duminică, 14 decembrie 2008

Păduchi de clasa a II-a

O vorbă mai nu-ştiu-cum spusă de un prieten virtual m-a făcut să-mi amintesc de copilărie când, prin clasa a II-a, m-a traversat un păduche şi-o păducheoaică, de era să facă mama infarct când a dat de coconii sticloşi ai bestiei prin lungul părul meu. Da' m-am legat cu lanţuri de caloriferul din baie şi tot nu m-am lăsat dusă la Ciofoliciul de tata, care aştepta, cu un ditamai foarfecele în mână, să mă scurteze de pleată, precum Dalila pre Samson.

Erau vremuri grele. Dragostea părintească era în vremea păduchilor, nu a holerei, iar dihăniile se înmulţeau cu furia piţipoancelor din ziua de azi.

Şi atunci, pe mama, care, în afară de mine şi de soră-mea, mai avea o clasă întreagă de copii, au învăţat-o un ritual secret asistentele ce veneau prin şcoli mai sârguincioase ca popa, înainte de Bobotează, pe la casele enoriaşilor. Au învăţat-o, vai, viers de jale la „pieptănaş de os, mult zice duios”!

Minunea se găsea de vânzare în târg, pe la ţigănci, femei aspru încercate. Era un pieptene alb, cam cât o cărămidă mai mică ce avea nişte dinţi deşi-deşi, meniţi să urce păduchii copiilor pe eşafod, în uralele mulţimii de mătuşi, mamai şi mame adunate în baie. Eşafodul era chiuveta sau, după caz, cada, în care, păduchii traşi de pieptene ar fi trebuit decapitaţi fără milă, storcoşiţi, înecaţi, vai mama lor de păduchi prin câte le era dat să-şi treacă filmul scurtei lor vieţi, dacă e pe bune ce se spune că ţi se derulează traiul înainte de a-ţi mânca mălaiul.

Şi şi-a suflecat mama mânecile, şi unde mi ţi-a inaugurat un workshop făcut la şedinţa cu părinţii, unde le-a explicat cum arată un pieptene de os, i-a învăţat cum să tragă lindinile din părul odraslelor, cum să-i spele, cum să dea cu tot felul de pomezi. Le-o fi zis şi că propriile ei fete, domnişoarele ei cu pian şi guvernantă şi tabere de învăţat limba germană la Angetante la Hărman au fost miruite cu urmă de păduche?! Asta nu mai ştiu.

Dar ştiu sigur că străbunica Maria, Dumnezeu s-o aibă în grijă pe lumea ailaltă, a purces în baston către oraş, pe cap şi umeri cu broboada ei a’ bună -un şal din lână maron, cu ciucuri - având o sacoşă plină cu nuci în mâinile pline de bătături şi o sticlă cu gaz lampant cu care, din acea zi, avea să ne spuzească pielea capului seară de seară, timp de o săptămână.

Păduche nu am apucat să vedem noi, pesemne că, într-un ritual satanic de împerechere, dihaniile făcuseră ouă până muriseră. Dar starea de asediu fusese deja declarată la noi în casă. Se creaseră adevărate ritualuri în jurul acestui modest fapt de viaţă şcolară.

Scene precum cea de pe Animal Planet, când maimuţele se caută prin blană unele pe altele, îmi trezesc mai multă duioşie decât altora, pe capul cărora nu s-a desfătat niciodată vreun păduche.

Îmi amintesc de parc-ar fi fost azi cum, draga de mama, de câte ori ne apuca rebelde aşezate la masă, prindea a ne trage discret cărări cu degetele prin păr. Gâdilătura aceea moale, prin creştet, mi-a însoţit ani de-a rândul vreo doi-trei dumicaţi –că atâta apuca- pe ruta lor obişnuită faringe- esofag-stomac. Deşi devenise la fel de aducătoare de plăcere ca cele 30 de secunde pe care aveam să le cunosc ceva mai târziu, când eram coaptă pentru clipe de extaz din stirpea celora, nu puteam tolera insistenţa mamei de a ne căuta „chiriaşi” prin păr. Căci nu mai eram demult fetiţele în clasa a doua, ci ditamai găligancele de 18 ani.

Dar mama, săraca, rămăsese, cred, traumatizată pe viaţă de ideea că părul lung poate agăţa oricând scame cu picioare şi material reproductiv şi nu se putea lăsa de vigilenţă nici după atâta amar de ani. Ori asta, ori ochii ei de mamă încă ne vedeau cu pistruii năstruşniciei pe nas, aşa cum fusesem în clasa a II-a de care vă povesteam.

45 de comentarii:

ritchiu spunea...

am servit şi eu cu sânge cald dihănii de gen, la grădiniţă aflându-mă. nu ştiu cu ce ne-a spălat mama pe cap, dar ştiu că era neplăcut tare. mie nu mi-au spus ce petrecere se dădea prin buclele mele blonde de teamă să nu le umplu obrazul de ruşine :))

innuenda spunea...

:)))Eu eram prea mare pentru a fi păcălită. Din fericire suficient de mare încât să nu fiu de acord să mă tundă.

thea spunea...

Si eu am bifat experienta asta :). Eram in clasa a saptea; si de tuns nu mai avea ce sa tunda, ca aveam parul scurt, scurt; nu stiu care i-a adus acasa, cert e ca si eu si fratele meu si tata eram la concurs de scarpinat... asa si-a dat mama seama ca e posibil ca numitorul comun al comportamentului nostru sa fie oaresce insecte... si n-a gresit :). Pieptan de os, gaz - cu care eu mi-am ars pielea pe ceafa - si "despaduchere" ca la maimute :). Pe fratele meu l-au tuns 0, noroc ca era la moda...:)

innuenda spunea...

:)))Thea, păr mai scurt, probleme mai mici!:D La băieţi chiar că era simplu. Un tuns zero şi gata! Dar părul fetelor era mai preţios.

Oricum, mă amuz mereu când îmi amintesc episodul acela. Dar pentru mama trebuie că nu a fost la fel de amuzant.:D

thea spunea...

Cred si eu ca n-a fost amuzant :) mai ales ca te opuneai coafurii scurte :))

Maria Coman spunea...

vai, gazul....de ce imi trezesti cosmarurile?

TreXeL spunea...

cu paduchi n-am avut onoarea
in schimb purici chiar si in zilele noastre tehnologic avansate ma ataca (fara rusine putem spune) si-mi fura miligrame de sange gustos (se pare), devreme ce-i culeg precum magnetu pilitura

Marian S. spunea...

Pe cuvint daca am inteles poanta cu 30 de secunde din final !?

loristiuj spunea...

am avut parte şi eu de experienţa asta... în clasa a VI-a când am venit cu "chiriaşi" din tabără (curios e că ne-a controlat când am ajuns în tabără, dar nu şi la plecare ;-)
Apoi am luat pe vremea când lucram ca educatoare... Prima dată şi pe mine m-a lecuit bunica cu gaz, a doua oară... mai simplu - un şampon special de la farmacie ...
A, şi la 12 ani, în clasa a VI-a, am refuzat să mă tund! :-)

innuenda spunea...

Thea, păi cred că de atunci mi se trage! Am rămas şi eu cu trauma mea: spaima de foarfece! :))

Maria:-)
Ştii că nu se mai găseşte? Am o lampă şi, cum Electrica imediat ce vine iarna bagă în beznă Bucureştiul vechi, am zis să mă aprovizionez şi cu gaz. Ei bine nu am găsit în tot Bucureştiul!

Trexel, au şi puricii ăia preferinţele lor! :))

Marian, este vorba, desigur, despre cele 30 de secunde extatice în faţa unei opere impresioniste!:D

innuenda spunea...

Lori, dar văd că tu nu ai rămas cu trauma netunsului! (sau e părul lung şi nu-mi dau eu seama din poză?)

motanes spunea...

Bună seara tuturor celor din Cluvul "Păduchioşii anonimi" Sunt Motanes şi am avut păduchi. De vreo două ori i-am cules. Dar nu înţeleg de ce numai în copilărie...

Că şi ca adult colcăi prin colectivităţi divere şi pestriţe... De ce n-am mai cules de nicăieri păduchi?! Să mă duc la o farmacie unde să nu mă cunoscă nimeni, să pândesc să nu mai fie nimeni prin preajmă şi să cer soluţie de kilărit păduchi.

Eeeeh, nici păduchii nu mai sunt ce erau odat'!

innuenda spunea...

:)))))))) Motanes, nu eşti normal! Şi asociaţia asta ar avea iniţialele APA? (nu ştiu cât e de fericită alegerea, că ar putea naşte interpretări!:-D

Marian S. spunea...

``Marian, este vorba, desigur, despre cele 30 de secunde extatice în faţa unei opere impresioniste!``

Aha, deci numai cind o vezi. Opera.

alina spunea...

Râzi tu râzi ... Innu ... dar și acilea, în ditai tața cevelezată și împrietenită cu curățenia, sunt piepteni din ăia pe piață și tot felul de loțiuni magice anti-păduchi!
Mi-e groază cum îmi voi tortura și eu, poate, copchiii, când vor începe a se expune la pericolul ăsta social ...
Căci da, și eu am trecut prin experiența asta minunată în copilărie!

PhenoBarbieDoll spunea...

pieptene de os, gaz - urate amintiri. io aduceam chiriasi de la camin si cum ma scapa mama de ei, cum aduceam altii. si erau si loiali ai naibii, unu' nu se ducea la frate-miu, desi eram toata ziulica cap in cap!

innuenda spunea...

Alina, de unde reiese că globalizarea nu-i vorbă-n vânt!:D

:)))))) Hihihi, Doll, mi-a plăcut asta cu loialitatea!

miki spunea...

aaa... si eu! tot ce ati spus voi. identic. puteam sa facem un grup de terapie atunci, gen paduchiosii anonimi.

acum insa, ma gandesc sa incep deja sa caut tigancile alea, sau macar pieptanul. e mai usor acum decat sa alerg dupa el cu plodul paduchios dupa mine.

innuenda spunea...

Haoleu, ha ieşit vreun păduchios mic la ecografie? Sau e doar aşa, un program pe termen mediu sau lung?:))

miki spunea...

vai, innu, dar toate fetele vorbesc despre "situatia" mea. asa o numesc ele :)) cum de nu ai aflat de ea? ntz ntz! esti genul ala care nu merge la tigara deci nu afla barfele, nu? :)

innuenda spunea...

Mikiiii, serios?! Mă bucur mult de tot pentru tine! Felicitări! Vai ce veste minunată! Cred că sunteţi fericiţi! Pe când aştepţi bebecele?

miki spunea...

culmea e ca nu e asa dragut pe cat pare. adica... nimic fun sa stai 3 luni de zile vorbind in fiecare dimineata cu buda. corpul ti-o ia razna. ametesti, te duci des la buda, nu poti manca, dormi pe tine.. not funnyyyy!! dar tatal e in culmea fericirii. mai putin cand ma vede pe mine in maraton cu finalitate buda. ma rog, mamicile proaspete spun ca primul si ultimul trimestru sunt urate sau foarte urate. in rest e perfect :) abia astept sa se arate insa. in parte pentru a pasa responsabilitatea in intregine corpului ei. deci egoism. da mai, dar corpul meu functiona impecabiiiil!!!!!!! bu-hu-huuuuuuu!!!

...nu asta asteptai, nu? :))

innuenda spunea...

Miki, deci în iunie abemus bebes? Aşa îmi iese după declaraţiile tale indirecte! Auzi, nici nu trebuie să fie fun! E suficient să nu fie groaznic. Să nu ai sarcină toxică sau alte asemenea probleme. Îţi doresc sarcină uşoară şi naştere fără dureri!

(adică o să faci un răcuşor? sau un gemănas?):D (pentru părinţi recomand copilul rac!)

PS. Deci de asta sărea entuziasmul rock din domnul tău la promo-ul acela Prima. Era fericirea de viitor tătic!:-)

miki spunea...

gemeni, multumim! adica multumim de replica aia care arata ca racii sunt mai buni pentru parinti. ca nu ma framant deja gandindu-ma la copilul meu cu doua personalitati. arrghhh!!!

iunie. 8. plus/minus niste saptamani, cum o dori printesa

deyu spunea...

Cate povesti am mai auzit si eu de la bunica despre cum le inlatura lor strabunica mea paduchii din capsoarele brunete. Din fericire , eu nu am avut nicio experienta de genul.

innuenda spunea...

Păcat, deyu, niciodată nu-i târziu! La Mall la film mergi? Dar la coafor? Teatru? Dentist?:)))))))))))

Oricum, consolează-te: se spune că cine prinde păduchi prinde cheag, că are noroc de bani!:D

Marian S. spunea...

Hai sa zic si eu ceva despre subiect ca am batut destul campiile patriei incercind sa-mi explic cum aduc paduchii extaz de 30 de secunde. M-am prins mai tarziu, deh, daca am creierii cam zdruncinati...
Nu am avut aceasta ``placere`` desi am fost linga astfel de focare. Copilaria mi-am petrecut-o intr-un cartier nu tocmai select al acestui mic Paris (bleah! Paris, auzi). Am citit mai sus pe cineva care spunea ceva de fidelitatea paduchilor. Si mie mi-a confirmat un nene (medic !) ca nu se instaleaza chiar oriunde. Nu e vorba numai de igiena, sper ca nu se simte nimeni ofensat, e vorba de anumita compozitie a ffirului de par. Mi s-a intimplat chiar de curind sa simt niste furnicaturi prin cap atunci cind am stat in metrou linga o astfel de fabricanta de piepteni de os. Sa fi fost pe fond nervos ? Nu stiu exact. Sa fi venit paduchii in cercetarea terenului si sa fi constatat ca nu e propice ? Probabil.
Tot asa am avut parte de vizita unor pureci de pisica (avea cineva un motan). Astia vin, te enerveaza un pic dar NU STAU pe tine, au nevoie de blana !
Oricum vara stau cu parul tuns scurt, iarna ce-l mai las sa creasca. Si o mica poanta pentru generatia mai tinara: nici vorba sa fi fost mai usor la baieti in acele vremuri !!! Daca erai tuns zero deja dadeai de banuit ca te-a prins militia cu ceva sau chiar ca ai iesit din puscarie. Nici macar in armata (1983-1985) nu m-au tuns la zero ci foarte scurt! De altfel era o poanta: daca te tundea militia ziceai ca ai avut paduchi, daca ai avut paduchi ziceai ca tocmai ai scapat de armata...

Anonim spunea...

Buna seara, sunt Anadana,o fosta paduchioasa in nu stiu care clasa din nu stiu care an...S-a rezolvat atunci cu gaz(brr!).A trecut vremea si baietelul meu ,pe cand era la gradinita, a sosit cu biletel de la doamna.Ce rusine ! ce necaz!ce tratamente in familie cu bunici ,matusi,strabunici...Teroare pentru maturi, fiindca vinovatul se simtea bine si declara tuturor celor veniti in bloc:"stiti ca eu sunt in concediu pentru paduchi?"Si zicea asta cu atata incantare.Dupa multe luni de la fapta, el,care,se vede treaba, fusese profund marcat, se lauda pe unde mergea cunoscutilor si ,mai ales,necunoscutilor:"eu am avut paduchi!!"Asa ca, sa nu-mi spuna mie cineva ca subiectul cu pricina nu e provocator de cosmaruri.

innuenda spunea...

Miki, prinţesică, ce drăguuuţ! Doamne ajută!:)

Marian, păi, de regulă, în comunitatea de pici se luau păduchii. Deci un puţulică la grădiniţă sau prin primele clase primare nu dădea de bănuit că e ieşit de la miliţie dacă era tuns zero!:))

Anadana, am râs cu lacrimi cu soţul meu. Mai ales la faza cu ăla micu!:))) E clar, dom'le: copiii spun lucruri trăsnite! Definitiv!:)

alina spunea...

Miki, felicitări! Și welcome to ză club. Adică ăsta al grevidelor care fraternizează cu wc-ul! La mine e a treia oară. Și m-a ținut toate cele 9 luni! Deci, trece. Și uiți! Și merită! :)

Innu, cică sarcina toxică e taman aia de vomiți până la loc comanda și/sau îți ies bube pe tot corpu'. Zisei eu, stan pățitul.
De fericire, firește, îți ies, ele bubele.
Eh, nu-i la fel de fun cum îi cu păduchii ... :D.

miki spunea...

alina
toate cele... 9 luni?!?!?!? si tu ai facut chestia asta de 3 ori?!?! spune drept! pornirile de masochism nu ti-au fost straine nici inainte sa fii gravida :)))) adica eu, EU!!!, adorator de copii si planuitoare de odrasle de o viata intreaga, dornica de doi copii trasi rapid unul dupa celalalt, imi jur acum ca pe urmatorul il fac cat mai departe cu putinta. cam 10 ani, asa, mi se pare ideal :)))

deyu spunea...

omg , ma sperii:)) . sper sa atrag banii si prin alte mijloace:D. nu m-as prea vedea cu gaz in cap ;))

Marian S. spunea...

INNU, da-mi voie sa te contrazic.
Paduchii se pot instala la orice virsta. Exact asta era si ratiunea pentru care erai tuns la zero in armata. Dar ce sa stie femeile astea... [urmeaza emoticonul acela cu limba scoasa dar n-avem]

Liviu spunea...

Eu imi amintesc ca nepoata-mea a facut baie pe cap cu petrol, pentru a starpi paduchii luati, culmea, la gradinita. Pentru mine a fost o imagine de cosmar. Nu stiu cum a reactionat pielea ei la petrol, a mea insa s-a zburlit...

TreXeL spunea...

scapam de paduchi saptamana asta?

innuenda spunea...

Deyu, lasă, că îţi rămân restul metodelor de făcut bani!:)

Marian, uite că nu m-am gândit şi la varianta asta. Dar ar fi nasol, că pe noi, maturii, nu ne caută nimeni în păr.:)))

Liviu, să sperăm că a trecut cu bine nepoţica. Eu ştiam că nu se dădea decât pe păr gazul, se evita pielea capului, car poate mă înşeală memoria.:)

Trexel, am înţeles şi ai dreptate. Nu am mai scris nimic în ultima vreme. Am obligaţii de sfârşit de ani îngrămădite pe ultima sută de metri. Dar o să caut ceva imediat în arhiva cu muze.:)

innuenda spunea...

Alina, Miki, nu vă cred! Vă alintaţi! :)

alina spunea...

Apăi Innu, ai grijă, că nu se știe când vine rându' nostru să nu te credem cum te "alinți" :DD.

Dar zău că io nu exagerez cu ninic, am scris și pe blog acuși de curând cum fuse cu pățaniile mele (am început cu povestea Mariei).

Deci Mikișor dragă, dacă ești optimistă ("se poate și mai rău, uite la alții!!"), poți arunca și tu un ochi, dacă nu, ești adicătelea pe invers ("mie îmi va fi și mai rău de-atât"), atunci să nu carecumva să citești!! :)))

Liviu spunea...

Pe par, pe piele, cu gaz, cu petrol, pe mine m-a oripilat. Clar. Eram mici, dar i-am inteles suferinta.

miki spunea...

innu.
de dimineata am varsat in palma, in masina, pentru ca eram la volan si m-a luat pe neasteptatelea. n-am putut sa ma tin pana sa trag pe dreapta, ca trebuia sa semnalizez, sa ma uit in oglinza, sa semnalizez iar and co. am ajuns acasa, m-am asezat in pat, am stat 15 minute si am gonit-o la baie. m-a palit iar. am mancat ceva, poate ca era de foame. mare greseala. varsaturile de cand ai ceva, cat de putin, in stomac, sunt cele mai urate. cu bucati intregi de mancare care te sufoca. dupa a patra varsatura, m-am calmat. in sensuil ca mi-e foarte rau. dar nu vars. dar mi-e foarte rau. mananc sticksuri si beau ceai de tei si sunatoare. fara zahar.

zau, nu e rasfat.

innuenda spunea...

Alina, după ce povesteşte miki încep să cred că nu e uşor.

Liviu, eşti la mijloc între două graviduţe cu greţuri. Nu e confortabil locul tău!:))))

Miki, am auzit că sunt nişte pastiluţe minune pentru graviduţe. Îmi povestea prietena mea din Spania că le-a luat şi au fost izbăvitoare şi că se găsesc şi pe la noi. Ia întreabă printre mămici sau la farmacie sau la medicul tău!

alina spunea...

Innu, când oi avea timp, intră și citește la mine să vezi ce și cum cu grețurile. Am încercat tz pastile minune, nimic n-a mers (sorry Miki!).
E pur și simplu o condiție medicală - se cheamă, latinește, of course, hyperemesis gravidarum. Și e genetică și valabilă pt toate sarcinile acelei femei. Din fericire pt planetă, doar vreo 2% din gravide trec prin asta. Norocul meu și al lui Miki! :DD

miki spunea...

whaaaaaaat? 2%?!?!??! eu zic ca procentul asta e exceptia! pentru ca in jurul meu tot se gravideste lumea si mai toate au stresul asta. ba chiar eu sunt una dintre cele mai fericite din gasca!

pastilute nu am luat deci, ca nu e chiar atat de rau pe cat sa necesite pastile. adica abia pastilele ar fi fost un rasfat. iar episodul de ieri chiar a fost o exceptie. nu mi se mai intamplase sa vars de vreo 2-3 saptamani. imi era cel mult greata..

innuenda spunea...

Alina, miky, pungile la gură!:)) E un preţ acceptabil pentru o aşa cauză fericită.:)

Anonim spunea...

Acum exista un remediu pentru paduchi :) :
http://thingsbyms.blogspot.com/2010/07/ecokid-head-lice-cum-sa-scapam-de.html