miercuri, 10 decembrie 2008

TATA MA CREDEA SARITA







Mă tem de fraze care încep cu:” vai ce semeni cu...”.

„Nuuu, te rog”, strigă atunci încrederea mea aproape disperată, „nu vreau să ştiu cu cine crezi că semăn! În mod cert este cu mult sub cea care mă cred! Şi nu am ce face aici. Sunt subiectivă. Ţin cu mine cu tot dinadinsul. Pe scurt, mă cred mai bună decât toate. Mai bună decât sunt. E dreptul meu la propria imagine!:D ”


De cele mai multe ori, tiza este o persoană care mi-e uşor antipatică. Pentru vreun detaliu sordid care ţine de fizic, de mimică, de voce sau de caracter. Cel mai rău este atunci când eu însămi sunt silită să recunosc oareşcari asemănări. De pildă bărbia mea, voluntară, cu care aş fi putut juca fără probleme în Mândrie şi prejudecată. Sau ochii mei de raton sylvesterstalonian. Aşa că, vă rog, nu mă siliţi să-mi descopăr defecte! Vreau să fiu perfectă, neasemuită.:)


Oricum, vă spun, e o cruzime să-i spui cuiva că seamănă cu altcineva! Practic îi iei lui dreptul la unicitate, iar ţie pe cel la descoperire. Din momentul acela atenţia ta va trândăvi pe pagina vreunei reviste colorate sau pe vreo imagine tv, bifând plictisită asemănări. Ori poate va da verdictul tras pe hârtie-carbon: „vecina de la 3”, „mătuşa mea din America”, „o amică bună de-a mea”.


Cu toate astea, să nu fim nedrepţi. Au fost şi momente bune. La mine în familie, de pildă, atribuirile au început încă din adolescenţă, pe când tata mă pupa cu foc pe frunte, ciufulindu-mă şi spunându-i mamei: „Uite-o, mamă, pe Sarita noastră!” Multă vreme am crezut că e vreo indiancă, protagonistă a vreunui film pe care nu-l văzusem. Pe vremea copilăriei mele filmele indiene erau la ordinea zilei. Ehei, cine nu auzise atunci de Vagabondul cu Raj Kapur, de Lanţul amintirilor, de Ochii Shivanei?!


Abia mai târziu am aflat că era vorba de Sarita Montiel şi nu de vreo shivană, deşi habar nu aveam cine e Sarita asta, ce naţie de nume e ăla de-l poartă şi cum arată ea.

Pe Sara Montiel aveam să o văd pentru prima dată tocmai după ce am descoperit beneficiile internetului. Frumoasă actriţa! Maaare boier-mare caracter, tata! :D Eu? 10% Sarita. Aş fi vrut un procent mai generos! Dar restul era frumuseţea din ochii privitorului patern... :)

26 de comentarii:

alina spunea...

Am auzit de Sarita Montiel, cred că am și văzut-o demult, cândva, și, din imagini, pare o femeie frumoasă. Dar e atât de puțin ce știm despre ea ... poate doar arăta frumos ...
Pe când tu, cu ce ne oferi aici în crâmpeie autentice de suflet cald, ești CU SIGURANȚĂ frumoasă! Și clar, nu prin comparație!

Altfel, replica mea din copilărie - la întrebarea veșnică "cu cine seamănă cupilu, cu mama sau tata?": "EU SEMĂN CU MINE!".
Am rămas la fel de modestă :P!

elite spunea...

La aceasta ora matinala, eu am citit "tata ma credea sarita" cu ă in loc de a si..imagineaza-ti restul. Am auzit de Sara Montiel cred, dar oricum nu mai conteaza....Tu esti de 1000 de ori mai frumoasa, fii sigura de asta.

pantacruel spunea...

nu stiu altii cu cine seamana, dar eu semăn furtună :p

loristiuj spunea...

Prin octombrie, o doamnă,(care voia să fie politicoasă şi să mă "complimenteze") mi-a spus că semăn cu soacra mea... şi i-am spus că nu e nici o legătură între noi două :-) Soţul meu a râs tot drumul până acasă, iar eu m-am apucat să mă gândesc la tot felul de implicaţii psihologice :-))

thea spunea...

Cand am descoperit blogul tau cu poza eram sigura ca te cunosc din vremea studentiei :)da' nu e asa, probabil ca in mintea mea te aseman cu cineva, da' nu-mi dau seama cu cine :).
Acasa mi se spunea des ca seman cu Mihaela Tatu; de cand traiesc in alta tara, unde lumea n-o stie pe Mihaela Tatu, mi s-a spus de cateva ori ca seman cu Julia Ormond. Sa ma bucur? Mie nu-mi prea place nici prima nici cealalta :) Cred ca ar trebui sa nu-mi mai placa de mine :)

grecoaica spunea...

intotdeauna am crezut ca pe undeva, prin lumea asta mare aveam cate o sosie. Numai ca sufletele sunt diferite. Daca Sarita Montiel ar fi trait pe vremea blogosferei nu te egala. Cat despre frumusete....ceva vremelnic.

Anonim spunea...

Anadana. Azi ascult iarasi cu tine Bob Dylan.Si-mi place.E unic...

innuenda spunea...

Alina, dacă până şi pe copii îi deranjează comparaţiile, e clar că pe înţelepţii de noi cu atât mai mult!:D Oricum, să ştii că treaba asta cu întrebarea clasică legată de copii:"da' cu cine seamănă?" este un subiect numa' bun pentru blogul tău!:)

Elite, exact asta era şi ideea, jocul de cuvinte este deliberat! (de aceea am si scris cu aldine şi fără diacritice, ca să nu se vadă că Sarita este de fapt nume propriu şi nu "sărită"):-) Deci a avut efect!:))

Pantacruel, păi dacă semeni furtună, ce faci, culegi tornadă?:D

Lori, mărturiseşte, te-ai gândit că iubirea soţului tău pentru tine are izvor oedipian!:)))

Thea, draga mea, tocmai ce spuneam. Provocăm asemănările celorlalţi, dar ne încurcă asemănările care ni se atribuie nouă.:)) Cu toate acestea, ia uite ce am descoperit: "In 1995 Julia Ormond was named one of the World's 50 Most Beautiful People by People magazine. Eee?

Grecoaico, aşa este, ne preocupăm prea mult de frumuseţea fizică şi ea nu este veşnică. Dar, din păcate, dacă uşa trupului nu e primitoare, mai nimeni nu va vrea să ne intre în suflet să se încălzească. Asta este o nedreptate cu care va trebui să trăim până la sfârşit. Sau poate o sită pentru "oamenii noştri".

Anadana, mă bucur de câte ori aud că-mi ascultă cineva muzica pe care o postez pe blog. Eu sunt fan Bob Dylan, de câţiva ani; l-am descoperit graţie unui prieten şi-i mulţumesc că nu m-a lăsat să cred că Bob Dylan e doar "tipul ăla care a cântat Vânare de vânt".

jane spunea...

ba aveau dreptate ochii paterni (-:

innuenda spunea...

Hahaha, jane, te scot la un cico pe chestia asta drăguţă! Şi-i luăm şi pe tata şi pe ceilalţi care m-au găsit cel puţin la fel de bine în comparaţia cu Sarita. Când v-am spus că-s sărită nu m-a crezut decât Elite.:P Acum poftim de vă convingeţi!:))

Jane, oricât te înţeleg şi oricât ţi-am respectat alegerea, tot îmi e tare dor de literatura ta! Poate te răzgândeşti cu privire la publicarea ei pe blog.:)

Marian S. spunea...

Eu totuşi aş vrea să semăn cu cineva. Cu Ion Tiriac, Dinu Patriciu sau chiar nea` Jiji.
La contul din bancă să semăn, nu vă gîndiţi la prostii.

innuenda spunea...

Marian, drepturile vin la pachet cu obligaţii! Ai grijă ce-ţi doreşti! S-ar putea să ţi se-ntâmple!:D

cristina spunea...

10% asemanare su Sarita Montiel ar fi mai mult decat mi-as putea dori. Mna, mna ...

Si eu tot sarita cu s mic intelesesem si imi construisem deja in imaginatie istoria unui copil din cale afara de zgubilitic chiar si pentru cat pot intelege si accepta parintii lui ;)

innuenda spunea...

Cristian, te dezamăgesc: am fost un copil cuminte spre tolomac!:D

alina spunea...

Să-nțeleg așadar că am șanse ca zgubiliticele mele să fie niște adulți așezați? :)
Ași, n-aș crede. Fiecare are doza lui de nebunie sau de ... săreală, depinde cât de tare și-o exprimă. Și cum.

A, și să știi că eu nu (mai) discut în "poblic" despre cu cine seamănă fetele mele. Nu de alta, dar toți care ne cunosc pe amândoi, eu și tatăl adică, zic că seamănă cu el! Mai am o speranță cu nr. 3 ... :D!

alina spunea...

Off-topic: mi-am aruncat un ochi spre blogroll-ul tău și am văzut că ai schimbat prezentările. Inițial, când am văzut Alina - femeia fericită, m-am gândit "wow, cine o fi oare tipa?", mă și pregăteam să o invidiez!

Ha ha ha ... deci așa mă vezi tu?? Nu zic, chiar sunt fericită, dar nu știu dacă ăsta e cuvântul-cheie care aș simți că mă definește, Alina-Fericita, hm, sună cel puțin ciudat ... Pentru mine.

Dar dacă asta răzbate dinspre mine și blogul meu ... so be it then! :))
Mă simt flatată, oricum!

Mărturisesc însă cu rușine că mie mi-ar fi greu să te definesc pe tine în numai două cuvinte. :)

motanes spunea...

Eu am încredere în oamenii mai în vârstă. Ştiu ei mai bine ce spun, chiar dacă noi ne credem mai deştepţi. Deci îl cred pe tatăl tău. :D

innuenda spunea...

Alina, aş fi putut spune Alina-deşteaptă, frumoasă şi devreme-acasă, sau Alina-polemicilor cordiale. Nu greşeam cu nimic. Dar pentru că eu sunt într-o perioadă în care mi-aş dori să-mi permit financiar să fac altceva, mai puţin stresant decât avocatura, de pildă să fac nişte copii frumoşi şi isteţi ca ai tăi şi să mă ocup de ei şi de literatură sau artă sau alte lucruri relaxante...am considerat că tu reprezinţi un astfel de deziderat al femeii fericite:)

Pfiu, întâi am răsuflat uşurată şi am bătut de vreo două ori din gene!Apoi ţi-am văzut rânjetul şi m-am prins: mă tu mă crezi sărită!:))

innuenda spunea...

Replica a doua era pentru motanes, dar am uitat să menţionez!:D

TreXeL spunea...

tre joli

innuenda spunea...

trexel: uelcam tu mai pleis! Sau ar fi mai potrivit un soaielezbienveniu?:)

Oricum, o să-i transmit lu' Sarita omagiile tale!:D

TreXeL spunea...

ok, uelcam iz gud, ai mait com aghen :P
pacat ca nu apuc inca sa te citesc
stii ce ma seaca? gasesc multe bloguri faine, zic uaaaau!, comentez ceva si porma uit de ele :D tre sa-mi fac un al 2lea blogroll
musai

alina spunea...

Innu, mă copleșești! :) Tu știi că toți ne dorim ce nu avem, eu la ora asta oftez după un pic de tihnă (fără mândrele mele ca zgomot de fundal, de preferință!). Și un job care să pună la treabă și alte calități ale mele decât cele de mumă!
Te pup oricum pentru definiția dată, m-a bucurat!

innuenda spunea...

Trexel, fii pe pace: la toţi ni se întâmplă asta.

În fond e o tâmpenie, o chestie de conjunctură blogrollul ăsta. De exemplu am bloguri pe care le citesc zilnic şi nu-s în blogroll, ci salvate la semne de carte. Şi bloguri din blogroll pe unde nu am mai trecut de multă vreme. Fără niciun motiv anume. Doar că aşa s-a întâmplat.

Alina, nu ştii cum e?! Aia cu părul creţ şi-l vrea drept, iar cea cu părul drept îl vrea creţ. Lume sucită!:)

miki spunea...

ah, pentr situatii de genul asta eu am o schema de genul prestidigitatie. bati rapid din degete prin fata ochilor lor, eventual o data in dreapta si o data in stanga, ei nu mai stiu unde sa priveasca si isi uita ideea. la modul practic, asta s-ar traduce cam asa:
- vai, dar ce semeni cu...
intrerupi brusc si avdit afectat:
- da.. sunt doar o figura comuna...

omul se simte bagat in r...usine, vorba ceea si nu mai stie pe unde sa scoata camasa, cu toate trairile fizice aferente, pe care le admir fara de gres cu un zambet sarcastic: roseala, fastaceala, pierdut eye-contact. in final, se revine la o discutie normala.

innuenda spunea...

Daaa,ori asta, ori spune:"nu, măh, stai, că nici nu ştii cu cine vreau să spun că semeni! E miştooo! (şi te pocneşte cu nasoala!) Iar pentru faţa ta prelungă şi dezaprobatoare, pune semnul exclamării lângă întrebarea: "Ceee, nu-ţi plaace?! Hai măh, că e mişto tipa! Mie îmi place de ea" (de parcă asta ar rezolva tot!) :D :D