vineri, 9 ianuarie 2009

Latru şi eu că n-am încotro

Sunt o fată sensibilă. Nu, pe bune! Chiar sunt. Absorb cu atâta fidelitate fleacuri, încât ele devin lesne aluna din Ice Age, care declanşează un fel de apocalipsă emoţională. Lucrurile de nimic ale altora pentru mine devin naştere în chinuri.

De pildă privirea. E foarte important cum mă priveşti. Dacă eviţi să mi te uiţi în ochi, dacă îţi roteşti privirea prin jurul meu precum o molie isterizată de naftalină mă gândesc imediat că te grăbeşti şi vrei să scapi mai repede de mine. Sau că-s urâtă. Ori că-ţi sunt antipatică şi nu vrei să-ţi citesc asta în ochi. Poate că tu nu eşti decât un biet timid. Un copil îmbrăcat în costum de toreador şi aruncat cu taurul în arenă. Eu nu voi şti asta prea curând. Nu până nu voi fi trecut toate vămile îndoielii. Supliciul ăsta e-n firea mea sensibilă mai mult decât în neîncrederea mea.

Uneori nici nu mai contează cum priveşti dacă vorbele ţi-o iau înainte şi aruncă spre mine cuţite lungi, bătute-n vocale ironice şi consoane arţăgoase. Cuvintele nu şi-au cunoscut întreaga putere până nu m-au întâlnit pe mine. Cu o adunătură de silabe mă poţi aneantiza sau trimite direct în Nirvana.

Şi atunci, cum naiba am nimerit în epoca asta păstoasă, în care răul se lipeşte ca o glazură de cuvinte? Oamenii se folosesc de vorbe ca să-şi marcheze teritoriul. Uite, de pildă, Băsescu. Urechind-o în public pe judecătoarea Costiniu pentru indisciplină la clasa unde preda el statul în bancă şi mâinile la spate. Uite-l pe agresorul din trafic. Nu te cunoaşte. Dar câteva secunde i-au fost de ajuns ca să se hotărască exact cu ce cuvânt să te apostrofeze. Uite-l pe fratele, gata să te eticheteze ori să-ţi arunce la lume cel mai crunt secret, pentru o palmă de pământ.

Cui trebuie toată această urâţenie a lumii?

Nimănui. Dar pecinginea e făcută să se întindă. Răul adevărat se va produce abia într-un târziu. Atunci când vei căpăta, pe nesimţite, acelaşi metabolism cu ceilalţi. Vei ocărî, vei înjura, vei scuipa invective, vei urî. Cuvintele otrăvitoare îşi vor degaja puţin câte puţin veninul. Va fi mai întâi o durere violentă, apoi o amorţeală plăcută, pe urmă gâdilătură şi într-un final împietrire.
„Latru şi eu, că n-am încotro”, vei spune atunci. Şi vei continua să latri.

25 de comentarii:

Cetateanul Popescu spunea...

Inuu, nimic nu e predestinat cu adevarat. Poti sa NU capeti si tu pecingine-n suflet si otet la mate, daca tii cu adevarat (ma rog, nu tu personal, tu - omule). Dar e greu. Ai nevoie de o capacitate aproape infinita de a rabda, multe oftaturi si cate o revolta pasagera, pentru a mai da drumul la presiune. Dar poti. Iar rasplata vine negresit, cand tu ramai inca om iar Ei se uita in sus la tine, indiferent de numarul si intinderea posesiunilor materiale. Care nici nu mai valoreaza mare lucru, de la un moment dat.

anna spunea...

fata care ascultă Coldplay salută fata sensibilă, uitându-se cu drag în ochii ei

miki spunea...

eu cred ca vremurile demult trecute nu te-ar fi ferit de rau. si acum pot sa incep sa iti spun ca stii si tu foarte bine ca raul face parte din natura umana si ca desi era mult mai elegant ambalat, tot rau era si spus acum cateva decenii. si chiar daca era elegant ambalat, tu ti-ai fi dat seama ca este rau pentru ca intre toate celelalte lucruri elegant ambalate care te inconjurau, asta era cel mai rau. si pentru ca nu ai fi stiut ca se poate si mai rau, ar fi fost cel mai rau rau. dar mi-e teama ca m-as intinde prea mult la vorba daca ti-as zice toate astea si ma rezum la a spune ca sunt sigura ca esti mai puternica decat spui :)

motanes spunea...

Lumina are nevoie de întuneric să se vadă.

miki spunea...

nu intuneric, nuuu!!

hai mai motanes, si doar stii... :D

Anonim spunea...

Anadana. "vocale ironice si consoane artagoase", Doamne,Doamne,ce-mi place! cata sensibilitate si ce bine-o inteleg! Parca vorbeste un rac sensibil si talentat,zau.E greu sa nu latri intr-o lume de caini, dar ,vorba onorabilului Cetatean,SE POATE!

deyu spunea...

se tot vorbeste de comunicare si importanta ei in viata noastra. peste tot , se dau sfaturi legate de comunicare , astfel s-a ajuns la impresia generala ca aceasta este arma succesului. deci a atins toate partile societatii, inclusiv cea a ..neintitiatilor :D ca sa nu le spun altfel. Cu alte cuvinte , orice om vrea sa comunice pentru a-i merge bine , din pacate multi din ei vorbesc mult si prost pentru ca habar nu au ca o comunicare eficienta tine de continut ci nu de volum.

pantacruel spunea...

un ghiocel plapand intr-un buchet sârmos de trandafiri ;)

elite spunea...

„Viata capata sens doar prin ceea ce iubesti si prin suferinta ca ai la dispozitie un timp limitat pentru a nu irosi aceasta sansa.” (O. Paler)
Iubesc fiecare petala de ghiocel deoarece, pentru mine, el reprezinta puterea de a renaste, putere pe care noi, uneori nu o avem... Daca am avea timp sa ne culegem singuri ghioceii, poate i-am rupe cu grija sau poate doar i-am privi....

innuenda spunea...

Bună dimineaţa!:)

Cetăţene, răbdarea mea e făcută din oftaturi şi revolte. Încă nu mi-a picurat oţet în maţe (hihihi, cum ai spus-o pe asta!). Dar îl simt cum se fabrică încetul cu încetul.
Ştii supravieţuitorii aceia care, în condiţii excepţionale, ajung să-şi mănânce cadavrele colegilor pentru a rezista? Păstrând distanţa şi proporţiile, viaţa ne cam aduce în astfel de situaţii limită.

Anna, vaaai, ce drăguţ! Fata sensibilă o îmbrăţişează cu drag pe fata care ascultă Coldplay.:)

Miki, cum ai stat tu şi ai gândit-o!:)) Deci atunci aş fi crezut că mai binele de acum ar fi fost răul cel mai rău....Aşa stând lucrurile, va trebui să mă resemnez.

Motanes, prin contrast? Păi de la o anumită distanţă, de exemplu, bunătatea seamănă cu prostia în ziua de azi. Eu una nu-s de acord cu teoria asta, dar ea există în societatea noastră.

Anadana, m-ai prins! Racii sunt nişte chestii gelatinoase sub o crustă. Coajă tare, miez moale.:))

Deyu, ca să existe comunicare trebuie să exuste dorinţă de comunicare. Trăim într-o lume de monologuri, din păcate.

Panta, da şi nu. Nici eu nu ştiu ce să mai cred. Am şi eu spinii mei.:-)

Elite, la mulţi ani, draga mea!:) Octavian Paler a spus multe, foarte multe lucruri minunate. Rămâne scriitorul meu român de suflet. Şi ghioceii îmi plac mult. Fragilitatea înduioşează. Dar nu i-am privit niciodată aşa cum spui tu. Ca pe putere ascunsă în fragilitate. Poate aş avea ceva de învăţat din asta.:)

thea spunea...

Si eu sunt de parere ca se poate sa nu te lasi contaminat; experienta mea de Bucuresti imi spune asta:). Mai rabufneam uneori dar intr-o varianta soft :). Aici, unde locuiesc acum, am luat cateva lectii de calm :)Sa depinda oare chestia asta si de "radacini"? Ca doar e stiut ca latinii sunt mai efervescenti....

Pisicot spunea...

Innu, gândeşti prea mult, ştii?

innuenda spunea...

Thea, pentru asta şi militez aici. Pentru necontaminare. Adică dacă stăm puţin şi ne gândim, poate realizăm că nu vrem să devenim persoanele în care vor ceilalţi să ne transforme. Poate vrem să ţinem cu dinţii de ceea ce suntem. Şi dacă e să facem un efort de adaptare, atunci să-l facem în sensul ăsta: al adaptării la inadaptare!:)

Pişcoţico, ştiu. Asta sunt! Şi v-am lăsat să mă vedeţi aşa cum sunt de fapt. Altfel, nu trec tocmai drept o gânditoare în viaţa de zi cu zi!:)

ritchiu spunea...

şi totuşi, câinii care latră nu muşcă ;)

hadean spunea...

eu cred că poţi să rămâi om de omenie, cu condiţia să-ţi aminteşti că ţi-ai propus asta. şi cred că baiul major al omenirii e boala asta care afectează ţinerea de minte.

innuenda spunea...

Adi, da, "om de omenie"! Ce frumoasă expresie! Şi cât de rară! :)

Uite, tu eşti un om de omenie...de exemplu. Cred...

hadean spunea...

innu, încerc să nu uit că mi-am propus să fiu :-)

innuenda spunea...

Adi, promit să mă fac şi eu!

(şi mai promit ca zilele astea, poate chiar maine seara, sa ma apuc sa-mi citesc prietenii...ca recunosc, nu am mai avut timp sa-mi fac turul obişnuit pe la prieteni)

gabitza spunea...

Capatam acelasi metabolism ca ceilalti atunci cand uitam ca trebuie sa fim oameni, pur si simplu!"Oameni de omenie" este si mai frumos!:)
Raul face parte din natura umana, intr-adevar. Ingradit in limitele educatei si ale bunului simt, al fricii de Dumnezeu, acolo unde mai este, iese schimonosit la iveala atunci cand libertatea pe care ne-am castigat-o este excesiva si cand nu ne multumim sa fim doar stapanii nostri.
Si, totusi, cred ca toti scriem paginile vietii noastre cum dorim si avem puterea de a alege intre intuneric si lumina:).
Sensibilitatea nu-ti este cruce si nici slabiciune, ci te distinge!:)
La multi ani, Innuenda!
Iti doresc ca anul acesta sa-l etichetezi dupa bunul plac al sufletului tau!:)

innuenda spunea...

Cum le mai zici tu, bobocule! Ca dumneata mai rar!:)
La mulţi ani, Găbiţaaaa!Să ai un an luminos ca sufleţelul tău!

Luminita Şorega spunea...

Mi-a plăcut:
1.cuvintele "bătute-n vocale ironice şi consoane arţăgoase"
2."epoca asta păstoasă, în care răul se lipeşte ca o glazură de cuvinte"
Cum naiba am nimerit în această epocă? Nu ştiu, dar e o epocă interesantă, pariez că în alte vremuri, mai acum vreo două secole, noi femeile ne-am fi plictisit amarnic.

innuenda spunea...

Luminiţa, la mulţi ani, draga mea! Să ai un an minunat!

Eu mi-aş dori mai multă răbdare şi bunătate de la oameni. Şi mai multă iubire. Oamenii s-au înrăit.

Generalul spunea...

Este, oare, o epoca mai rea ca altele? Ma tem ca nu. Malefica este insa incercarea unora de a ne face sa credem ca este cea mai buna epoca a omenirii.

innuenda spunea...

De parcă noi am crede ce ne vând alţii, Generale!:D

gabitza spunea...

:)Multumesc frumos, Innuenda!