miercuri, 24 decembrie 2008

De unde ştiu când e Crăciunul

Trăiesc în fiecare an minuni de Crăciun. În Ajunul lui, ca prin farmec, încetează să mai bocăne uzina de neplăceri, de griji, de tracasări, care s-a deschis odată cu maturitatea şi nu se va închide decât atunci când va fi prea târziu ca să mă mai pot bucura. Asta ar fi doar una dintre minuni.

Dar urmează apoi colindele, care-mi spală timpanele de înjurăturile furioşilor, ţipetele istericelor, claxoanele şoferilor şi reparaţiile vecinilor de peste an. Ba şi de propriile gânduri negre. Senzaţia este unică. E ca şi cum ai face pluta pe spate şi urechile tale, scufundate în apă, te-ar izola fonic de realitate. Zgomotele lumii devin atunci prietenoase iar fiinţa, recunoscătoare, îşi pune papuci moi de pâslă şi halat, simţindu-se în sfârşit ca acasă în trupul tău.
Poate tocmai de aceea nici n-am un colind preferat. Pentru că toate îmi dau aceeaşi bucurie confortabilă sufletului şi indigestă uşurătăţii trupului.

Dar mai e ceva care mă face să ştiu exact că a venit Crăciunul. Cevaul ăsta se numeşte „pachet de la mama”, deşi, în egală măsură, contribuţia tatălui este prezentă. Acesta este cornul abundenţei familiale, de care-mi amintesc încă de pe vremea studenţiei în căminele din Grozăveşti. Şniţele a la „mama Toni”, din piept de pui, guguloaie mici, chifteloase şi cârnaţi pârpoliţi pe grătar, sărmăluţe în foi de varză, piftii de curcan făcute în cutii goale de îngheţată, atent strânse peste an, turte „scutecele Domnului” „înmuiate” în sirop de miere, lămâie şi nuci, cozonaci aurii şi bine crescuţi, pocniţi din toate încheieturile lor lucioase, brobonate cu zahăr. Pentru părinţii mei şi acum suntem studente şi ne aduc, înainte de fiecare Crăciun, dragostea lor grijulie şi rumeioară, bună ca pâinea caldă.

„Pachetul de la mama” a devenit o bucurie pe care văd că o transmitem din generaţie în generaţie. Serena, fetiţa surorii mele, a certat-o într-un an pe mama, pentru că îi ieşise lipsă la inventar ceva. „Mamaie, păi nu ai zis că ai făcut de toate, când am vorbit la telefon? Şniţelele unde-s?”

A venit şi azi, pachetul preţios. Ca de fiecare dată, am scos cu bucurie din trolerul ieftin, din fâş, cutiuţele de Aloma, înpiftiate şi petrecute în cruce, pentru siguranţă, cu elastice roşii, din cauciuc. Pungile fine, înnodate la gură. Şi nelipsitul bileţel al tatălui meu, scris cu marker negru gros: „Pentru Violeta şi Cristi”. Anul ăsta am păstrat biletul.

Crăciun fericit tuturor prietenilor mei virtuali!

34 de comentarii:

pantacruel spunea...

ca bine le zici, violeto (!) ;)

da si astea sunt... linistea sufleteasca, colindele, pachetelul de la mos sau de la altcineva. 'ceva-urile' pt care ma simt bine de Craciun :)

pantacruel spunea...

si daca am uitat, cumva,
Sarbatori fericite!

innuenda spunea...

:-) Mulţumesc, Panta.

TreXeL spunea...

iep, pachetele de ultima generatie. copiii nostri nu vor mai pupa asa ceva

motanes spunea...

VĂ doresc un Crăciun fericit! :)

o.p. spunea...

:) Sarbatori fericite si tie. Si sa-ti tina D-zeu parintii in viata 100 de ani de acum incolo, ca sa manaci multe Craciunuri sarmalele delicioase cum numai mamicile sau bunicele noastre stiu sa faca. Iar pe Mos Craciun cand vine, sa-l servesti cu o piftie. Asa, ca in studentie. ;))

CRACIUN FERICIT!

zuzeta spunea...

craciun fericit, innuenda!
bucura-te de bunatati si de gandurile bune ce le insotesc.

"scutecele domnului" inmuiate in sirop de miere, lamaie si nuci?!
mmm, ce nebunie tre sa fie!!!!

innuenda spunea...

Trexel,depinde numai de noi să perpetuăm lucrurile care ne plac.:)

Motanes, Crăciun fericit şi ţie!
Dar cred că ceva ai înţeles greşit. "Suntem bine" înseamnă suntem în continuare prieteni. :)

Oti, sărbători fericite şi ţie, alături de puiul tău. Mulţumesc la fel, părinţii sunt uneori singurii oameni care şi fără să facă nimic, doar existând, reuşesc să ne facă să nu ne simţim ai nimănui.:)

Zuzeta, mulţumesc. Scutecele domnului sunt o prăjitură de Crăciun, tradiţională în Moldova.

constanteanu spunea...

iti raspund la titlu :D .. iti dai seama ca e Craciunu cand vezi magazinele mari pline ...

motanes spunea...

Ai dreptate, Innuenda. M-aş fi bucurat să aflu că n-am înţeles greşit. Altfel, mă bucur de ce-mi spui. :)

Maria Coman spunea...

povestea de bucuresti e similara, numai ca ma duc singura sa ridic valiza cu mancare. de la bunica, de la nasa, acum si de la socri. uneori ma enervez, ca oare ce-si imagineaza ca am manca 8 cozonaci in 2, apoi imi dau seama ca asa incearca sa ramana utili in viata noastra. si raman. sarbatori fericite

innuenda spunea...

Constănţeanule, e şi ăsta un indiciu.
Ştii cum ai făcut tu? Pe vremuri, când făceam comandă la taxi şi taximetristul nu ştia exact pe unde vine adresa respectivă, încercam să-i explic: "pe lângă biblioteca Academiei" sau " pe lângă teatrul evreiesc" sau ştiu eu, "în spate la Muzeul de Istorie". Se uitau cruciş cei mai mulţi. În schimb când luam ca puncte de reper magazine sau cârciumi, nu dădeam greş niciodată!:D Bun venit!

Motanes, am înţeles şi n-am înţeles partea cu "înţelesul" tău. Dar am prins esenţa!:)

Maria, mare dreptate ai. Bucuria cu care răspund bucuriei noastre este răsplata lor. Şi pe asta cu "sentimentul inutilităţii" după ce puii şi-au luat zborul din cuib, am auzit-o de prea multe ori ca să fie o simplă vorbă-n vânt!
Crăciun fericit şi ţie! Să te bucuri de sărbători liniştite cu familia şi prietenii tăi!

Anonim spunea...

Anadana. Bine ai revenit, Innuenda,ti-am spus eu c-o "sa ninga"?Asta-i minunea Craciunului, pe care tu reusesti s-o prinzi in vorbele tale mestesugite.Ma bucur de bucuria ta si iti doresc" minuni "in fiecare clipa.Umple-ti sufletul de ele sa ajunga pana la anu'si mai incolo.Si, crede-ma nicio vorba de-a parintilor nu e una-n vant.Sa-ti picure colindul liniste in suflet, sa te poti bucura alaturi de ai tai.

hadean spunea...

hai că m-ai înduioşat (asta pe lângă faptul că mi-ai stârnit o inundaţie grozavă în gură). mi-ai amintit de anii primei mele studenţii şi îndepărtări de casă (acum o mie de ani). mergeam în vizită la părinţi destul de rar. plecam de acolo de fiecare dată cu ceva, orice, nu conta, important pentru mine era faptul că era de la ei. important pentru ei era că plecam cu ceva de al ei :-)

anna spunea...

scutecele Domnului? miere, lamaie si nuci? ce bine suna

craciun fericit și tie :)

roxana spunea...

scutecele alea se cheama turte, fratilor... si sunt din foi pentru placinta umplute cu miez de nuca pisat, coaja de lamaie rasa si inmuiate cu sirop de miere sau zahar... si-mi lipsesc ca acuma stau in ardeal si-aici nu se fac, si-am uitat si eu sa-mi fac si nici n-are cine sa-mi trimita pachet :-< pofta buna!

deyu spunea...

Nu stiu pe nimeni care ar fi scris un post mai frumos despre Craciun. Craciun fericit iti doresc tie si celor dragi tie.

roxana spunea...

a...si la mucenici se foloseste aceeasi "garnitura" (nuci+miere+lamaie), numai ca mucenicii moldovenesti sunt mari cat palma, nu seamana cu "ciorba de mucenici" care se serveste la bucuresti ;-)

M.G. spunea...

Eu ştiu când vine Crăciunul de fiecare dată când observ cât de greşit au ajuns oamenii să înţeleagă această sărbătoare. Atunci când se aude "Silent night", nimeni nu mai ştie de "holy night" şi nici de Cristos. Locul Mântuitorului a fost luat de Moş Crăciun, de mall-uri, supermarketuri, sarmale, cozonaci, deplasări la munte şi chiolhanuri. Pentru majoritatea, Crăciunul nu mai poate fi conceput decât ca o zi dedicată acestor preocupări pe care Mântuitorul le repudia.

Vorba lui Florian Bichir (prezent şi la Realitatea tv, surprinzător, chiar azi): "„Cum petreci de Sărbătorile de Iarnă?“ e una dintre întrebările care mă calcă pe nervi în fiecare an. Asta pentru că nu există Sărbători de Iarnă, după cum nu există Sărbători de Toamnă, de Vară sau de Primăvară. Copleşiţi de consumism, de goana nebună după cadouri, uităm care este semnificaţia reală a sărbătorii. Hipnotizaţi de personajul Moş Crăciun şi al său „ho-ho-ho“ care inundă televizoarele, magazinele, dar şi imaginaţia copiilor, începem să uităm de Pruncul născut în ieslea de la Bethleem. Da, dubiosul Moş, creat de un caricaturist american în 1862, începe să-l înlocuiască pe Hristos în mentalul colectiv. Iar acest Moş este mult mai pervers decât păgânul-comunist Gerilă." (Articolul continuă şi merită citit în "Evenimentul zilei" din 21.12.2008. Fericiţi cei care vor învăţa ceva din el!)

innuenda spunea...

Anadana, mulţumesc pentru vorbele tale. Într-adevăr,a nins de Crăciun, pentru mine. Ieri am petrecut toată ziua cu părinţii mei, sora, soacra, cumnatul, nepoţii, la gura "sobei", fără să mă gândesc decât la bucuria Crăciunului.:) Să ai parte de un an minunat!

Adi, va trebui să strângem reţetele astea părinteşti, pentru ziua când nu va mai fi cine să ne aducă aminte de gustul bunătăţilor de acasă.:)

Crăciun fericit, Anna. Turtele de Crăciun, numite şi "scutecele Domnului" se mănâncă de obicei în Ajun (că-s de post). Dar "acasa" Crăciunului meu are gustul acestor turte.

Roxana, îmi pare rău că te-am făcut să tânjeşti la scutecele Domnului, ca pe la noi. Dar nici în inima Ardealului nu mi-e ruşine cu obiceiurile. Cel puţin la capitolul dulciuri, gospodinele de pe acolo am văzut că pregătesc vreo 5-6 feluri de prăjituri! Oricum, sărbători fericite şi un an bun! Mă bucur că ai trecut pe la mine!:)

Deyuţa, îţi doresc şi eu să ai parte numai de bucurie Crăciunul ăsta şi în anul care vine! Mulţumesc de urări şi aprecieri.

M.G, tu eşti un fel de Grinch tu, nu? :)) Unul care vrea să ne omoare spiritul consumist al Crăciunului.

Dar să ştii că atâta vreme cât nici cei mai buni dintre noi nu avem exact aripi şi aură deasupra capetelor, vom avea pe lângă spirit şi ceva materie care va vrea să se bucure.

Iar dacă spiritul e invitat la ziua lui Hristos prin biserici, prin familie şi prin forul interior, la reculegere, trupul îl sărbătoreşte stând la masă, mergând prin magazine după cadouri ori în vacanţă.

Este şi asta tot o bucurie. Şi, la urma urmei, despre asta e naşterea Mântuitorului. Despre bucurie şi iertarea păcatelor. Aşa că iartă-ne şi tu şi bucură-te! Crăciun fericit! :)

NERO spunea...

Sa credem,asadar, in MOS CRACIUN!!! Cu cat mai multi vor fi adultii care vor mai crede in el,cu atat vom fi mai buni si mai intelegatori unii cu altii.
SARBATORI FERICITE si tie si multumesc!

cristina spunea...

Innu, tare frumos stii sa traiesti bucuriile ... Si sa ii faci si pe ceilalti sa se bucure de ele privindu-le prin ochii tai.

La multi ani!

attorneyatlaw spunea...

Vreau si eu piftie de curcan de la mama ta.
Si daca-mi pot dori lucruri de Craciun atunci mi-as mai dori iertarea ta(asa, in spiritul Craciunului) pentru pacatul uitarii in care omul batran si obosit cade uneori.
Ca in ajunul nasterii Domnului drumurile mai degraba duc catre acasa. La mama.
Si la mama acasa mirosea a cozonaci calzi...

elite spunea...

Sarbatorile de iarna sa-ti umple sufletul de bucurie,liniste si caldura...Sa astepti cu nerabdare acel pachet de ....acasa.In el, pe langa bunatati vei regasi intotdeauna o parte din copilaria ta, o parte din tine...Fie ca in anul care vine sa ai mai mult timp pentru tine (si pentru noi).
La multi ani!

buburuza75 spunea...

Îţi aminteşti cum ţi se cocoţau emoţiile pînă în capul pieptului cînd te îmbia mama să vezi dacă nu cumva s-a-nfiinţat Moş Crăciun sub bradul împodobit? Mai ştii cînd ţi-au jucat ochii în lacrimi fiindcă şi de data asta, Moş Crăciun a ştiut ce ţi-ai dorit? Ce frumos e zîmbetul mamei tale şi ce chip mîndru are tata, ştiind că, odată reunită familia, liniştea se poate aşeza, să-şi toarcă vremea după uşă...
Crăciun fericit!

Marian S. spunea...

Sarbatori fericite tuturor !
Sanatate si virtute, sa avem ce minca si sa avem ce... bea.
(hotarit lucru tre` sa reinstalez windowsul - de doua zile ma chinui sa postez un mesaj ! ma lasa sa citesc dar la postare face figuri)

innuenda spunea...

Nero, subscriu în totalitate. La mulţi ani!

Cristina, mulţumesc. Dacă-i pe-aşa, am motive să mă bucur. La mulţi ani.

Atto, eşti iertată. În plus la mine în casă nu mirosea a cozonac, deşi nu mirosea rău. Că arsesem nişte beţişoare parfumate cu aromă de scorţişoară.:)

Elite, mulţumesc pentru gândurile tale bune. Îţi doresc şi eu să ai parte de sărbători liniştite şi de un an nou minunat!

Bubu, mulţumesc pentru că, în generozitatea ta, ai scris chestia asta frumoasă la mine pe blog. Să te bucuri de un an nou plin de lucruri bune şi, desigur, de un Crăciun fericit.

innuenda spunea...

Sărbători fericite şi ţie, Marian!

M.G. spunea...

Ce să mai spui! Mulţi cititori au trăit în vremurile comunismului, când Mântuitorul nu era menţionat prin cărţile de istorie şi nici la televizor, iar bunurile cele mai de preţ, apărute ca prin minune, erau bananele în stocuri mici şi carnea de porc, adusă parcă pe furiş la alimentara. De atunci, cetăţeanul român, astăzi cu vârsta între 35 şi 50 de ani, a rămas cu impresia că minunea nu e naşterea Domnului (care nici nu se sărbătorea atunci decât prin satele mai retrograde), ci apariţia lui Moş Gerilă, a bucatelor speciale, care lipseau, de obicei, de pe masa românilor, şi a programului tv prelungit din 31 decembrie – 2 ianuarie. Sărmanii cetăţeni, aşa au căpătat ei definiţia minunii! Într-o ţară care nu le aducea decât lipsuri, prin politica de achitare a datoriei externe şi de alimentaţie sănătoasă, pe bază de raţionalizare a pâinii, a zaharului şi a uleiului, fericirea se alcătuia odată cu descătuşarea, temporară şi parţială, a cornului abundenţei, pe vreme de iarnă, când foamea, din pricina frigului, se înteţea prin stomac şi se întipărea pe spirit, ca un fulg de nea, căzut uşor pe o mămăligă caldă şi săţioasă...

innuenda spunea...

Deşi nu e lipsit de adevăr istoric acest comentariu al tău, articolul ăsta nu este despre mămăliga aburindă,M.G, ci despre linişte, tradiţii şi dragostea ocrotitoare a părinţilor.

Titlul acestui articol al meu este anistoric şi laic.

Iar pachetul de la mama nu e important prin conţinutul de mâncare, ci prin conţinutul de grijă şi iubire care vine odată cu el, în Ajunul fiecărui Crăciun, la fel de precis ca şi sărbătoarea naşterii Domnului.

Nu înţeleg de ce trebuie să fie asta în antiteză cu spiritul Crăciunului. De ce trebuie să concureze Iisus cu mama? Ultima oară când am verificat se completau fericit.:)

La mulţi ani!

M.G. spunea...

Ce să fac, am observat şi eu încotro se duc aceste comentarii: către Moş Crăciun, sarmale, cozonaci, pachete şi băutură. (A se arunca o privire, chiar şi în diagonală, că e suficient.) Aceste referinţe sunt într-o antiteză desăvârşită cu Crăciunul atât timp cât Mântuitorul nu numai că nu se află în centrul impresiilor şi-al nostalgiilor, ci e chiar exclus din acest decor mai mult sau mai puţin hibernal. Iar dacă este să discutăm titlul articolului, "Crăciun" e un cuvânt care vine de la "calatio", în latineşte "chemare", şi reprezintă chemarea la biserică a creştinilor, deci nu chemarea lui Moş Crăciun şi nici a bucătarilor. Aşa că, atunci când zicem Crăciun, asta zicem şi asta ar trebui să gândim! Nu am nimic cu iubirea de mamă, care trebuie şi ea exprimată cum se poate mai bine, dar nu sunt de acord ca ea să substituie iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni, exprimată prin Fiul Său, născut pe pământ ca să ne dea bucuria vieţii veşnice. O bucurie care poate fi simţită doar de cei care nu-L uită şi care cred în El, oricât de sărace ar fi masa şi cufărul cu daruri în ziua acestei sărbători.

Marian S. spunea...

@ M.G.
Te rugam noi: nu-ti pierde umorul !
Daca n-ai inteles atunci ti se va explica pe indelete. La faza cu ``sanatate si virtute, sa avem ce minca si sa avem ce... bea`` e ca in poanta aceea cu Toma Caragiu: n-am gasit alta rimă.
Ce raspuns mai clar ai putea obtine decit cel pe care ti l-a dat INNU ? -copy/paste:
``Dar să ştii că atâta vreme cât nici cei mai buni dintre noi nu avem exact aripi şi aură deasupra capetelor, vom avea pe lângă spirit şi ceva materie care va vrea să se bucure.``
Si inca ceva: Craciun NU vine de la calatio.

Pe vremuri (poate si acum) pe prima pagina a Academiei Catavencu scria: cititorii nostri sunt mai destepti decit ai lor. Ceea ce sper si eu cu ai nostri.

M.G. spunea...

Domnule Marian S.,

Cum ar spune cineva: da' de ce n-ar trebui să-mi pierd umorul?! Să ştiţi că, uneori, e chiar indicat să-ţi pierzi umorul, măcar aşa, pentru aparenţe. Sau dv. credeţi că e bine să-ţi păstrezi umorul chiar şi la funeraliile părinţilor? În privinţa etimologiei cuvântului "Crăciun", eu cred că e bine să mai studiaţi problema. O simplă privire în DEX nu e suficientă. Mai e nevoie de multe altele. (Şi doar nu credeţi că-mi asum riscul de a scrie fără chibzuială, expunându-mă unor critici facile, pe bază de răsfoit dicţionare cu mică autoritate?) În sfârşit, dacă vorbim şi despre înţelegere, eu pricepusem de multişor că mulţi n-au nici aripi şi nici aură deasupra capetelor, ceea ce ar fi trebuit, măcar în virtutea gravitaţiei, să le pironească privirea în pământ şi nu să le îndrepte nasul spre nori, unde probabil că plutesc încă imaginar, cu ochii lipiţi de minunata publicaţie a Academiei Caţavencu...

Marian S. spunea...

Acum m-am lamurit deplin ( avea dreptate INNU !!! )
M.G. = mister Grinch.
(sau mrs. ca asa frumos e anonimatul...)