duminică, 7 decembrie 2008

Sfaturi în dragoste

Mi se întâmplă aşa: vine prietena la mine. Despletită şi proaspăt despărţită. Ochii ei, cândva cu gene perfect rimelate, acum cu tivul înroşit de nesomn şi plâns, caută un punct de sprijin pe corpul meu fizic. Îi ofer privirea mea îndurerată drept arac şi materialul moale care îmi îmbracă umărul drept batistă. Ea scoate afară toată răutatea, povesteşte sfârşitul, suspină cu lacrimile curgându-i pe obraz, îşi mărturiseşte iubirea, faptele bune. Apoi se revoltă, divulgă tot ce are partenerul rău, tot ce-a îndurat, habar nu am avut câte umilinţe, ce de mojicii, atâta nepăsare nedreaptă!

Eu ştiu că nu e bine să te bagi în treburi sentimentale. Am învăţat pe propria-mi piele tăbăcită lecţia asta, aşa că nu-i fac jocul. Tac o vreme, mărginindu-mă la a o asculta, mângâia şi compătimi în suferinţa ei. „ Ai dreptate. Nu pot să cred ce-mi spui! N-am bănuit nimic. Lasă, că nu e sfârşitul lumii...”

Dar ea insistă, „-Ba e, pentru mine lumea se sfârşeşte aici. Sunt într-o depresie neagră. Mă gândeam aseară să o termin cu toate, oricum viaţa nu mai are sens fără el”.

Atunci intru în panică şi îmi alunecă piciorul în capcana ei. Mă gândesc deodată că nu pot risca să rămân în pasivitate. Momentele de criză impun măsuri excepţionale. Or, dacă o bântuie fantoma sinuciderii, e nevoie de mai mult din partea unei confidente lucide. Nu doar de a ţine un ison de complezenţă.

Scot artileria grea a psihologiei şi trag din toate direcţiile. Vin cu argumente care să o facă să se rupă sufleteşte de nemernic. Ştiu, sunt conştientă că o doare fiecare silabă pe care i-o spun, dar ăsta e singurul tratament în situaţii de criză. Sunt perechea de palme datorată femeii isterice. Îi provoc, deliberat şi conştient, catharsisul. O fac să ardă atunci tot, chipul lui frumos, ultima amintire duioasă, orice rămăşiţă de iubire, altfel nu se poate. Altfel va purta cu sine toată viaţa o povară falsă, a unei mari iubiri ruinate. Stigmatul nefericirii. Anihilarea respectului de sine.

Ea se însufleţeşte la participarea mea şi mă răsplăteşte înzecit. Mă confirmă, se minunează că nu a înţeles mai devreme, îi mulţumeşte lui Dumnezeu că mă are. Eu am prins aripi şi-i dau înainte cu toate motoarele convingerii turate. Pun întrebări retorice, dau răspunsuri savante, vorbesc întruna, aproape fără să respir. Teoriile mi se înşiră mărgăritare fără de cusur, pulsul mi se accelerează şi îmi face obrajii pară de foc, ochii îmi scânteie de turbare...„Cum a îndrăznit, nemernicul?!” „Nu te merită, îţi spun, la cum eşti tu, ai nevoie de un altfel de bărbat. Meriţi ce e mai bun pe lume!” ...Ea e deja extatică, primeşte binecuvântarea prieteniei cu toată faţa luminată. Pare că zăresc un licăr de speranţă autentică în ochii suferindei. Un zâmbet şi o atitudine nouă pare că răsar la orizontul zilei în care ne-am întâlnit.

Se ridică fericită în picioare, îmi mulţumeşte că am fost acolo pentru ea când a avut nevoie, că exist. Acum ştie exact ce are de făcut, ce va face, iată, chiar de mâine. Va face tot ce trebuia să facă de mult şi nu a făcut. Va începe o viaţă nouă. Va fi în sfârşit ea...

Mi se întâmplă aşa: Peste o vreme aud că s-a împacat cu „nemernicul”. Se căsătoresc. El, nu mai vrea să ştie de mine, pentru că prietena mea i-a spus printre lacrimi tot ce am vorbit în acea zi. Îi interzice să mă mai vadă. Iar ea îl iubeşte. Nu poate trăi fără el. Fără mine, însă, da.

Îmi jur că asta a fost ultima oară când m-am lăsat păcălită. Ultimele sfaturi pe care le voi mai da în dragoste, vor fi: „Împacă-te naibii cu el! Vă meritaţi! Sunteţi făcuţi unul pentru celălalt!”

42 de comentarii:

almanahe spunea...

He,he…de-ar funcţiona întotdeauna psihologia inversă. ;)

innuenda spunea...

Dacă nu funcţionează, măcar nu am dar greş cu sfatul! Şi măcar m-am răcorit în avans.

Lucian spunea...

Sfarsitul era previzibil, asa se intampla tot timpul, din pacate. Si aici nu suntem noi, barbatii, de vina, sa fie clar :)

innuenda spunea...

Hehehe,lucian punctează bine.
Bărbaţii, de vină?! Niciodată!

Dar distribuţia rolurilor pe sexe, în textul meu, este una aleatoare, să ştii!:D

M.G. spunea...

E o problemă în desfăşurător. Cum naiba ea zice, mai întâi, că a îndurat mojicii, umilinţe şi nedreaptă nepăsare din partea împricinatului ca, apoi, să ne declare, cu patos şi disperare, că viaţa, fără el, sens n-are!? Ce e asta, masochism? Şi aş fi interesat cum sunau acele "răspunsuri savante" introduse în terapia decepţiei cu năbădăi. Or fi fost nişte răspunsuri la întrebări hamletiene, de genul "to be or not to be pentru sfinte mojicii?"? Eu cred că problema era foarte simplă, tranşată de o zicală străveche: "spune-mi cu cine să te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti". Poate să fie domnişoara a mai rimelată, a mai fardată şi aranjată, dacă stă cu un bădăran, înseamnă că ceva esenţial din interiorul ei e putred (mai rău decât în Danemarca), iar restul e un ambalaj neconvingător pentru ochiul şi mintea privitorului. Şi să nu uităm: mare atenţie când zicem că se întâmplă să consiliem astfel de "prieteni"! (Noroc cu un comentariu al autoarei, care ne dă de înţeles că e posibil ca povestirea să fie pură ficţiune... literară, bineînţeles...)

innuenda spunea...

M.G,iubirea e complet iraţională uneori. Şi apoi, ataşamentul victimei faţă de călău este deja definit drept sindrom de unii psihologi (vezi sindramul Stockholm). Mai există şi tendinţa oamenilor de a iubi o ipostază veche a omului respectiv, fără să înţeleagă şi să accepte că, între timp, l-a cunoscut cu adevărat (şi nu i-a mai plăcut). E greu...:)

Textul nu este în totalitate ficţiune. A plecat de la faptul că mi se cer constant sfaturi în amor, dar nu mi se urmează aproape niciodată, deşi par apreciate la momentul la care le dau. Ficţiunea e în punerea în pagină a ideii.:)

Olivia spunea...

Pai deschide-ti un cabinet de consiliere, plata pe ora, si sa vezi ce-o sa te mai asculte :)
Vin si eu :))

innuenda spunea...

Olivia, un cabinet de consiliere aş avea deja. Numai că e juridică!:)))

cristina spunea...

Daca spui ca nu ai spus povestea ta reala, atunci ai spus una traita de mine, cu o prietena buna.

Om in toata firea, cunoscuse pe cineva care o aducea sistematic in pragul disperarii. Doi, trei ani de zile, sau poate mai bine, discutiile despre relatia asta, care nu intelegeam cum se perpetueaza asa imperfecta pana spre 0, erau ca un al doilea job. Doua ore pe zi in medie ascultam acuze la adresa lui, blamari, cu accente tragice in momentele de dupa repetatele rupturi periodice. Si in care imi puneam energia si timpul la dispozitie consoland si cautand solutii care credeam eu ca ar putea functiona sa o stiu pe ea iar bine si echilibrata, impacata cu ea.

Certuri, perioade de acalmie, dupa care o luau de la capat: el venea cu trandafirii si cu doua bilete pentru week-end la Viena sau aiurea, ea cuprinsa de romantism uita brusc si reincepea povestea (nu era de bani, ea avea mult mai mult ca el). Care continua ciclic in acelasi fel, ignorand toata mocirla verbala pe care o suportase si care o costase consum nervos si de timp (si pe mine la fel, plus revolta ca nu intelegeam ce iti poate lipsi sa te complaci intr-o relatie ca asta).

Eu, cunoscand-o pe ea care, cu exceptia relatiei asteia era un om absolut normal si inteligent, nu am avut nicio retinere sa spun ce credeam despre el (si credeam ca e dus cu capul). Acum sunt tot impreuna si traiesc, probabil, aceeasi poveste ciclica.

Spre deosebire de cazul tau, aici linia am tras-o eu la un moment dat, cand limita intelegerii nu mai incapea mai multa flexibilitate. Matematica era simpla si ne-am inteles pe tema asta: daca el era un idiot si ea nu, de ce statea cu el? Si daca statea si in conditiile astea, solutia era sa accepte tot, nu numai ce ii placea. Deci punct. In plus, am refuzat orice fel de tete-a-tete-uri cu el, pe motiv logic ca nu sunt obligata sa accept prezenta celor care fac rau prietenilor mei. Si am continuat relatia cu ea asa, gasind de fiecare data o modalitate paralela de a sarbatori evenimentele din vietile noastre, una care sa nu ma aduca in acelasi loc cu el. Pentru ca la ea tin. La el nu am gasit motive sa o fac.

Lucian spunea...

daca tot mi-ai adus aminte, acum cateva zile i-am spus unui prieten foarte bun ca fosta lui e o "curva ordinara" (pardon de expresie), ceea ce e demonstrat cu fapte. nu mai stau sa explic cum a ajuns el sa se combine cu asa specimen, dar azi am aflat ca inca mai "corespondeaza" cu ea. nu-mi fac probleme ca n-o sa ma mai inteleg cu el, suntem prea buni prieteni, dar ce-ar fi sa se ia pana la urma si eu sa le fiu nas la nunta :)

innuenda spunea...

Cristina, ba e reală povestea mea. Doar că nu este una singură, anume, ci mai multe.
Doar sfârşitul este o proiecţie într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Nu mă îndoiam că povestea mea e şi povestea ta. În sensul binecunoscut de "a mea, a ta şi-a altora".:)

Câteodată oboseşti să tot fii peretele la care joacă squash prietenii.Eu una ştiu că am obosit.

innuenda spunea...

Luciane, chiar dacă sunteţi prieteni, ceva îl va face să ia distanţă într-o bună zi. Fiindcă fie îl va obseda faptul că tu o crezi pe nevastă-sa curvă, fie se va prinde nevastă-sa. E o probabilitate destul de bună, după mine.:D

Luli spunea...

cum stii tu, innu, prin ce trec eu!! chiar acum ii trimit si EI linkul acestui post!
oare voi fi prea subtila? :)

motanes spunea...

Tu să nu mă enervezi! :D

Altfel, pentru necunoscători: realitatea e mai complexă decât rolurile pe care le jucăm noi. Dacă "prietena" se înstrăinează de tine după ce se împacă cu pretinul înseamnă că fuge de tine pt că tu-i aduci aminte de un trecut pe care vrea să-l uite. Că vrea să uite un trecut neplăcut, nu-i problemă, e descalificant pt ea că uită de vechii prieteni. Asta e...

În altă ordine de idei, o prietenă adevărată nu ar fi vorbit cu el despre ce i-ai spus tu în momentele când a venit la tine cu sufletul în batistă. Dacă ar fi cinstită ar trebui să-i fi spus şi ce a zis ea de el în acele momente... ş.a.m.d.

innuenda spunea...

Luli, oricând pot fi de ajutor! Yours truly :D
Şi dacă eşti nouă prin zonă, bun venit!:)

Motanes, :D :D :D (ăsta-i rânjet în cascade, pentru cunoscători). Cum le ştii tu pe toate, bobocule!
Dă-mi voie să te combat. De orice trecut pe care vrea să-l uite i-aş aduce eu aminte, EL îi aduce aminte de 66 de ori mai mult. Dacă lucrez la bar şi vreau să mă las de băut, nu o rezolv nemaiducându-mă la ziua de naştere a mamei. No?
Astfel încât dacă îndepărtarea e remediul pe care-l caută, a pornit-o în direcţia opusă.

Cât despre faptul că m-a spus la "nemernic", asta chiar e mai puţin important. Mai mult mă doare locul de unde mi s-a tăiat capul, în calitate de aducător de veşti proaste.

elite spunea...

M-am ars si eu cu asa ceva...Demult, demult, consolarea mea s-a dovedit a fi motiv de divort, apoi motiv de impacare...Eu am ascultat ambele parti si am iesit sifonata din situatie ... mi-am jurat sa nu ma mai bag niciodata, sa nu mai spun nimic ....Nu mai permit nimanui sa-si spele rufele in sufletul meu.

innuenda spunea...

Oh, bine ai mai spus-o pe asta, elite. "Nu mai permit nimanui sa-si spele rufele in sufletul meu."

Exact asta se întâmplă. Ştii că, şi psihologic vorbind, se face un transfer afectiv al problemelor confesorului la confident. Altfel zis, el se descarca, tu te încarci. El se spală, tu te murdăreşti.:)

hadean spunea...

:-)))))
întrucât am renume de bun ascultător, prietenii mei de ambe sexe (asta se întâmpla demult, acum nu prea mai am prieteni în apropiere, cred că mă mut prea des) veneau să-mi spună despre eşecuri în amor. pe bărbaţi îi întrebam simplu "eşti tâmpit?, că dacă nu admiţi că eşti tâmpit, nu te pot ajuta" (am doar prieteni în preajma cărora pot folosi cuvinte cu colţuri). de obicei el zicea "nu". dar chiar dacă zicea "da", continuarea era aproximativ aceeaşi: "dacă o iubeşti, scoate-o la un Cico şi staţi de vorbă despre asta, dacă nu, dă-i pace, că s-o fi săturat săraca de faţa ta şi n-are rost să o întinzi ca pe guma de mestecat după ce ai ros-o trei zile, vezi că nici dulce nu e, nici alt gust nu are, înseamnă că-i gata".
cu femeile era şi mai simplu:
"adi, nu ştiu ce să mă mai fac, ştii, ţi-am povestit eu că avea el pe una mai demult, vineri a plecat la ea şi de atunci n-am mai dormit şi aseară m-a sunat dar nu ştiu ce să fac, să-l primesc înapoi?"
"draga mea, vrei să faci sex de consolare cu mine?"
"ăăă...eşti serios?"
"nu-mi răspunde cu o întrebare că mă enervez"
"nu, nu vreau"
"da' cu el de ce vrei?"
"da' nu vreau nici cu el"
"tocmai ţi-ai răspuns la întrebare.dacă îi deschizi uşa, o să faceţi sex, poate o să ai şi un orgasm, doar aşa, să-i arăţi că tu ai orgasme mai intense decât aia, mâine după cafea o să începi să-i reproşezi tot ce ţi-a greşit în ultimii tri ani, el o să-şi aducă aminte de ce a plecat vineri şi mâine mai pe seară o să mă deranjezi iar cu aceeaşi poveste. asta vrei?să-ţi deranjezi prietenii în fiecare zi?"
urma râsul printre sughiţuri, niciodată sexul de consolare şi ea înţelegea că orice i-aş spune, va face cum vrea ea, dar că orice va face, va suporta consecinţele singură.

Lucian spunea...

Tocmai am scuipat in san :)

thea spunea...

De la ultima experienta de gen, acum fix un an, am zis ca nu ma mai bag in viata mea, oricat de mult as tine la prietena lovita si oricat de nedrept mi s-ar parea ce i se intampla; toate "sedintele" zilnice n-au dus absolut nicaieri...privind in urma le consider acum pierdere grava de timp si de nervi; desi, sa fim bine intelesi, mi-e draga ea foarte, foarte tare...
Si imi vine sa ma felicit pe mine ca mai demult, intr-un moment mai prost al relatiei mele de atunci, mi-am varsat naduful intr-un jurnal si mai putin la prieteni...

Anonim spunea...

Anadana. Ea s-a indepartat de tine, nu pentru a uita un trecut, de care oricum nu poate uita in prejma lui, ci pentru ca tu stii un adevar despre neputinta ei.Cu alte cuvinte, in fata ta e vulnerabila .Fiind langa tine se simte descoperita, asa ca te ignora, mintindu-se .Cat despre prieteni? Doamne, ce putini au puterea de-a fi cu adevarat prieteni!Fiindca eu asa cred: iti trebuie putere sa fii prieten.Sau caracter.

codro spunea...

eu cred ca oamenii spun prietenilor "problemele amoroase" nu ca sa primeasca sfaturi, nu ca sa li se spuna ce sa faca (fiecare stie in sufletul lui ce are de facut), ci doar ca sa defuleze. Se simte mai bine daca isi exprima frustrarile.

innuenda spunea...

:)) Adi,înţeleptule, gurule, dă-o-ncolo de treabă! Şi aici ai reţete minune?:)) Deşi, nu ştiu,
zău, ai cam riscat cu întrebările alea. Eu te-aş fi pus la grea încercare dacă eram amici şi confidenţi! Că aş fi avut replici imprevizibile.:D

Luciane, stai liniştit, că nu-i musai. E doar o probabilitate.:)

Thea, ştii vorba aia: cu prietenul la nevoie. Jurnalul e bun şi el, da' nu-i interactiv. :))

Adevărul este că toată povestea asta cu prieteniile e frumoasă mai ales pentru că ai cui să te confesezi. Şi cred că, deşi nu-l interesează maxim pe prietenul ăla al tău durerea ta, stă şi înghite o sagă întreagă doar pentru ca, mai târziu, când va avea şi el nevoie, să aibă şi el unde să-şi verse necazul. Desigur, treaba e inconştientă, nu suntem chiar atât de machiavellici!:))

Ce mă amuză cel mai tare este când aveţi amândoi confesiuni de aceeaşi natură, în acelaşi timp. Mă distrez să analizez cum caută celălalt orice cârlig în povestea ta ca să poată schimba discuţia pe interesul lui cu un: "exact aşa şi la mine; mi-a spus că..." sau "eu aşa zic să faci, uite de pildă eu/mie/...."

Anadana, cred că găsirea unui prieten adevărat este la fel de dificilă precum găsirea unei iubiri adevărate. Trebuie să existe multe potriviri acolo ca să iasă o relaţie de lungă durată. De fapt, dacă mă gândesc bine, este chiar mai greu decât în dragoste. Că în prietenie nu ai (neapărat:-))şi sexul implicat, iar sexul ar mai fi şters din asperităţi!:-D

Codro, ai dreptate că simt nevoia să defuleze, dar cred că vor şi să "dezbată" problema şi să "primească sfaturi" pe care să le ignore apoi. Poate că este pur şi simplu nevoia ca cineva să le găsească mai multe posibilităţi atunci când lor li se închide unghiul într-o perspectivă sumbră. Poate că asta caută la prieteni, raza de speranţă :)

Liz spunea...

De acord cu codro (ca de obicei :P) Oricum se stie ca asa se intampla intotdeauna in povesti ca a ta, innuenda, si din acest motiv m-am ferit sa dau sfaturi categorice... stii, exact cum spuneai, dai din cap, aprobi cu indoiala si consolezi... cred ca doar trebuie sa fii acolo pentru cineva... oricum s faptul ca ai fost doar confident la momentul rupturii poate avea exact acelasi efect de interzicere chiar daca nu ai avut cine stie ce pareri revolutionare in legatura cu relatia respectiva... depinde de oameni pana la urma...

innuenda spunea...

Liz, dar e greu să stai la margine când eşti tras în centru. Şi la mine, ca şi la Adi, simte nevoie lumea să vină să se confeseze. Şi nu pot sta ca momâia, nu pot, jur! Până la urmă cedez şi-mi dau cu părerea, greşind iar şi iar!
Hmm, cred că trebuie să-mi instaurez un nou principiu de viaţă! "Să nu mă las implicată în viaţa sentimentală a cuiva dacă nu-s personaj principal!":P

hadean spunea...

innu, si eu am replici greu de prevazut, deci...:-))

innuenda spunea...

Adi, nu te cred!:))):P

hadean spunea...

normal. nici nu-i sanatos sa crezi un um ca mine :-)))
uff, nu stiu cum se face ca a trebuit sa demonstrez mereu. iar si iar. :-))

deyu spunea...

Femeile prin definitie sunt mai slabe de inger, mai sensibile, mai usor de manipulat. Cunosc foarte multe fete care ar fi in stare sa dea orice si oricat ptr un barbat care nu le merita nici pe jumate. Din pacate , asta e cruntul adevar. Noi prietenele vom ramane mereu umerele cautate pentru a plange si mai apoi criticate ca le-am facut sa ia o alegere greista , pentru ca acel el care o domina o va manipula o data si inca o data...

Anonim spunea...

Innuenda draga postezi insemnari foarte bune si intretii discutii infricosator de mediocre. Pacat de insemnari.

M.

motanes spunea...

Anonim M, ai milă de nepriceperea mea şi spune-mi măcar mie: ne faci proşti? Ori ai vrea ca Innuenda să comunice numai cu tine, la nivelul pe care-l vrei/aştepţi tu?

innuenda spunea...

Adi, înţeleg că asta ţi-a oferit prilejul să duci demonstraţiile astea pe noi culmi. Le-ai rafinat?:))

Deyu, când vine vorba de iubire, toţi ne lăsăm mai uşor prostiţi. Diferă doar gradul de afectare!:)

M., nu e chiar aşa cum spui tu. Eu chiar mă bucur să am cititori inteligenţi. Şi sensibili. Şi haioşi. Comentariile sunt, de cele mai multe ori, fie pline de substanţă, fie pline de umor, fie de personalitate.
Sigur, nu putem emite la fiecare pas fraze axiomatice. Şi, vorba lui verbiaj, care parafraza o expresie de-a lui Pleşu: ne mai tragem şi noi înspre o lejeritate. :D

Motanes, nu te-aprinde aşa!:D Mediocritatea e bună. Aureas mediocritas...sau cum e vorba aia latinească despre calea de mijloc.:)

Luli spunea...

multumesc, dar nu-s. :)

alina spunea...

Of, eu, pățită, ca și alții, mă ghidez acum după principiul "în dragoste nu dau și nu primesc sfaturi".
Ascult, aprob dacă simt că e de aprobat, dacă nu, (încerc din răsputeri să) mă abțin ... și cam atât.
Mă doare adesea sufletul pentru sufletul chinuit al altora de lângă mine, dar știu că sfaturile mele nu le-ar folosi. E un capitol la care nu se poate citi cu meditatori, din păcate, fiecare trebuie să se descurce singur, după mintea și inima proprie. Timpul le rezolvă pe toate.

Marian S. spunea...

Profit de aceasta ocazie pentru a va ura tuturor un calduros LA MULTI ANI si tot ce va doriti. De ce asa devreme ? Fiindca:
1. Pentru mine luna decembrie este foarte aglomerata (ca activitate profesionala). Zile libere ? La anu` !!!
2. Mi-a crapat putintel windowsul (merge dar cu probleme) iar de intrat pe bloguri nu o fac decit de acasa.
3. In concluzie e posibil sa nu prea mai apar pe bloguri.
Sa ne vedem sanatosi si sa aveti ``drum drept si lumina`` cum bine zice cineva.
Marian.

Totusi trebuie sa zic ceva si despre subiect. Dar v-am mai spus: cautati voi un nene David de Angelo. O sa va explice el cum sta treaba cu psihologia feminina. Partea proasta este ca barbatii care fac ca el au succes iar cei care vor sa ramina oameni nu. Si atunci de ce va mai considerati victime fetelor ???

hadean spunea...

innu, sa yicem ca ma exprim din ce in ce mai bine la tabla :-))

pantacruel spunea...

mai tare ca o fa-bula! :)

innuenda spunea...

Luli, dacă nu eşti nouă, atunci trebuie că e ceva schimbat la tine. Te-ai vopsit? Ţi-ai schimbat coafura? Sau, cum spune americanul, ai lucrat mai mult la sală?:))

Alina, eu pe cuvânt că dau sfaturile cu drag şi cu toată responsabilitatea şi numai după o "matură chibzuinţă". Poate de aceea mă şi simt rănită în orgoliul meu de om de bine când cineva îmi nesocoteşte îndrumările. Dar, la urma urmei, politica ta e cea mai bună. Fiecare cu pragurile lui de sus, după capul lui!:)

Marian, la mulţi ani şi ţie. Dar mai găseşti tu vreo portiţă să intri să ne spui asta când e sezonul urăturilor!
Şi ca idee: lucrezi în turism sau ceva legat de loisir? Că voi lucraţi atunci când lumea se distrează. Sau poate e ceva legat de păpică de restaurant?:))

Adi, e de-a dreptul intrigant ce spui tu: la tablă? Asta e nouă! Aviz profesoarelor, deci!:P

Panta, morala e mai puţin tare ca anecdoticul, de data asta. Dar, recunosc, m-a părăsit muza taman la final. Tocmai pe mine, o amatoare de finişuri puternice!:-)

guest spunea...

ajungand cu cititul pe la jumatatea postului intentionam sa te rog apoi sa ne spui cand se impaca "prietena" cu "fostul" iubit, dar, ajungand la final a sosit si raspunsul.

xxl spunea...

Te-ai dovedit un adevarat strateg, mai ceva ca la Waterloo :). Dar, toata lumea cunoaste rezultatul acestei batalii, tu cum de nu l-ai stiut?

sofia spunea...

HA, credam ca doar eu patesc asta!
Confidenta batuta, maltratata psihic, promite ca divorteaa apoi vine si-mi arunca in fata o replica de genul!
O sa mergem la DOCTORUL Cristian Andrei ca el a zis ca nu are rost sa ne despartim!

innuenda spunea...

Guest, deci şi tu ştiai?! Vorba lui xxl, toată lumea intuia ce o să se întâmple, numai eu nu.

xxl, asta e o probă de naivitate. Recunosc. Uneori sunt naivă. Dar sunt naivă numai atât cât trebuie ca să-mi contrabalanseze înţelepciunea. Altfel aş fi matusalemică, vorba Generalului, parcă. :D

Sofia, mă bucur că ai venit pe la mine. Eu zic să-i trimitem pe toţi la doctorul Andrei. Să se descarce la el! Nu la noi. Dacă tot nu ne-ascultă...noi de ce să-i ascultăm?! Măcar dr. Andrei e plătit să facă asta!:)