luni, 26 ianuarie 2009

Mărturisiri târzii

Citeam dimineaţă articolul Simonei despre modul de a iubi al femeilor, despre frumuseţe şi răzbunare. Şi un zâmbet mi s-a trezit perfid în colţul gurii când am citit “există răzbunări fabuloase, vă rog să mă credeţi, răzbunări care pornesc din tine, din rărunchii responsabili cu metamorfoza”.

Am zâmbit pentru că multe dintre noi (eu una sigur!:D) când ne despărţim de un bărbat (din vina lui) visăm răzbunări în care, nu peste mult timp, el ne întâlneşte întâmplător într-o zi când noi suntem răpitor de frumoase, mai slabe, mai bronzate, mai coafate şi, neapărat, mai indiferente, astfel încât el să se tăvălească, desigur umil, în chinuri provocate de noua noastră imagine.

Personal, în planul meu de răzbunare îşi făceau loc alături de această "nouă eu" bărbaţi minunat alcătuiţi, eventual celebrităţi sau cunoştinţe comune. Prietenul lui cel mai bun sau duşmanul lui cel mai mare ocupau amândoi acelaşi loc în rangul preferinţelor mele malefice. Voiam ca stupoarea şi admiraţia, gelozia şi trădarea, complexul de inferioritate şi regretul, toate acestea să-şi dea mâna într-un menuet al durerii magistrale. Mintea mea nu se învoia pentru nimic mai puţin. Asta o vreme.

Apoi, cu fiecare zi care trecea, căpătam acea distanţă faţă de lucruri care să-mi permită să văd clar că mersesem multă vreme pe sticlă pisată crezând că merg pe covor de diamante, ori că eram suficient de frumoasă cât să îndur adevărul faptului că nu asta fusese cauza despărţirii noastre, ci o nepotrivire primordială.

Deşi nu m-am mai îndrăgostit de multă vreme, îmi aduc aminte că într-un final învingea raţiunea şi orice planuri de răzbunare aş fi nutrit ele sfârşeau prin a se nărui în realitatea unui dezinteres galopant faţă de fostul subiect al dorinţei mele. Uitarea nelegiuitului venea ca o alegere firească, în detrimentul recuceririi lui nerezonabile.

Învăţam să supravieţuiesc nepotrivirii dintre mine şi lume. Mai precis dintre lumea mea, în centrul căreia mă instalasem, autoproclamată regină şi lumea largă, în care trăiam, modest, în suburbii.

32 de comentarii:

anna spunea...

dar pofta asta de răzbunare tot rămâne. în fiecare zi. cu el-ul de azi. din prezent. în legătură cu un fleac mai mare sau mai mic. mă gândesc că e un fel de luat karma în mâinile proprii și răfuit pe unde este loc de făcut dreptate. sau o fi .. de fapt, doar poftă de triumf personal care să-și aștearnă la picioare câte o mândrie făcută ferfeniță..

sau până la urmă e doar jocul de putere. care e distractiv și atât.

Anonim spunea...

Anadana. Marturisesc tarziu: da, am tintit si eu cu toata puterea sageata otravita a razbunarii; da,l-am intalnit si eu pe cararile inchipuirii pe cel privit de-acum cu triumfator suras...si, da, a invins pana la urma modesta ratiune.Mai marturisesc acum: mi-a placut foarte mult textul tau si, mai ales, ultima fraza.Si, da, as vrea sa te-ntalnesc in vitrina unei librarii.

innuenda spunea...

Anna, eul meu o mai fi având-o pe undeva. Dar nu a mai găsit filonul potrivit să iasă la iveală. Când se instaurează iubirea împărtăşită, eul spasmodic se linişteşte ca prin farmec şi începe să toarcă.:)

Anadana, prietenele mele, fie ele şi virtuale nu puteau fi atât de diferite de mine! Altfel, mulţumesc! :))

Carmen spunea...

nu mai stiu cine, aristotel parca, zicea ca oamenii comit raul de dragul placerii, insa nu savarsesc binele de frica durerii.

pana mea, nici eu n-as fi spus-o mai bine.

iar tu innuenda, take it easy. inca un pic si atingi perfectiunea, my dear :-)

ritchiu spunea...

nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu prea fac planuri de răzbunare, doar am grijă să nu ratez ocazii :D

thea spunea...

De-a lungul vremii am tot fost cumintica la capitolul asta; si aveam tendinta de a-mi plange-n pumni mai mult decat sa ma gandesc la o eventuala razbunare :). Dar mi s-a intamplat o data, la ceva vreme dupa o despartire ce lasese urme serioase la mine, deci, mi s-a intamplat sa-l intalnesc si sa-l vad uimit de mine. Ohohooo, eram in extaz :). Mai ales ca el a inceput sa ma caute.... insa a fost prea tarziu :). Asta a fost de 1000 de ori mai buna decat razbunarea :).

zuzeta spunea...

stii ca mie mi-a lipsit aproape de fiecare data dorinta de razbunare?
pentru ca mi-am spus ca, pierzandu-ma pe mine, a fost destul pedepsit!!! :))

innuenda spunea...

Carmen, să ştii că am stat puţin să meditez la ce mi-ai scris tu aici cu binele şi răul. Şi mi-a dat cu rest. Eu am mai făcut câte-un bine şi de frica durerii! De pildă m-am lăsat de fumat!:))

Cât despre desăvârşita de mine:), c'mon!:))

Ritchiu, you have a sick mind, my friend!:))))

Thea, cum ar veni te-a răzbunat istoria!:)) Ei, nu avem toate norocul ăsta. Dar să dea naiba dacă nu ni-l dorim toate!:D

innuenda spunea...

Zuzeta: iată o femeie care îşi ştie valoarea!

Eu nu am avut sloganul ăsta, recunosc. Dar tocmai de aceea mi-am rafinat otrăvurile!:))

motanes spunea...

Ritchiu, nu eşti singur. Nu-ţi fie teamă de amazoane! :P

ilinca dima spunea...

eu n'am mai simtit nevoia sa ma razbun dupa. am facut'o, de doua ori, in timp ce anuntam finalul neasteptat al relatiei. in mod desavarsit, intraznesc sa spun. o sa povestesc

Marian S. spunea...

Din 11 comentarii doar in 2 apar bărbaţi.
Neeeea ! Nu mă bag de data asta.

Lorelei spunea...

si razbunarile mele imaginare au fost impecabile, de la umilirea lui prin simpla mea aparitie ravisanta si radianta, pana la moartea-mi clinica in care toti fostii se dadeau cu capul de pereti si aveau remuscari amarnice. in realitate se intampla putin diferit: ori eram racita moarta si stateam cu juma' de fata in batista ca sa nu mi se vada ochii rosii si sa se interpreteze, ori traversam ofticata ca niciodata nu port si eu tocuri atunci cand trebuie...

alina spunea...

Cea mai bună răzbunare? Să-l uiți! :)

elite spunea...

Razbunarile nu fac parte nici din gandurile nici din proiectele mele. Viata m-a invata ca exista o lege a compensatiei care functioneaza extrem de bine. Cu alte cuvinte,raul pe care-l faci o sa-l primesti.....Iubirea pe care tu ai tradat-o se va intoarce impotriva ta....Iubirea ta neimpartasita se va intoarce la tine sub alta forma, sub alt nume dar, se va intoarce. E o chestie de timp...de rabdare...

loristiuj spunea...

m-ai provocat şi am citit şi eu articolul Simonei... şi da, recunosc, sunt momente când aş da toate cărţile citite, toate călătoriile, toate diplomele pentru a fi "frumoasă, terapeutic de frumoasă, înspăimântător de frumoasă, trivial de frumoasă, ridicol de frumoasă". Noroc că nu mi se-ntâmplă des. :-)

ionutu spunea...

Şi uite şi altă cauză pentru care mai iubim noi femeile! ;)

andreeamolocea spunea...

pfuoai, uite ca, postarea asta ma scoate din letargia mea de a nu mai scrie commenturi (am hibernat in depresie si am preferat sa citesc postarile fara sa imi mai fac cunoscute reactiile..). E absolut delicios! Oricum, eu cred ca orice femeie isi doreste in sinea sa o razbunare din aceasta, in care ea sa fie trasnet iar el sa cada pe spate si sa isi roada unghiile de ciuda. Eu si acuma cand ma intalnesc cu ex/si ma bucur enorm in sinea mea daca arat dragut si cochet. ;))

Lucian spunea...

In asemenea cazuri si eu sunt de parere ca dezinteresul e cea mai buna solutie. Si care-l doare cel ai tare pe celalalt :)

hadean spunea...

eu nu mă răzbun. taxez pe loc şi nu mă uit în urmă:-)
ţi-am lăsat o leapşă la mine :-)

innuenda spunea...

Motanes, puneţi de-o haită?:D

Ilinca, da, ăsta chiar e un subiect generos. Şi am trecut toate prin el. Cred. Prin faza, decât să-mi dea el papucii, mai bine să-i dau eu lui, preventiv, ca să-i arăt cine-i şeful. Apoi, dacă e, îl iau înapoi după ce a învăţat lecţia.:)

Marian, cum tu? Aş fi pariat că şi dacă era o grămadă de ruigbiste te băgai!:))

Lorelei, Murphy nu doarme!:)) Şi mie mi-a făcut-o de multe ori.

Alina, asta cu uitarea mie nu-mi iese. Eu nu uit nimic. An elephant never forget!:D

Elite, fata mea este modeel!:))))
Noi suntem mai rrrele, se pare. Sau am fost. Mi-a plăcut mult filozofia lui: "Iubirea ta neimpartasita se va intoarce la tine sub alta forma, sub alt nume dar, se va intoarce. E o chestie de timp". Frumos spus.

Lori, să fiu sinceră am vrut să citez şi paragraful ăla, şi pe cel cu doctoratul în(...). Dar am zis că un link te determină să citeşti tot. Şi Simona e o fată talentată, pe care îţi face plăcere să o citeşti. La fel ca şi pe Alice de la Tango.

Ionuţule, păi voi aveţi o genă de masochişti în voi. Asta ne asmute şi mai rău!:))

Andreea, lasă depresiile pentru alţii, fata soarelui. Tu care eşti mai veselă ca o rază şi mai energizantă ca un Red Bull?!:)
Cât despre "şi acum mă bucur..." da, da, cunosc şi recunosc. Posed şi eu din plin. Se cheamă vanitate.:D

Lucian, dezinteresul nu ţine când unul nu mai e deloc implicat. Îl doare la bască dezinteresul tău. De aceea, ca să previi o astfel de posibilitate, e bine să i-o dai din mai multe direcţii. Una l-o nimeri!:D

Adi, băiat adevărat! Dar nemilos? Nu te-aş fi văzut neam!:)
Leapşa, după cum ţi-am răspuns la tine, o primesc. Dar pe mâine, cred. Că am un proces forte mâine şi am de treabă acum. :)

hadean spunea...

nu sunt nemilos, sunt prea milos şi iertător. dar te las chiar şi aşa, iertată (în general vorbind) şi nu mă mai uit în direcţia ta. şi fac la fel şi în cazul relaţiilor cu bărbaţii, n-am scrupule :-))

ritchiu spunea...

Motanes, mulţumesc!

Adi, ce înseamnă asta cu taxatul pe loc?! N-are niciun farmec. Vorba ceea : răzbunarea e un fel de mâncare ce trebuie servit întotdeauna rece. Deci, să lăsăm să se răcească :D
Altfel, nici eu nu am scrupule :))

innuenda spunea...

Adi, mi s-a părut mie ceva!:)))))
Da' bine măcar că-s iertată!:)

Ritchiu, aiurea! E ca şi cum mi l-aş putea imagina vreodată pe Tweety lipsit de scrupule?:))

ritchiu spunea...

corect! poor, poor pussycat! :))

alina spunea...

Innu, uitarea e uneori o chestiune de alegere, zău dacă te mint! Numai să vrei, și-ți iese! :)

miki spunea...

vezi, de-asta e bine sa dai tu papucii mereu. chiar daca nu vrei. dar daca situatia o impune.. si e ok, te poti razbuna si dupa aceea. nici n-o sa stie ce l-a lovit. moooaaama, abia astept sa o invat pe mara!

TreXeL spunea...

inseamna ca voi iubiti doar pentru voi. de dragul de a va satisface nevoia de iubit. practic vi se rupe cu totul de celalalt si la o adica tot ce va mai anima e setea de razbunare.
doamnelor, va recomand sa invatati sa iubiti!

deyu spunea...

Până la urmă, ăstea sunt doar şcenarii ale minţilor noastre frustrate. Cu toţii ne-am imaginat măcar o dată un asemenea joc, însă majoritatea ne întoarcem a doua zi cu picioarele pe Pământ.

pantacruel spunea...

hei, ai intrat in concediu? :p

innuenda spunea...

Ritchiu::)) Ah, deci ştii şi cântecelul!

Alina, uneori părea că îmi ieşea şi mie, dar într-un final îmi dădeam seama că m-am înşelat!:)

Miki, o ştiu şi pe asta, cu despărţirea preventivă. Dar pe fata mea eu nu o s-o învăţ aşa. De ce să sufere pentru o prostie?

Trexel, mi se pare mie sau am apăsat pe un punct sensibil? :D
Te asigur că ştim să iubim. În cele din urmă. Dar înainte am făcut şi noi experimente. Ca toată lumea.

Deyuţa, tocmai cum spuneam. Natura era mai deşteaptă decât mine. Îmi făcea ea treaba.

Panta, aş vrea eu!:)) Din contra, mon cher! Sunt pe lângă muncă şi la cursuri de pregătire profesională continuă. Aşa că abia mai apuc şi de-ale mele. Printre picături.

TreXeL spunea...

:)) punct sensibil, nu. era doar o constatare si nici macar o acuzatie, toate sunteti la fel cu mici exceptii. si nici exceptiile alea nu sunt altfel in permanenta