sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Maidanul cu pisici aristocrate

Sunt o pisică aristocrată abandonată printre tomberoane. Probabil că voi supravieţui şi aici. În cele din urmă. Că îmi voi regăsi instinctele, uitându-mi scârba şi fricile.

Ar trebui să mă adaptez uşor. Doar aşa mi-am construit identitatea. Fiind cine au vrut ceilalţi să fiu. E mai uşor astfel, când tu însăţi nu mai ştii cine eşti.
Când oscilezi între a fi ceva şi altceva. Partajată între impresii şi evidenţe.

Odată cu trecerea anilor, chiar, mi-am rafinat ezitările. Orice costum aş fi îmbrăcat, îmi devenea în scurt timp o a doua piele. Învăţasem pe de rost rolul de a fi cine trebuie. Şi l-am jucat de atâtea ori, încât mi l-au memorat şi carnea şi sufletul. Trucam acum realitatea cu naturaleţe.

Niciodată nu mi-am pus problema că nu aş avea calităţile potrivite. Doar pentru asta s-a inventat personalitatea. Ca un jocker. Care poate transforma orice mână moartă într-una câştigătoare.

Se spune că oamenii nu pot fi perfecţi, dar asta e o teorie de care nici nu vreau să aud. Dacă suntem perfectibili, atunci putem fi şi perfecţi. Trebuie doar să exersăm îndeajuns de mult. Să ne repetăm din generaţie în generaţie. La infinit.

Şi mai trebuie să facem alegerile necesare. Cele nedorite. Să luăm lucrurile ostile la noi în echipă. Doar greul te învaţă.
Aşa că, Musette, nu-ţi dispreţui şansa! Maidanele îţi vor asigura supravieţuirea

10 comentarii:

cristina spunea...

Pai, mai Pisica aristocrata la vedere si cu aparente perfectibile pana la perfectiune, iti e tie bine sa traiesti asa, doar de dragul instinctului de supravietuire? Locul tau in viata ta unde e? ;)

umma spunea...

Gand la gand cu aristocratie, stradute/maidane si pisici. Miaow!

elite spunea...

Eu sunt convinsa ca tu stii cine esti si ce poti.Ca de multe ori " ca sa iasa treba bine" suntem ceea ce vor unii sa fim, sunt de acord.Dar,eu cred ca, la mine cel putin, acest "truc" nu-mi schimba personalitatea,fondul(pastrez intotdeauna proportiile)

Motanes spunea...

Miauuuuuu

Sunt Motanes - Regele maidanelor.
Mulţumesc Innuenda!

innuenda spunea...

:) Cristina, locul meu în viaţa mea este mobil. Azi în centru, mâine pe margine, azi în primul rând, mâine în ultimul. Şi să ştii că nu am răspuns doar aşa...Chiar mi-am pus această întrebare înainte de a-ţi răspunde.

Umma, o punem de-un club? Clubul pisicilor aristocrate cu instincte de pisici vagaboande. :))

Elite, nu ştiu. Habar n-am cine sunt, ce pot sau măcar ce vreau. Dar între nedumeririle astea ale mele s-a instaurat viaţa. Cu priorităţile şi cu schemele ei tactice.

:)) Motanes, am stabilit de mult că tu eşti regele maidanelor. Dar important este că asta nu te-a făcut maidanez. :D

almanahe spunea...

Verifică-ţi zgarda de la gât! Aristocratele o au întotdeauna, ca să nu se piardă. Umma ştieeee! ;)

cristina spunea...

Pot sa continui dialogul cu pisica din tine? Uite ca pot, daca tot ti-ai pus blana la vedere ... ;)

Dar locul pe care l-ai vrea tu, dincolo de ce vor regulile maidanului social? Si cat loc au sa conteze regulile care vin doar dinspre tine?

innuenda spunea...

Cristina, certitudinile mele nu sunt altceva decât nişte posibilităţi infinite.

Dacă ar fi să trăiesc după regulile mele, foarte probabil aş trăi fără reguli.

deyu spunea...

Sa fie asta oare adaptare sau lipsa personalitatii? In viata , diplomatic e sa joci rolul care ti se da . Ce viata...

innuenda spunea...

De la om la om, Deyu. Apoi, şi personalitatea e o formă de adaptare, dacă mă întrebi pe mine.