miercuri, 17 decembrie 2008

Sunt intelectuală!

Trebuie că sunt intelectuală, altfel nu-mi explic de ce amestec atâtea culori în supa asta.
Rosu, galben şi verde. Am născocit un semafor ca să-mi fluidizez gândurile în situaţii nepotrivite. Sigur, nu de tipul nepotrivirii iniţializate de Bill Clinton, deşi nu bag mâna-n jar că nu intelectualizez şi acolo…doar am inventat negocierile în patul conjugal…
Poate nu ar fi rău să mă interesez. Neah! Ar fi ineficient un sondaj de ăsta acum…Vox uno populi .

Sunt intelectuală, e clar! Pe la suburbiile fiinţei încă-mi trăiesc frisonul şi drama. În cerul gurii îmi suie, uneori, aroma cafelei cu zaţ din Capşa vremurilor apuse. Altfel, nu mai urc de mult golgota elitelor.
Am devenit mai degraba un om de breaslă al unei lumi de hârtie lipsite de cuvânt.
S-a întâmplat când am ales avocatura. Inspirata precum un desen tehnic.

Cam pe atunci, pe undeva, am pierdut tempoul cu mine însămi. Iar din tot ce eram şi ce-aş fi putut fi a rămas numai canavaua tristă, ca un “de făcut!” uitat nebifat, la capătul unei agende.

39 de comentarii:

alina spunea...

Deci regreți că ești intelectuală sau că meseria pe care o practici nu e suficient de ... intelectuală/creativă? :))

Cetateanul Popescu spunea...

Innu, întotdeauna "ce aş fi putut fi" e un coş mult mai bogat decât "ce sunt"; "ce n-am dus la capăt" mai mult decat "ce am reuşit"; "ce mi-aş fi dorit" mult peste "ce-am izbândit". Fac parte din definiţia vieţii, dacă vrei.

Eu personal m-am resemnat să număr iluzoriile mele victorii palide şi să dau cu bidineaua cu "delete" înfrângerilor. Altfel m-aş fi închis singur în iadul ideilor damnate la nefiinţă din cauza incapacităţii mele funciare de a le da viaţă.

hadean spunea...

esti o intelectuala prea aspra cu ea insasi...:-)

TreXeL spunea...

now that's some shit!
(asta ca sa fie clar ca io nu-s)

pantacruel spunea...

negocierile in patul conjugal.
asta chiar suna bine. am s-o folosesc si eu. in pat.
am nevoie de franciza? :P

motanes spunea...

Innuenda, da, e clar, eşti intelectuală. Numai un intelectual s-ar fi bucurat de ce nu are şi nu se poate bucura de ce stăpâneşte deja.

Cam prea intelecuală să fii fericită... La naiba. Problema nu cred că e legată de breaslă ci de programul de activitate. Orice ai face, dacă nu-ţi (prea) rămâne timp să stai cu tine şi să faci ce vrei cu posesorul buletinului tău... atunci da, apar NEMULŢUMIRI.

Stabileşte-ţi priorităţile! Nu uita să te pui şi pe tine pe listă!

thea spunea...

Da...daca nu erai intelectuala, nu aveai atatea intrebari la adresa ta :). Eu am invatat sa-mi asum alegerile; pentru ca intrebarile de genul "ar fi fost mai bine invers?" ma seaca de energie... nu stiu inca daca e un comportament ok :)...

innuenda spunea...

Nu regret că-s intelectuală, alina. Regret doar că nu prea îmi mai rămâne timp să-mi exercit şi să-mi dezvolt acest atribut.:)

Of, cetăţene, mare dreptate ai. Eu mă uit, de regulă, la partea plină a paharului. Numai că, în condiţiile în care ziua de lucru nu mai e decât rarisim de 8 ore, se întâmplă ca viaţa ta să fie 80% ocupată de profesia ta.

Iar când te trezeşti în mijlocul galeriei lui Dinamo, îmbrăcat în tricoul Stelei, ştii sigur că nu va ieşi bine dacă nu improvizezi ceva cât mai repede .

Ei, cam în postura asta mă simt eu în profesie. Adică, e tot fotbal, doar că sunt în locul nepotrivit, îmbrăcat nepotrivit. Şi nu ştiu cum să fac.:-)

Adi,nu-s deloc aspră cu mine. Doar că aş vrea să-mi fac viaţa frumoasă, nu să mi-o urâţesc.:)

Trexel, te-am deranjat cu gândurile mele. Mă ierţi.
(dar mai pune şi tu o haină pe tine! Că eşti cam subţire îmbrăcat şi ţi-o fi frig!:D)

Panta, eu nu ştiu de ce ai nevoie tu în pat. :)))

Motanes, nu-s nemulţumită. Sunt nefericită. Chestie de nuanţă.

Thea, faci foarte bine că nu te întrebi. Doar că, din ce spui tu, înţeleg că aveai variante la care să te gândeşti cu what if...
Eu nu am nicio variantă. Dacă era o răscruce, lucrurile erau cumva mai lejere. Era o cale, sau alta. Eu am un singur drum şi mă tem să nu fie fundătură.

Carmen spunea...

..si cum se intampla negocierile in patul conjugal?

azi nu sau azi tu?!? :-))

pantacruel spunea...

innuendo,
nu tu zaieţ, nu tu pagadi! :p

thea spunea...

Din ce am trait eu, cam toate situatiile au avut variante; chiar si aia cu job-ul caruia II PERMITEAM sa-mi manance 80% din timp :). Cand am ales sa plec din tara am avut de ales intre job-ul meu de acasa si familia "in pribegie"; n-a prea fost comod... si asta numai din cauza ideeii mele fixe ca pamantul se invarte numai daca eu ma duc la ACEL serviciu... si uitam sa mai fiu si altceva... Nu sunt lupul moralist, cand o sa ma angajez aici cred ca o sa fiu la fel :).

thea spunea...

*ideii

Anonim spunea...

Esti intelectuala, asta e clar!Si, ca toti veritabilii, esti nefericita.( ai vazut tu adevarati intelectuali fericiti? eu,nu.)Asadar, sfatul meu e sa fii fericita ca esti nefericita, daca-mi ingadui un pueril joc de cuvinte.Daca tot suntem la categoria sfaturi (e si normal, ne place sa dam...)eu, ca o mai varstnica cititoare, zic asa: ia o pauza , fa un bebe si mai vezi dupa.Ce usor, nu? Si...fara negocieri in pat.Am zis. Anadana.

TreXeL spunea...

taranii-s mai rezistenti la frig :)
iar vorbitoarea de deasupră-mi imi confirma ca nu-s prin chestiunea cu fericirea

Jane O. spunea...

intelectul este un mecanism cu intrebuintari limitate, frumos atata timp cat ramane sclavul constiintei, si nu stapanul ei; intelectul in alternanta cu inteligenta, mintea in alternanta cu meditatia...fericire.

Cetateanul Popescu spunea...

Innu, din moment ce ai decis sa-ti dezbraci sufletul si sa-l lasi, gol-golut, in fata galeriei tale de cititori, fac un pas mai departe si-ncerc sa-l pipai: cand meseria care-ti placea altadata incepe sa-ti stea pe inima, e momentul unei pauze. Nestiind exact ce se-ntampla cu tine, ma hazardez sa presupun ca ceea ce era un lucru frumos, atragator, placut sau inaltator si-a aratat fata urata; a fost pervertit de perversi; a fost distrus de distrusi; a fost uratit de uratanii, care se pretind a fi de aceeasi plamada ca si tine. Brusc, s-a facut frig.

Mai mult, nici programul pe decembrie (asa cum l-ai povestit tu) nu contribuie cu nimic pozitiv. Oboseala si stresul nu sunt, in nici un caz, buni sfatuitori. Ba din contra: deformeaza oglinda realitatii pana nu mai intelegi daca monstrul care te priveste de dincolo de sticla nu cumva esti chiar tu. Intr-o inversare nefericita, oglinda devine realitate.

Sau asa ti se pare. Oboseala si stresul pacalesc.

Pauza. Aer curat. Creier spalat. Job uitat. Dupa natura si fire, cateva zile pot fi un adevarat balsam pentru partea profesionala a inimii tale. O cabana in munti, unde n-ai semnal la mobil. Un hotel unde n-ai roaming. Sau, pur si simplu, inchizi totul (mobil, fix, calculator) pentru cateva zile si te refugiezi sub plapuma, dormind tot somnul pe care l-ai lasat in urma. Filme, comedii, desene animate si multa dragoste (nu neaparat fizica, desi e un energizant nemaipomenit). Orice, dar fara nici o firimitura de gand despre profesie. Exercitiul e greu, dar merita.

Apoi, cu bateriile Duracell reincarcate, poti pocni in cap cu succes si ultrasii si jandarmii si actionarii. In numele Domnului - si al tau personal.

miki spunea...

innu, dar vine craciunul!! sau acum iti faci ganduri rele pentru a aprecia starea de bine de dupa? e si asta o strategie! consulta-ti bioritmul. pasele astea nu au cum sa dureze prea mult :)

innuenda spunea...

Carmen::))) Aşa şi aşa!:D

Panta, deci ai luat franciza aia de la ruşi, măh?!:))

Thea, să ştii că m-am gândit şi eu la emigrare!:D

Anadana, dar dacă ai şti doar că ăsta e singurul plan B pe care-l am şi nu-mi iese nici ăsta!

Trexel, de unde şi vorba ceea(parafrazată) a poetului: eu cred că fericirea s-a născut la sat!:D

Jane, va trebui să mă mai gândesc la ce mi-ai spus tu atât de frumos acolo.:)

Cetăţene, în Apuseni e bine? Într-acolo mă îndrept de Revelion! Văd eu cum mă descurc şi cu restul energizantelor, ca să continui eu când tot restul lunii cedează...:)

Miki, nu-s supărată, de fapt. Am doar o problemă existenţială. Sunt, dacă vrei, sartriană sau camusiană.:D
Ştii cum mă gândesc la "vine Crăciunul"? Aşa: "între 24 decembrie şi 4 ianuarie nu lucrează Arhivele şi Registraturile la instanţe. Când naiba fac eu întâmpinările la cauzele pe care le am pe rol cu termene pe 6 şi pe 8 ianuarie, ca să le şi depun pe 23 cel târziu ?!"
"Şi cum naiba îmi fac eu curăţenia de Crăciun într-o singură zi, în 24?" "Şi cum să fac să mai şi ajung, aşa cum îmi promisesem, la cumpărături pentru ultimele cadouri?" ş.a.m.d.:D

Cetateanul Popescu spunea...

Apuseni: mi-nu-na-ta alegere! Gasesti toate lucrurile de care ai nevoie si nimic din ce-ai gasi la Bucuresti.

Daca in drum treci pe-aici, iti dau adresa unei ceainarii care mie-mi place de numa-numa!

thea spunea...

Mi-au placut toate sfaturile Cetateanului Popescu:).

Eu nu m-am gandit la emigrare; asa a fost sa fie. Nici nu stiu sa exprim ce sentimente am fata de chestia asta... e o amestecatura de bine cu nebine- daca pot sa zic asa, pentru ca nu e chiar rau :). Poate intr-o tara in care se vorbeste o limba cunoscuta, ppate acolo sa fie mai usor; insa eu am o problema majora cu limba asta - olandeza adica... :).

Marian S. spunea...

Uite, pina ajungi in Apuseni si inchizi laptopul:
http://itimaiamintesticraciunul.blogspot.com/

giapapadia spunea...

of doamne, si tu? :)) stai ca eu fac si drept si economie deodata, da nu mai prea dau decat la cursurile de teatru. mai nou ma intreaba lumea daca sunt studenta la teatru :))

gata, ma intorc la oile mele, adica la drept administrativ (intre noi fie vorba, dreptul facut bine -nu ca la blonde- poate deveni destul de creativ intr-un fel aparte :D)

alina spunea...

Da, bine au zis oamenii aici: ai nevoie de o pauză. La oboseală îți pare mai mereu că ești nefericit.
Apusenii sunt o minunată alegere pt spălări de creieri.
Sper să vii de acolo floricică veselă. Și cu dispoziție spre fericire.
Hai, că de-aia bebe nu te vrea încă, te vede așa stresată, se gândește că de unde să mai ai răbdare și pt el/ea?? :))

innuenda spunea...

Cetăţene,nu-i primul Revelion pe care-l fac în zonă. Şi sper să mă detaşez, măcar pt. câteva zile, de orice probleme m-ar aştepta la birou.
În "zonă" nu ajung. :) Dar o să te întreb eu de ceainăria aia când o fi.

Thea, da, dar îţi dai seama ce raritate eşti? Aşa, engleză, franceză şi germană, italiană şi spaniolă ştie toată lumea. Dar olandeză..:D

Marian, mulţumesc pentru adresa saitului cu aromă de zahăr candel. Mi-au plăcut veselia lui şi fotografiile alea grozave.

Gia, ştii florile alea carnivore, exotice, care au un colorit fantastic şi un parfum aparte? Sau peştii aceia otrăvitori care luminează? Ei, dreptul este o astfel de dihanie. Sună bine, pare cretiv, te ademeneşte precum sirenele pe Ulise. Dar când ajungi acolo, eşti mâncat! E doar o chestiune de timp!:)

Alina, eu când sunt stresată nu-s precipitată ca alţii, sau nervoasă, morocănoasă. Sunt mai degrabă ca bonsaii. Mă usuc orice ai încerca să faci ca să mă resuscitezi pe la clorofilă.:)))
(de fapt, soţul meu îmi şi spune când mă "recunoaşte" a fi într-o astfel de stare: "Ce ai, bonsai? Ai tu ceva! " :D

thea spunea...

Preferam varianta "neraritatii" :).

Si pentru ca ma pregatesc de venit acasa, in tara, pentru sarbatori si nu stiu cat net o sa am si cat nu, iti urez tie si celor carora le citesc parerile aici, pe blogul tau, sarbatori linistite, veselie multa, odihna si La Multi Ani!

another cherry spunea...

dupa ce intelectuala fiind, am avut 11 ani o meserie complet nepotrivita dar foarte intelectuala, acum in sfarsit traiesc. desi pe langa lucruri serioase jobul meu include sa sciru si retete pentru o supa reusita:).
eu zic ca esti ok, foarte ok.

Anonim spunea...

Anadana. Mi-e dor de Innuenda, nu mai vreau bonsai...desi, trebuie sa recunosc, imi plac.Ce frumos va ninge maine, sau poimaine, dar va ninge, stiu sigur.Imi place si mie f.mult O.Paler,il rasfoiesc mereu ,nu sunt vreo optimista, dar maine-poimaine ...Ce zici, bonsai?

innuenda spunea...

Thea, să te întorci cu bine acasă! Şi să te bucuri de sărbători tihnite. Mulţumim de urări. La mulţi ani!

Cireaşo, de când mă ştiu sunt în căutarea echilibrului, dar în puterea extremelor. Profesia mea nu face nici ea excepţie!
Sunt ok. Dacă zici tu..:)

Anadana, probabil sunt doar foarte obosită. Dar tot observ că tu eşti foarte drăguţă.:)
Aştept provincia cu clorofila aferentă! Bonsai dixit!

Anonim spunea...

exista o diferentza intre un profesional si un intelectual prin felul cum
APASA keyboard-ul povara grea a ideilor

asa, si orice pescar de aici dintre gheturile arctici e un amator pe langa profesionalul piguin, de aceea intelectualii
se gasesc cu precadere in emisfera nordica ...

innuenda spunea...

Dragă Anonimule, am rugămintea să îţi alegi un nickname sau să-ţi dai numele când comentezi. Blogul acesta nu primeşte mesaje anonime.

Oricât de greu de descifrat ar fi ele :)

NERO spunea...

Pe langa tot ce au scris ceilalti,mi-as permite si eu a-ti recomanda una din retetele mele:se aduna lucruri,imagini,intamplari marunte ,dar frumoase si se extrage din ele fiecare stop de fericire pe care il contin,absorbindu-se cu nesat in sufletul suferind.Au efect cumulativ si suplinesc cu brio lipsa utopicei fericiri'mari',compensand in acelasi timp momentele mari sau intense de nefericire.

innuenda spunea...

Nero, frumos ai spus-o pe asta. O să mă străduiesc să fac acest cumul de fericiri mici. Nu vreau să mă încăpăţânez în nefericirea mea.

De fapt, nu sunt complet nefericită. Doar că descopăr fără plăcere că profesia mea este un mediu ostil modului meu de a fi.

E ca şi cum ai pune un pictor să facă o carieră în contabilitate. Ca şi cum ai îmbrăca zi de zi, la serviciu, un rocker convins, în pantaloni cu turul căzut, de rapper. O aşa nepotrivire îmi macină şi mie fiinţa, în fiecare zi.

Ah, am uitat să-ţi spun bun venit (şi) pe la mine. La urma urmei, văd că ai avut dreptate să spui :Les amis de mes amis sont mes amis!:-)

NERO spunea...

Innuenda,multumesc pentru aprecieri.
Daca te incalzeste cu ceva,nu cred sa fie 10% cei care chiar fac cu placere ceea ce fac la serviciu.
Diferenta ar fi ca avocatura e (sau ar trebui sa fie)o profesie,si nu o meserie,dar...nimeni si nimic nu e perfect si sunt convins ca si in ea poti gasi mici cioburi de bucurie.
Pe de alta parte,nu degeaba se spune:"fericiti cei saraci cu duhul..."! Ai intelect - iti pui intrebari-gasesti motive de nefericire su macar de tristete.Nu ai...nu-ti pui!
mai am eu o vorba,care cred ca se poate extrapola si in cazul tau:'numai un om foarte inteligent isi poate da seama cat e de prost...'
Zambeste,si-ti va fi (ceva) mai bine!

innuenda spunea...

Iaca zâmbesc. Deși nu sunt sigură dacă nu cumva tocmai m-ai făcut proastă!:-)

NERO spunea...

;)Nu asta am vrut sa spun,si stiu ca ti-ai dat f bine seama de asta.Cujetarea am scos-o o data,vorbind chiar despre mine.
Dubito ergo cogito,cogito ergo sum... poate e mai aproape de subiect, sau poate nu...?!
Sau poate,de fapt,problema o fi in alta parte,si anume in momentul in care ai ales calea pe care mergi.Poate ca atunci, iluziile despre faceri de bine si ajutorarea altora,alimentate fiind de candoarea tineretii,au acoperit cu aura lor idealista toate petele intunecate ale sordidei existente cotidiene , ale existentei robotice la care suntem condamnati ,ale compromisurilor facile la care suntem impinsi,ale bubelor,mucigaiurilor si noroiului din care cu greu si rareori mai apare cate o floare...
oricum,optimist incurabil fiind,raman la parerea ca e mult mai bine sa regreti ceva ce ai facut decatceva ce NU ai facut!

innuenda spunea...

Chestiunea e că eu regret ceva ce fac şi voi face! Va trebui să găsesc o modalitate să mă adaptez. Sa accept ceea ce "cu greu mai pot schimba"

NERO spunea...

Daca 'CEVA'ul e o problema fundamentala,atunci se pare ca te afli in fata unei rascruci(sau poate chiar a unui nod gordian)... Sper sa ai puterea si dreapta judecata pentru a alege calea corecta.
Daca 'CEVA'ul are legatura doar cu rutina si cu dezamagirea in fata unui idol prabusit,atunci poate reusesti sa schimbi ceva-ul si nu pe tine.
Oricum,prietenii din lumea reala si ce de aici vor fi langa tine.

innuenda spunea...

Nero,m-am mai gândit la ce ai spus tu în ultimele comentarii. Şi ai dreptate. Punându-le una lângă alta, lucrurile ar sta cam aşa.

Este o profesie, nu o meserie şi atunci ar trebui să-mi găsesc plăcerea în idealurile care o însoţesc şi care m-au determinat să o aleg.

Cioburi de satisfacţii, ba chiar de bucurie sunt, într-adevăr, la tot pasul. Dacă reuşesc să fac cumva să le reunesc într-un gale, am rezolvat şi cu artisticăreala.:)

NERO spunea...

Innu,daca faci galleuri,spune-mi,pt ca stiu pe cineva care isi doreste de mult;)

Serios vorbind,daca spusele si gandurile mele chiar au fost de ajutor,se cheama ca am impuscat 2 iepuri:
1 - tu te-ai limpezit,deci linistit,deci am ajutat un om...ceea ce implica :
2 - a ajuta un om reprezinta pt mine o mare bucurie,care,alaturi de cele mici si marunte,ma ajuta sa
imi infrumusetez viata.

Sarbatori fericite,si,poate,caldura si pacea Craciunului vor contribui si ele la linistirea sufletului tau!
si ele