luni, 12 ianuarie 2009

Cum mi-am petrecut sfârşitul anului

Ziua de 31 a început firesc, cu părul meu ciufulit strâns dibaci, a moţ pe spate într-un elastic îmbrăcat în jerse bleo, cu apă, cremă hidratantă şi cafea cu lapte. A continuat cu mers la rendez-vous cu Sibiul, la minus 13 grade Celsius, cu o prăjitură din banane strivite, o bunătate, cu mall, poze şi calendare cu noi costumaţi de bal mascat.

Mai apoi s-a înserat şi ne-am grăbit într-acasă, pentru a ne programa la unica baie, astfel încât la ora 19.00 să fim toţi patru numa’ buni de Revelion, scoşi din cutie, pomădaţi şi la-patru-ace-înţepaţi.

Cu blănuri şi poale lungi, mătase albă, zulufi ceruiţi şi sidef pe pleoape, gene dramatic apretate şi roşu strălucitor pe buze, mănuşi, port-ţigaret şi misterioase şiraguri de mărgele mici, cu luciri introvertite, muieri nebune, eu şi Delia, cu fasoanele noastre de fete de oraş, ne-am dus la ţară. Însoţite de bărbaţi gătiţi de noi, cu costume şi jiletci. Ai noştri. Cu gel pe păr, al meu. Cu coadă la spate, al ei.

Am descins întâi la primar acasă, de unde am plecat în gaşcă cu primăriţă şi viceprimăriţă, cu primar şi vice.

Când am oprit maşinile în faţa locaţiei de chefuială, nici n-am pus bine piciorul pe pământ şi m-am şi închinat precum arabii la Mecca, doar mă ştiţi ce credincioasă sunt! Am bătut o mătanie şi am vexat o gleznă, că luxaţie cică nu era, dacă puteam pune piciorul în pământ.

De autoflagelat m-am autoflagelat numai vreo 2 minute, cât mi-am imaginat cam cum trebuie să fi arătat în patru labe, din care două cu tocuri de 10 şi două cu câte 10 unghii lungi şi roşii, asortate, desigur, cu totemul triunghiular păstrat cu sfinţenie pe dedesubt, cum şade bine de Revelion oricărei doamne/domnişoare superstiţioase.

Apoi am uitat, cu toate florile, premiile la tombolă, pupăturile şi băuturile alea...

La miezul nopţii eram în faţa unei biserici de ţară, situată undeva pe un deal, pana la care urcaserăm un număr parcă nesfârşit de trepte. Un fel de Sacre-Coeur local, către care mi-a făcut plăcere să mă străduiesc.

Preotul, absolvent al Teologiei de Bucureşti, o minune de om! O voce de tenor, un discurs demn de un mare orator, un spirit hărăzit. Reuşise să strângă în jurul său oamenii în numai câţiva ani. Toată comuna era la 23.30 la biserică, pentru a-i asculta slujba de trecere în noul an.

La 23.55, în faţa sfântului aşezământ, întreaga suflare cânta şi cuvânta : „Colinda”. Toată lumea, mai puţin noi, bucureştenii. Care, băjbâind zadarnic după versuri, ne-am prins într-un târziu că nu avem vorbele alea la noi şi i-am sugerat în aceeaşi seară preotului că n-ar fi fost rău să fi instalat acolo şi un ecran pentru karaoke. Pentru de-alde noi.

La fix ora 0.00, au bubuit şampaniile şi tunurile cu confetti în formă de steluţe aurii, am ciocnit păhărele mici de plastic, ne-am pupat Piaţa Independenţei şi ne-am întors în sat la petrecere, bucate şi dans.

Până dimineaţă am făcut-o lată urlând din toţi bojocii noştri poluaţi de capitală: Puşca şi cureaua latăăăă, ce băărbat eram odaată...

16 comentarii:

zuzeta spunea...

ce frumos! ce frumos!
revelionul tau imi aduce aminte de o comunitate ce-mi e tare draga, intr-un sat de munte. n-am facut acolo sarbatorile de iarna, in schimb am fost intr-un an de paste. cu viceprimarul, preotul, profesorul satului, cu padurarul si patronul singurului magazin(la vremea aceea) din comuna. atmosfera mi-este cunoscuta si acum, vorbind tu despre ea, mi-ai starnit nostalgii. :)

cat despre pusca si cureaua lata de revelion, ohooo, si noi am strigat-o aprig catre dimineata!!!!

innuenda spunea...

Zuzette, au un farmec aparte lucrurile astea. Şi oamenii ăia. Şi aerul înţepător, care miroase a fum de brad. Şi pălinca lor cu mărgeluţe. Şi oamenii lor, rumeni în obraz indiferent de vârstă. Şi cu sânge cald :)

Eu m-am născut nostalgică.

Dimineaţa şi la noi! A devenit un fel de Periniţă melodia asta...:))

verbiaj. spunea...

vad ca se incinge din nou petrecerea. tot un fel de 12 noaptea e si acum.

zuzeta spunea...

oamenii sunt calzi si se bucura ca-ti petreci vremea cu ei,( cand de fapt avantajul e-al tau)
si vor sa-ti arate asta
si aduc cele mai bune muraturi
si zacusca
si buretii murati, mmmm

cand eram tanar feciooor..
:))

Cetateanul Popescu spunea...

Contratimp, numele tau e Innuenda! Eu am trecut in 2009 la etajul 6 al unui bloc din Rahova, cu salata de fructe de mare, Gorgonzola si scotch. Mno, tot tu ai iesit mai bine depedeve environment!

Marian S. spunea...

Cit ma bucur cind aflu ca mai sunt oameni in stare de mult respect !
Am avut parte de o surpriza extrem de neplacuta in acest an. Pe la 11 noaptea am mers si eu la o biserica, pentru prima data in viata mea in noaptea de Revelion (ma duc des dar nu de Revelion!) Cind colo ce sa vezi ? Biserica inchisa cu sapte lacate. Ditamai biserica dintr-o mare intersectie a capitalei. Nu se poate asa ceva, anul trecut de Paste popa era pur si simplu beat, nu a tinut slujba ca lumea, la 12 noaptea au iesit niste dascali sa ne dea ``lumina`` de la brichete, un adevarat dezastru ! Nu o sa precizez aici despre ce biserica e vorba dar cred ca pina la urma o sa-i scriu patriarhului; am auzit ca citeste emailuri.

motanes spunea...

E clară treaba.Dacă ne spui acum ce ai făcut de Revelion e limpede că vrei, din nou, concediu. Şi pentru că nu se poate ai (re)creat tu atmosfera şi (de data asta) ne-ai chemat şi pe noi. :)

innuenda spunea...

Hai la mulţi ani, Verbiajule! Păcat că nu am stat la petrecerea asta niciun minut după postarea comentariului de aseară. Căpcăunul de soţ m-a luat de-o aripă şi m-a aruncat în temniţa patului, forţându-mă la un film cu Morgan Freeman. Despre care îmi aduc aminte doar că avea sonorul prea tare şi mă deranja la somn.:D

Da' nu-i nimic, refacem noi petrecerea aia!:)

Zuzeta, eram fala munţilooor...

Cetăţene, deci tu aici, eu acolo! Eu cu de-ale lor, tu cu de-ale noastre. No, nu-i bai! Ştii doar că nu contează ce mănânci şi ce bei, ci cu cine mănânci şi cu cine bei!

Marian, şi cum ai zis dascălii când au ieşit în acea noapte de Înviere: "Veniţi de luaţi un foc!" ? :))

innuenda spunea...

Motaneeees, m-ai priiins: vreau vacanţăăăăăă!:)))

Deja mă gândesc la vacanţa de vară. Dar trebuie să mă ridic de pe saiturile astea de turism şi să fug la Curtea de Apel că am o treabă serioasă până la vacanţa aia!:)

pantacruel spunea...

mie mi-a placut. revelionul tau :)

thea spunea...

Si mie mi-a mers la suflet un revelion facut la Sibiel; oamenii din partea locului au ceva special, cald...In fiecare an de atunci am incercat sa repetam experienta dar ne-am tot incurcat; dar persevaram :)

Lucian spunea...

foarte frumos, n-am retinut numele localitatii... :)

hadean spunea...

puşca şi cureaua lată
ce bărbat sunt...deocamdată...
aşa suna refrenul la rev-ul nostru :-))

Anonim spunea...

Tocuri de 10 zici? Matanii? Cred ca asa ai vrut tu sa-ti iei ramas bun de la 2008 si sa-l saluti pe asta care tocmai a venit.Frumoase locuri(cele de la "Fuse si se duse",zic), frumoasa petrecere!Sa mai vina!

giapapadia spunea...

dar nu poti sa ai o casa frumoasa, cu streasina joasa si cu flori la geam,un catel bucuros , un gard darapanat de lemn prin care sa vezi dincolo la o alta unde lucrezi ceva cu placere, de pilda iti faci aripi sa sari peste al doilea zid, ceva mai mare? !:)) ziceam si eu

innuenda spunea...

Panta, hai şi tu!:)

Thea, mie încă îmi mai iese!:)) Mi-am propus ca, în fiecare vacanţă, de acum, să-mi petrec o parte din timp în ţară, prin turism rural.

Lucian, localitatea se numeşte LIMBA!:P Pe bune! Desigur, locuitorii ei se numesc limbeni, nu...altfel!:D

Adi :)))))))))) a râs şi al meu la faza asta! La noi se cânta clasic: ce bărbat ERAI o dată!:DD

Anonim, mi-ar fi plăcut să rămân verticală totuşi!:))

Gia, eşti sigură aici ai vrut să postezi comentariu şi nu la articolul despre testul cu casa şi zidul?:)))