sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Păstraţi distanţa de discreţie

Până unde poţi merge cu intruziunile în viaţa privată a cuiva, întrebându-l când are de gând să se căsătorească sau de ce nu are copii …ori multe alte lucruri pline de voyeurism si penetrare?!...

Câteodată am impresia că oamenii ăştia nu pun întrebări iscoditoare doar aşa, ca să se afle în treabă, pentru conversaţie cum s-ar zice. Cred mai degrabă că au un scop, nemărturisit –poate- nici măcar conştientului lor. Probabil că, apăsaţi de propria lor insignifianţă în lume, aceşti băgăcioşi au inventat trafoare sociale, menite să le scoată la suprafaţă ascendentul asupra aproapelui. Poate că o bucurie măruntă le încolţeşte în suflet atunci când răspunsul la toate acele întrebări nepotrivite este cel cunoscut şi aşteptat.

Oamenii ăştia au ceva de hienă în ei, căci se hrănesc cu stârvurile dorinţelor tale, cu tristeţea ochilor tăi, cu zonele tale de neîmplinire şi de vulnerabilitate. Nimic nu-i satură când îşi pun pe ordinea de zi vieţile altora. Vor de fiecare dată mai mult, caută intrări secrete în backstage-ul vieţii tale private şi în undergroundul tău emoţional. Amuşină până găsesc în tine ceva sângerând, unde să-şi vâre colţii.

Mă gândesc însă că ar trebui să le spunem odată pentru totdeauna că nu avem nevoie de tătuci, mamiţe, mam’mari şi tanti Miţe care să ne poarte de grijă, spunându-ne când să ne căsătorim, când să facem copii, când să ne simţim bătrâni sau rataţi.
I-am reproşat demult cuiva din familie genul ăsta de intruziune cu berbecele prin poarta vitala a mea. M-a privit mirat, spunându-mi că o face din grijă pentru mine.
Nu bănuia, însă, cum e ca -din grijă pentru tine- vecina, prietena mamei, mama, colega de serviciu, sora, cumnata, amica să îţi pună în aceeaşi zi/săptămână/lună întrebarea fatalissimă “tu nu ai de gând să te măriţi?”
E adevărat că, deşi convieţuisem cu soţul meu cinci ani înainte, cu mici sincope de alergat după fluturi exotici, de căsătorit m-am căsătorit târziu, cel puţin după canoanele româneşti. După cele de la Hollywood, însă, aş fi fost în grafic.

Sunt sigură că v-aţi bucurat mulţi dintre voi de genul ăsta de “grijă”. Eu încă lucrez la un răspuns capabil să le şteargă zâmbetul de pe buze nepoftiţilor în viaţa mea care, de aproape opt ani, de când sunt căsătorită şi-au mutat obrăznicia într-o întrebare nouă “Da voi copii când faceţi?” Câteodată le faci jocul, intrând într-o conversaţie abuziv privată, începută hocuspocusian şi devenită abracadabrantă.
Evident, orice legătură cu fapte sau personaje reale e pur întâmplătoare:

“Cu copilul ce se mai aude?” –“Care copil?” “Păi al vostru, ce, nu mai vreţi să faceţi copil?” –“Ah, ba da, sigur că vrem” “Păi, când?” –“Anul ăsta!” “Aşa ai zis şi anul trecut!”. –“Se poate!” “Anul ăsta e musai, da?” –“Da” “Câţi ani ai tu? “ –“Atâţia!” “Păi grăbeşte-te că nu mai e timp!” -“O să mă grăbesc!” “Tu nu-ţi doreşti să fii mămică?” -“Ba da, cum să nu îmi doresc..” “Nu se vede!” –“…” “Auzi, da’ la doctor aţi fost?” – “Nu” “Păi duceţi-vă!” –“Nu e cazul deocamdată.” Păi, de ce nu e cazul, doar nu aţi făcut copil şi sunteţi căsătoriţi de 8 ani” –“Păi da, da’ dacă am fi făcut copil până acum 8 luni, i-am fi pus numele de DavidCopperfield” “De ce?”- “D-aia, că o făceam cu…cap” “Aaaaaaaaaaaa ha-ha-ha, şi acum o faceţi fără?” –“Da” “De câte ori pe lună?” –“Hai că asta-i chiar culmea!” “Nu, nu, pe bune, tre’ să o faci o zi da şi una ba ca să rămâi” –“ Cum aşa?” “Uite-aşa bine, că altfel sperma nu mai e de calitate, se diluează conţinutul de spermatozoizi capabili” -“Aha, păi a noastră o fi apă de gură, că noi o facem zilnic de când ne-am hotărât, cred că de asta nu rămân” “Da şi să ştii că şi poziţia contează !” –“Nu-mi spune…care-i aia prolifică?” “Poziţia misionarului” –“Naşpa!” “De ce?” -“Mie-mi place on top…” (…)

Morala poveştii ăsteia ar trebui să fie clar formulată, astfel încât oamenii ăştia, oricât de apropiaţi de tine s-ar simţi, să înţeleagă că există o distanţă la care trebuie să se oprească dimpreună cu bunăvoinţa lor. De aceea, oameni buni, voi scrie cu litere aldine, ca la bancă: PĂSTRAŢI DISTANŢA DE DISCREŢIE!

15 comentarii:

ritchiu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ritchiu spunea...

e o boală asta, clar. pe mine nu mă mai întreabă foarte multe rubedenii când mă însor, au trecut deja la a-mi propune relaţii cu diverse tinere, fiice de prieteni, cunostinţe şi aşa mai departe, desigur fete minunate toate. le-o tai scurt : dar fata de ce nu are pe niemeni, are mustaţă, sau ce?
p-asta cu dar voi când faceţi un copil mi-o povestea zilele trecute şi mama, că a păţit-o şi ea, toată lumea o întreba, deşi ea era cam gravidă în 7 luni. :)) am impresia că lumea nici nu se mai uită de la gât în jos, întreabă pur şi simplu.

Maria Coman spunea...

o, doamne, lista intrebarilor impuse....cred ca niciodata nu vom scapa de ele. unt convinsa ca dupa primul copil va urma al doilea..pe ideea "cm, te opresti doar la unul?" "nu", "pai da, dar trebuie mai repede, ca nu mai ai 20 de ani. si va fi si diferenta mare intre ei". am trecut si prin etapa asta cu nunta, acum suntem la primul copil. care apare din ce in ce mai insistent

innuenda spunea...

Ritchiu, mustata ca mustata, ca se corecteaza defectul prin epilare, dar ce te faci cu hibele permanente?:))

maria, sunteti la primul copil? In sensul...e pe vine?

Maria Coman spunea...

a, nu. in discutii. toata lumea il asteapta

guest spunea...

innuenda, m-am amuzat si m-am intristat in acelasi timp, pentru ca, intr-adevar, oamenii acestia care nu au o viata se hranesc, efectiv, cu vietile altora, cu trairile lor (in special acelea negative), isi incarca bateriile (pt ce activitati, nu stiu) pe spinarea altora. eu am facut "gafa", de cateva ori, de a spune "dar ce te f.te grija atat de viata mea si de faptul ca nu m-am maritat?" si, desigur, oamenii astia s-au simtit ofuscati, pentru ca ei nu intrebau decat asa...pt binele meu (nu inteleg cum mi-ar face un bine astfel de intrebari). oricum, data urmatoare au intrebat din nou, chiar daca eu i-am repezit. astia sunt, trebuie sa ne obisnuim cu ei pt ca pe unii chiar nu ii putem evita si sa le dam niste raspunsuri "satisfacatoare", la modul de a le inchide gura pe moment

innuenda spunea...

Maria, si uite asa, de fapt, am incalcat si eu distanta de discretie a altora!:))

Guest, q.e.d! :) Exact asta am observat si eu. Ca niciun raspuns nu e suficient de dur cat sa le stearga ranjetul binevoitor de pe fata!:)) Poate, totusi, ar trebui sa ne unim fortele si sa gasim ceva care sa aiba efect! Nu stiu, ma gandesc la ceva de genul: binevoitorilor de peste 35 de ani sa le aduci binevoitor aminte ca au iesit din categoria tineri si ca nici dracu nu-i mai angajeaza, pe cei peste 45 sa-i intrebi cat mai au pana la pensie, pe cei grasi sa-i intrebi cate kilograme mai au ca pare ca s-au mai ingrasat, pe urate sa le intrebi de ce nu-si fac o operatie de chirurgie estetica la nas/ochi/gura/sani (dupa caz) ca nu e chiar scumpa, pe altii sa-i iei prevenitor deoparte sa le recomanzi o apa de gura foarte buna, care face sa nu-ti mai miroase urat respiratia...chestii din astea!:D

Marian S. spunea...

O sa rideti dar exista un adevar aici: cu ``woman on top`` nu prea se ramine gravida. Un nenea doctoru` bun va va prescrie urmatoarele: in zilele impare ``woman on top`` pentru placeri animalice, in zilele pare chestii de misionari pentru imbinarea placutului cu utilul.

anyajustme spunea...

Innu, mă gândeam şi eu la ceva răspunsuri care să închidă gurile "binevoitorilor", dar nu aşa radicale ca ale tale (deşi uneori aş vrea să am curaj şi lipsă de delicateţe să spun lucrurile alea pe care le-ai enumerat tu, anumitor persoane). Eu mă gândeam la ceva amuzant. De exemplu, la întrebarea "Voi nu facem un copil?", o variantă de răspuns ar fi: "A, nu ţi-am spus? Păi, am făcut unul, dar nu ne-a plăcut cum a ieşit şi l-am dat!" Mă mai gândesc la ceva variante, mai dure sau mai puţin dure, adaptabile tipului de "inchizitor". :D

anyajustme spunea...

Era "faceţi", s-a înţeles, sper! Of, graba! Mă scuzaţi! :)

deyu spunea...

da da..si eu am dilema asta..mai ales cand merg la tara. "ai 18 ani mama, ar fi timpul sa-ti faci si tu un prieten." sau "ar fi cazul sa ai si tu o relatie serioasa" sau " abia astept sa te vad si pe tine mama fericita". Hello peoplee sunt fericita:D asa cum sunt. fara relatii stabile, schimbandu-i dupa cum mi-e cheful.fericirea ptr mine nu vine neaparat prin iubire, prin relatii de 2-3 ani. Pe mine nu ma influenteaza faptul ca prietenele mele au asemenea relatii.
Dar spunele lor, maica! :)))

innuenda spunea...

Marian, păstrează distanţa de discreţie!:)))))

Anya, păi nuu, că ăştia, după ce ar râde de gluma ta, ar spune apoi:"hai nu, serios, acum...tu când...????"

Deyu, tu eşti kindergarten. Stai să vezi peste nişte ani! Dar, preventiv, eu zic să-ţi pregăteşti replici laser de pe acum!:)

xxl spunea...

"Persoanele excluse sunt de fata" nu-i asa? :))))

loristiuj spunea...

Citesc de multă vreme blogul tău, dar postul ăsta m-a uns pe suflet :-) Şi eu m-am măritat la 29 de ani, după o relaţie de 7 ani şi am tot auzit din astea: Da' când??? Că sunteţi de 2, 3, 4, 5, 6, ani împreună. OK, ne-am măritat... acuma au început cu copilul... haideţi... v-aţi căsătorit deja de un an... Şi cel mai tare uram privirile... mai întâi pline de curiozitate perfidă apoi de compătimire... privirile de compătimire le urăsc cel mai tare... Mă întreb, dacă fac un copil (şi-o să-l fac... don't worry) cât de repede o să înceapă să ma întrebe de al doilea?!?!
Mai aştept replici isteţe de răspuns la rude răutăcioase ;-)

innuenda spunea...

loristiuj, bun venit pe la mine prin vorbitor!:) Mă bucur că-mi citești blogul.
Cât despre partea închinării, poate nu ar fi rău să facem ca Băsescu: ”următoare întrebare, vă rog!”:)