marți, 25 noiembrie 2008

Planeta maimuţelor

Palatul Justiţiei, de care cu siguranţă aţi auzit, este mai degrabă o metaforă. Lumea care forfoteşte pe coridoarele lui este una departe de strălucirea regalităţii. Fapte întunecate şi apucături atavice se întind ca igrasia între zidurile acelei lumi insalubre. Cu tâlhari şi şmenari, curve şi peşti, cu borfaşi şi procesomani.

Alături de aceştia, puteţi vedea cum stau cuminţi şi-şi aşteaptă rândul la dreptate bătrânei păcăliţi, adolescente credule, victime. De tot felul. Decuparea din mulţimea pestriţă a câte unei robe de avocat sau de magistrat, pentru mulţi dintre aceşti oameni este însăşi apropierea dreptăţii.
Alţii, hârşiţi prin catacombele de indiferenţă ale sistemului, nu mai au de mult sărutări de mâini şi bomboane pentru coana Justiţica. Doar vorbe grele şi poveşti despre omorul cu premeditare al adevărului lor! Oricare-ar fi fost el.

Conform "canoanelor" juridice, şedinţa de judecată ar trebui să fie ceva solemn. Însă atmosfera încheiată la toţi nasturii care la englezi, de exemplu, încă mai păstrează perucile pudrate pe capul avocaţilor, la noi este înmuiată bine de Balcani. Deşi sunt de câţiva ani avocat pledant, tot mă surprind hainele ponosite ale solemnităţii din instanţele româneşti unde, invariabil, mobilul sună în timpul şedinţei, papucii aurii sclipesc, vara, de sub poalele robei de avocat iar adidaşii amortizează prestanţa celei de judecător.

Zilele trecute, eram cu treabă în Palatul Justiţiei, mai precis cu nişte dosare penale aflate pe rolul judecătoriei sector 5.
La un moment dat, unul dintre condamnaţii din boxă, furios, anunţa preşedinta de complet că nu doreşte să-i fie judecată cauza de procurorul care“îi face-n ambiţie”, “are boală pe el” şi “interes să-l ţină închis mult şi bine”.
Procurorul a profitat de tonul ireverenţios al condamnatului ca să-i ceară judecătoarei să-l îndepărteze pe acesta din sală, solicitare care avea să-l enerveze la culme pe deţinut, om cu carte puţină şi apucături nu tocmai de băiatul-mamei. Cum era şi de aşteptat, acesta a început să protesteze zgomotos, determinând-o pe judecătoare să dispună îndepărtarea turbulentului.

În timp ce gardienii îl “îmbărbătau” pe deţinut să grăbească spre ieşire, procurorul de şedinţă i-a arătat sfidător degetul din mijloc, zâmbindu-i mefistofelic în chip de “nah, fi-re-ai a dreacu’ de puşcăriaş, să te înveţi minte!”.

În momentul acela sala efectiv a explodat. Deţinuţii din boxă, prinşi doi câte doi cu cătuşe se agitau şi îşi zornăiau a protest lanţurile, mascaţii aplicau corecţii discrete, recalcitrantul îl ameninţa pe procuror că îl omoară când se eliberează, avocaţii strigau “ruşine!” către procuror, judecătoarea trosnea pupitrul cu ciocănelul, audienţa toată fremăta şi comenta pe diferite tonalităţi incidentul. Era pentru prima dată când asistam la aşa ceva.

Am ieşit din Palatul Justiţiei în jurul prânzului. Pe afară lumea avea o aparenţă de normalitate. Numai eu, tot drumul până la birou, m-am chinuit să înţeleg de ce mă simt precum astronautul prăbuşit cu nava pe o planetă îndepărtată stăpânită de maimuţe.

12 comentarii:

Cetateanul Popescu spunea...

Am un prieten care ani in sir s-a chinuit sa gaseasca un modus vivendi in Romania asta rupta in bucati fara legatura intre ele. Pana la urma s-a decis. Se priveste pe sine ca pe un turist aflat in vacanta intr-o republica bananiera. E singurul mod in care-si mai poate pastra integritatea mentala: raportandu-se la o Romanie normala (care exista doar in mintea lui).

Pe mine ma tine intreg la minte (ha!) evadarea asta zilnica in spatiul virtual. Altfel...

elite spunea...

Si cand te gandesti ca pentru aceasta meserie ai facut atatea sacrificii..... Si cand te gandesti ca pentru aceasta Romanie noua au murit oameni....Si cand te gandesti ca , uneori suntem toti judecati la fel...Dar,poate in tara asta e mai bine sa nu gandesti!

meshuga spunea...

acum 3 ani am fost pentru prima data intr-o sala de judecata, nu am avut parte de un spectacol grandoman ca al tau, dar am iesit plangand, deranjat fiind de cum se impartea dreptatea

o sala de judecata e o planeta a maimutelor atacata de oameni........

codro spunea...

imi amintesc de o o situatie ce mi s-a intamplat acum vreo 5-6 ani. Era musai sa depun o actiune pana la ora 12. judecatorul de serviciu lipsea cu desavarsire. Nimeni nu putea sa imi spuna unde este si cat lipseste. La un moment dat o grefierea ma anunta solemn ca doamna judecator este in sedinta. :-) In sedinta????? Pai cum are sedinta daca este judecator de serviciu ?! Anyway, pana la urma mi-au soptit ce se intamplase de fapt: "doamna judecator isi pierduse puloverul si a plecat sa il caute! ok !?"

Marian S. spunea...

Cunosc si eu un specimen ciudat: inainte de `89 era ``jurist`` (de fapt securist turnator intr-o fabrica). Dupa aceea s-a specializat si s-a facut mare om de drept la ``apelul bocancilor`` (la cerere explic si expresia asta)
Daca si omul tau era la fel...

ritchiu spunea...

deci nu am pierdut nimic :D

pantacruel spunea...

asa ma simt si eu uneori... ca o maimuta printre oameni. chiar daca, la randul meu, am terminat dreptul. cu stangul ;)

innuenda spunea...

@Cetăţeanul Popescu, Elite: eu nu-s atât de revoltată pe cât par. Doar că privesc exagerările societăţii în care trăim cu ochi de copil care descoperă lumea. Cu uimire. Şi candoare.

@meshuga: de justiţie, ca şi de doctor, e mai bine să nu ai nevoie niciodată!

@codro: :)))) acuma ce vrei, şi judecătorii sunt oameni. Mai mănâncă, mai beau, mai pierd un pulovăr...:D

@marian:nu, omul meu este unul tânăr, cu figură de băiat cuminte mixat cu şoarece de bibliotecă. Genul pe care nu l-ai bănui niciodată de crime. Un fel de Râmaru!:)))

@ritchiu: spectacolul, asta ai pierdut!:D

@panta: avem până şi asta în comun?! Începe să sune a Darma. Şi Greg!:)))

cristina spunea...

Innu, asta-vara, pentru o formalitate legata de documentele mele romanesti, a trebuit sa petrec cateva ore intr-o sala de judecata (stii cum e, ai, n-ai treaba, astepti pana iti vine randul si esti martor la spalari de rufe care nu sunt din familia ta ...). Vorba ta: alta planeta. Pe de o parte, pentru ca pe de alta e o experienta pe care nu o ai (nu si in cazul tau ;) zi de zi.

Dar recunoaste ca la modul cum privesti tu realitatea experienta asta are si partea ei imbogatitoare ... ;)

innuenda spunea...

Cristina, absolut! Aproape îi sunt recunoscătoare procurorului ăluia!:D

cristina spunea...

Razi tu, razi, dar bursa ta de senzatii era mai saraca fara el ... ;)

innuenda spunea...

Apropo, l-am văzut azi pe domnu'procuror. Cu un fes îndesat în cap până la ochelari, şi cu privirea fixă, tăioasă, cibernetică, arăta ca domnul Goe la săniuş.:D