m-a văzut mâncând un sandviş cu caşcaval. Tu nu vrei să ai sănătate - m-a întrebat, mai mult contrariată decât dojenitoare- nu vrei să îţi găseşti un soţ bun, să aveţi copii, să vă faceţi o casă, chiar nu-ţi pasă de toate astea, de nu posteşti?!?”

Am rămas pur şi simplu interzisă la ce mi-au auzit urechile.
Care va să zică, dacă ţii post, îţi capeţi tu nişte drepturi şi Dumnezeu obligaţii? Există oameni care, iată, cred că, odată ce posteşti, e ca şi cum te-ai fi aşezat la masa negocierilor cu Dumnezeu, pentru o viaţă mai bună. O fi vreun soi de placebo al credinţei, dar în mod cert nu este unul cusher.

Întâmplarea asta mi-a adus aminte de o fostă femeie de menaj a mea, o bătrânică bisericoasă nevoie mare şi simpatică foc, ce îmi dijmuia la greu cutiile cu bomboane de ciocolată, primite cadou în timpul postului Craciunului.
La început m-am amuzat, gândindu-mă că sustrage bomboane pentru nepoţi şi promiţându-mi să-i dăruiesc eu însămi câteva cutii, ca să nu mai fie nevoită să le subtilizeze. Dar întâmplarea a făcut să observ, în sacul cu gunoi menajer, ambalajele câtorva bomboane şi am avut revelaţia. Postitoarea se înfrupta pe ascuns, ferită de ochii mei şi ai lui Dumnezeu.

Mi-am amintit apoi de o altă amică, altfel fată cu şcoală, care, disperată că nu se mai mărită, se ducea, pe de o parte, la Biserica Sfântul Mina, să-i citească preotul Moliftele Sfântului Vasile cel Mare si, pe de alta, la o ţigancă din Drumul Taberei, să-i toarne cositor în cap.
Am avut şi atunci dimensiunea grotescului speranţei, care mătura tot în drumul ei, de la credinţă, la instruire ori luciditate.
Aud că amica în discuţie, cu care nu am mai ţinut legătura de ani buni, e tot nemăritată, dar nu sunt sigură ca nu face încă demersuri pe lângă Univers, ca să-i iasă pasenţele.

Întâmplarea a făcut ca cele două persoane, bisericoasa şi credula, să se întâlnească în casa mea şi să-şi unească marginile (limitele!) credinţei. Nu ştiu câte marţi la rând, după această întâlnire, amica avea să-l curteze pe sfântul Anton, cu mâna plină de acatiste şi sufletul de speranţă. Au urmat apoi cele trei biserici care trebuiau musai descuiate în aceeaşi zi de mânuţa fetei ce se convinsese între timp că avea cununiile legate.

Nu vi se pare că sunteţi în atmosfera din “La ţigănci?” în preajma unor astfel de naivi devoratori de miraculos? Eu încă nu pot descifra toate mecanismele care stau în spatele unor asemenea gesturi sau credinţe.
Nici propria opţiune de a posti nu mi-am explicat-o decât ca pe o încercare de a-mi întări rezistenţa în faţa tentaţiilor, de a mă cenzura la o nevoie, de a-mi curăţi (din păcate, mai ales) trupul dar şi spiritul de gudroanele îndestulării şi de reziduurile vanităţii de a crede că mi se cuvine tot.
Încerc şi eu, care-s mai liberă în spirit decât un cal sălbatic, să-mi găsesc nu atât zăbala credinţei, cât cumpătarea orgoliului şi răbdarea. Pentru că de asta cred că ar avea nevoie viaţa mea. Dar presimt că tot ce o să aflu până la urmă va fi că numai pe de-Apoi viaţa-i răbdătoare; pe dinainte, viaţa-i nervoasă ca o copită de cal în faţa unei vrăjitoare.

21 de comentarii:

hadean spunea...

the devil is strong innu :-). de asta mergem si la popa si la vrajitoare in aceeasi zi. de asta avem grija la ce ne intra pe gura dar conteaza mai putin ce iese,de asta credem ca facand frumos si bun il indatoram pe dumnezeu. umilinta nu trebuie sa fie un act public, renuntarea nu trebuie sa fie ostentativa, altfel isi pierd valoarea si ne transforma in farisei.dar tu stii toate astea,le-am spus doar ca sa ma dau mare:-)

innuenda spunea...

:))) Adi, vezi că se ridică podurile mobile ale Raiului dacă dai drumul la vanitate!:))

hadean spunea...

da, stiu, dar intentionez sa mai aman putin plecarea :-).

jane spunea...

numai pe de-Apoi viaţa-i răbdătoare, dar şi înainte :D
se mai întâmplă :-)

innuenda spunea...

Adi,:))) Asa sa faci!

Jane, si cornul suna insa foarte putin!:)

xxl spunea...

Esti sigura ca s-a referit la sandvis? :)))

buburuza75 spunea...

:))) să fi scăpat cineva cositor prea mult în capul ei?

innuenda spunea...

xxl, dacă mie mi te adresai, nu sunt sigură că te-am înțeles.

Bubu, daa, cositorul ăla era moale rău!:)

meshuga spunea...

nu pot sa cred ca pentru unii Divinintatea, sta la panda si ne pedepseste de fiecare data cand gresim

in limita credintei unora asta se intampla, in marginile indepartate ale credintei mele Dumnezeu ne iubeste si are rabdare cu noi

motanes spunea...

Eu ştiam că începe pe 15 nov. postul Crăciunului. Sau vorbim de un post concurent?! :D

meshuga spunea...

@ motanes

cred ca unele sunt intr-un post prelungit ,care se va sfarsi atunci cand vor fi fericite ca au un sot,apoi incepe un post pentru a face copil ,apoi altul pentru bunastare si uite asa sotul satul de atatea posturi ,arunca telecomanda pe geam si pleaca la postu public cu abonament:))

Anonim spunea...

Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!

innuenda spunea...

Meshuga, şi în marginile credintei mele la fel. Iubitor, îndelung răbdător, iertător. Eşti de-al meu din punctul ăsta de vedere!:)

Motanes, mulţumesc, chiar ma întrebam când o să las naibii fripturile astea, că deja îmi aud puiul spunându-i curcanului la ureche să-i zică vacii să recite mai cu viaţă moartea căprioarei aia, că poate o aud şi fac analogia cuvenită!:D

Anonimule Andrei, ţi-aş mulţumi pentru aprecieri, dar mi-e că o zici doar aşa...:)) Oricum, promit sa îţi întorc vizita să văd ce, cum scrii. Altceva nu pot să-ţi promit deocamdată. Adică am mai crescut şi noi, nu mai merge chiar aşa cu :"eu ţi-o arăt pe a mea, tu mi-o arăţi pe a ta!":)

ionutu spunea...

Io mă omor după postitorii care nu pun gura pe nimic de dulce, da' blesteamă :D Şi după cei care nu spală duminica pentru că-i păcat, da-şi bat copiii cu sete că bătaia e ruptă din Rai, nu?

Dar cei mai simpatici îmi sînt cei care ţin post şi apoi schimbă impresii despre caşcavaluri vegetale şi crenvuşti de soia ... Păi ori că că, ori că că?

Străbunica mea, o înţeleaptă, fie-i ţărîna uşoară, întrebată de popa din sat de ce nu a ţinut post a răspuns: "Maică, eu multă vreme la viaţa mea am făcut foamea, să fie una pentru alta" :)

Aşa că pe mine n-o să mă prindeţi postind. Am postit o vreme, doar că s-a chemat că sînt vegetariană :D

(oana necredinciosu' :)

P.S. L-ai citit bine pe anonim, exact la fel ne zice la toţi :P

xxl spunea...

Pai cum altfel? Ma refeream la faptul ca postul vizeaza si alte restrictii pe langa cele alimentare :).

innuenda spunea...

Oana lu ionuțu, să știi că mă găsesc în categoria care-ți place cel mai mult. (Asta, în mod normal, e de bine!) În post, încerc să-i conving și pe alții să adere la credința mea de postitoare. Atâta că, în loc să merg din ușă-n ușă ca martor al postului, îi îmbii cu branză tofu cu mărar și roșii cherry.

xxl, da. Și altceva. Adică nici altceva.:D

ionutu spunea...

Innule, tu te găseşti în categoria umană care-mi place cel mai mult orice ai face :D

Eu mă refeream în comentariu la bisericoşii postitori pe care i-am întîlnit la viaţa mea care sînt aşa de paradoxali că nu-i pot lua în serios. Cei care se iau de viaţa celor care nu postesc :)

Din cîte am înţeles postul tău are mai puţină legătură cu religia şi mai multă cu autodisciplina, nu? Nu ştiu ce se urează în situaţii ca asta: mult succes?

(oana întrebîndu-se de ce vrea Innuenda să-i convingă şi pe alţii să ţină post?)

innuenda spunea...

Oana, are legătură cu credinţa. Cu strădania. Cu sacrificiul. Cu mine, cu Dumnezeu, cu mâncarea. Mi-e ruşine să spun dar, uneori, în post, sunt doar vegetariană, alteori sunt postitoare. Important este să fim congruenţi cu noi, nu cu ceilalţi care ţin post sau cu popa. Că altfel, o facem de amorul artei.:)

ionutu spunea...

Ei hai că de data asta sînt de acord cu tine :)

M-am sculat din pat că mi-am dat seama ce vreau să-ţi urez: sănătate! Să ai grijă de ea că pe vremea cînd s-a inventat postul ca să dea un sens lipsurilor alimentare deja existente, oamenii nu făceau din noapte zi muncind cu capul. Dacă nu mă înşel posturile lungi de peste an se suprapun cu perioade în care nu prea e de trudit la cîmp ... Sau cum îmi spunea mama mea: "Să nu te prind că te-mbolnăveşti" :)

(oana cea grijulie :)

innuenda spunea...

:) Bine, fug la nani! Mi-am însuşit critica.:))

xxl spunea...

Tiii, acum imi dau seama, post vine de la a posta...:))))