luni, 1 decembrie 2008

Bilete de papagal

Cred în prostii. Dada. Sunt mare consumatoare de baliverne. Ai chef să minţi pe cineva care să te şi creadă? Te-ai scos! Sunt omul potrivit pentru asta. Culmea e că, privind retrospectiv, realizez că am fost minţită de oameni mult mai puţin inteligenţi decât credeam că sunt eu. Şi atunci, să-mi reconsider părerea despre mine? Hm. Ar fi o ipoteză de lucru. Dar nu o să merg pe ea.

Pentru că sunt aproape sigură că minciunile prind la cei în nevoie de adevăruri.
Iar eu sunt o astfel de persoană. Şi atunci iau frumos minciuna, o scutur de gudroanele bănuielilor, imposibilităţilor şi contrarietăţilor şi o consum ca atare. Nici nu mă interesează cine mi-a servit-o şi câte mai sunt acolo de unde a venit. Să fie primită, spun! (Că deh, sunt o bună creştină).

Totul a început de mult, pe când nu eram mai mare decât piciorul mesei din bucătărie. Te îmbrăcai în Moş Gerilă (ruda comunistă a lui moş Crăciun)? Năduşeam toată în poalele tale, să-mi iasă poezia şi să-mi primesc darul adus de un moş sosit cu sania trasă de reni. Minciuni ca aceasta îmi organizau viaţa de copil. Erau cuburile din care eu îmi construiam o lume fantastică în care credeam.

Apoi am crescut. Nevoia de a fi minţită s-a diversificat. A devenit o hidră care-mi înghiţea pe nemestecate gogoşile iubiţilor, colegilor sau prietenilor. Găseam justificare pentru orice trădare şi fiecare neadevăr sfruntat avea ancore în realitate pentru mine. Eram doar o fată simplă, care spuneam lucrurilor pe nume şi mizam pe dialectica reciprocităţii.

Am început curând să caut minciuni mai elaborate. Cu iz ştiinţific. Nu mai contau neadevărurile obişnuite. Voiam căderea în păcatul prostiei neasemuite. Şi am avut-o. Mi s-a arătat la drum de seară, la o zi mare, în bâlciul de Sânta Mărie, când am plătit un papagal verde gălbui să-mi extragă soarta. Papagalul s-a codit, şi-a înfoiat creasta, şi-a răsucit în jurul axei capul şi, băgând în sfârşit ciocul în sertarul cu bileţele frumos rânduite, a hotărât: „Te iubeşte Vasile si vrea să te ia de nevasta”. Culmea este că avea şi poză biletul meu de papagal. Una mică, tip buletin, din care mă privea încruntat şi neras un ţăran de-o vârstă cu tata. Probabil Vasile.

Credeţi că m-am oprit atunci? Da de unde! Sunt atât de patetică, încât acum, la vârsta asta, m-am coborât până la a-l interoga pe Joe. You know: Ask Guru Joe! L-am întrebat tot felul: dacă o să ajung o avocată celebră, câţi copii o să am, dacă se gândeşte la mine, dacă există viaţă după moarte. Am fost dezamăgită, nu-i vorbă! Nu vă gândiţi că sunt chiar atât de credulă! Dar recunosc ruşinată: am sperat într-un răspuns care să nu-mi dea senzaţia că e generat de computer. Care să se bucure de fracţia credibilităţii. Voiam şi eu un sfătuitor de taină ca al regilor! Uneori, e atât de greu să nu striveşti corola de minuni a lumii!

19 comentarii:

Marian S. spunea...

Din acest articol se poate constata ca nu numai eu ma trezesc la 4 dimineata.

innuenda spunea...

Ori asta, ori faptul că eu nu m-am culcat încă!:D Vorba lui nea' Vadim: scriitorii scriu noaptea.:)

Marian S. spunea...

M-am trezit la 4 pentru ca pe de-o parte imbatrinesc (si acesta este un semn clar) iar pe de alta parte am avut numai vise urite toata noaptea, cauzate de niste rezultate. Am impresia ca tot niste papagali s-au dus ieri sa bage niste bilete in niste cutii, nu sa le scoata. Ce a iesit se vede si o sa ne usture fundu` (scuzati expresia) multa vreme de acum incolo. Dar gata, sa nu va prind ca mai comentati pe tema asta, sunt primul dar si ultimul, ne-am inteles ? Aici nu e loc de politica, numai daca vrea INNU o sa scrie ea un articol strict pe aceasta tema. Daca nu - nu.
In sfirsit: LA MULTI ANI, ROMANIA, CA AZI E ZIUA TA !

another cherry spunea...

chiar ieri mi s-a spus ca imi fabric iluzii ca sa traiesc mai bine. poate ca asa e. in proportie de 63%. dar daca totusi rezultatul este bun, care e problema? eu sunt pentru minciuni bine spuse si bine crezute:)

ummagumma spunea...

Asta pentru ca inauntrul avocatei de succes a ramas o camaruta in care o fetita probeaza inca rochii si baghete de zana. :)

Pe mine ma induioseaza foarte tare mincinosii. Nu, nu cei care se mint singuri, asta e instinct de supravietuire, ci aceia care mint cu voce tare, constienti de minciuna lor. Ma enerveaza si ma induioseaza, deopotriva. Mi-e mila sa le spun in fata ca se vede de la o posta ca mint, dar nu-mi vine nici sa raman sa le ascult elucubratiile, asa ca relatiile mele cu mincinosii esueaza lamentabil. Ori ma indepartez eu, spunandu-mi ca daca am nevoie de povesti nemuritoare, le pot gasi in biblioteca proprie, sub semnaturi celebre, ori pleaca ei, cand reactiile ascultatorului se reduc la un zambet de complezenta si un dat din umeri. Ei pleaca in cautare de urechi mai ciulite, iar eu in cautare de mincinosi mai credibili.

Rita spunea...

Hehe, mie mi-a zis papagalul ca o sa iau pe baiatul Petre si o sa fac 3 copii :D

innuenda spunea...

La mulţi ani, România, da' să creşti mare!:D Comentarii politice mă abţin să fac. Nu ai votat uninominal? Eu aşa am făcut. Nici nu m-a interesat de la ce partid a venit catindatul!:D

cireaşo, mi-a plăcut asta cu : "minciuni bine spuse si bine crezute":)
Iar dacă e p-aşa, atunci să ştii că-mi eşti de-a mea! Da-da, nu mai am niciun dubiu!:)

Umma, vaai, ce frumos ai spus-o pe aia cu :"camaruta in care o fetita probeaza inca rochii si baghete de zana." Mă bucur de cititori-comentatori inspiraţi văd!:)

Cât despre mincinoşi, doamne, exact aceeaşi perplexitate încerc şi eu când e minciuna evidentă. Adică pe de-o parte mă gândesc: dom'le, ăsta chiar îmi subestimează inteligenţa, să-i zic vreo două! Dar pe de alta mi-e milă să-i rănesc orgoliul de mincinos, şi atunci i-l oblojesc şi eu cu o prefăcută credulitate. Dar nu mai are niciun haz, zău, când te prefaci! Ori minţi ca lumea, ori ce facem, ne jucăm?!:))

Hehehe, Rita, deci ştii despre ce vorbesc! Ei, tu mai ai timp să-l cunpşti pe Petre şi să faci 3 copii cu el. Dar la mine s-a dat! Am ieşit de pe "piaţă"!:))

Rita spunea...

Dar ce, Innu, io ma iau dupa un papagal ? :))) ce stie el cum e sa faci 3 copii :P

Liviu spunea...

Foarte interesant si adevarat. Ai mare dreptate in ceea ce spui.

alina spunea...

Încep să regret că nu mi-am încercat și eu norocul la pagali. Că aveam acum la cine să mă duc să-l strâng de gât că m-a mințit ... cică papagalii trăiesc mult!! :D
Altfel singurele minciuni pe care le admit sunt ale mele către mine însămi. În rest, nu tolerez, am alergie! :))) Dar, recunosc, cireașa are dreptate, anumite minciune bine spuse și bine crezute își au rostul lor. Astea ar fi excepțiile!

p.s. În ritmul ăsta de nesomn ai să fii o mămică perfectă - ai deja training, Innu dragă! Cel puțin pentru primii anișori. :)

jane spunea...

ask guru from inside...

innuenda, mi-am sters blogul, da si tu un delete pe cuvintele mici din blogroll (-:

giapapadia spunea...

*ridic mana* da, si eu sunt o mare consumatoare de baliverne. le recunosc imediat, le zic vocilor din stanga si din dreapta sa taca, si continui.

innuenda spunea...

Rita, lasă mă papagalul, că n-are nicio vină, zău! Ăla de-a scris biletele şi-a lipit pozele trebuie întrebat de ce înjură oameni pe care nu-i cunoaşte!:))

Liviu, bine ai venit pe la mine şi mulţumesc.:)

Alina, tu ai făcut 3 copii şi fără să spună papagalul nimic. Ce nevoie aveai tu de un zburător din ăla mincinos?!
Cât despre antrenament la crescut copii, de ăsta am, nu înţeleg copii de ce nu am!:)

Of, de ce ai făcut asta, Jane? Scriitura ta era plăcere culturală on line.Of! (e prima dată când îţi ştergi blogul? Nu de alta, dar mie mi s-a întâmplat o dată şi, mi-au mai croncănit corbii de vreo câteva ori după aceea. Doar că acum ştiu că îţi pare rău după ce faci asta.)

innuenda spunea...

Giapăpădia, bun venit în club!:-) Vocile alea de care vorbeşti sunt îngeraşul şi drăcuşorul sau doar nişte sfătuitori din mulţime?:)

giapapadia spunea...

mai multi din fiecare :))

motanes spunea...

Eu ghicesc în irişi :D

innuenda spunea...

Gia, e bine când sunt mai mulţi. Mai puţini să nu fie!:D

Motanes: aşa credem toţi despre noi. Că suntem irisologi. Da' nu merge de fiecare dată! Din păcate.:)

alina spunea...

Innu, n-am făcut decât doi până acum, al treilea e abia pe drum. Dar ce vroiam eu să spun cu papagalul, e că l-aș fi luat pe el drept țap ispășitor pentru lucrurile care nu mi-au mers cum trebuie (sau scrie la bilet/carte) în viață. :)

innuenda spunea...

Păi, alina darling, dacă e pe drum, l-ai făcut deja!:) Eu l-am luat în calcul şi să fie într-un ceas bun!:)