duminică, 1 februarie 2009

A cărţilor adorantă, Innuenda

Dragă Pantacruel,

Ţi-am primit depeşa azi, cu poşta de ora două (14.00). Mai întâi m-am bucurat când mi-am văzut numele scris de mâna ta pe plic. Vezi tu, are scrisul tău ceva care-mi place. Nu ştiu, poate cum laşi „a”-ul să se arcuiască, ori poate „u”-ul să se înalţe. În fine.

Pe urmă, după ce mi-a trecut bucuria, m-am necăjit că nu o să-ţi pot răspunde imediat, fiind foarte ocupată să citesc nişte maletristică juridică. Mi-am cumpărat o carte special ca să desluşesc tainele unei instituţii juridice mai nărăvaşe. Nu-i rea cartea, deşi nu e nici pe departe ca „Poveşti nemuritoare”, cea mai bună carte citită de mine vreodată.

Totuşi, a fost destul de scumpă pentru bugetul de austeritate aprobat de Cavalerii Recesiunii. Poate ar fi fost mai bine să o fi primit cadou. Da’ cine mai dă cadouri cărţi în ziua de azi?! Ah, câte-o carte despre „Arta degustării vinurilor” am mai dăruit şi eu. Dar altfel, recunosc tipicul unei lumi dornică de vanităţuri, bling-blinguri sau umorisme şi mă conformez acestei alcătuiri moderniste.

Uite, de asta o să se ducă de râpă lumea: că viitorul literaturii începe azi, când lumea citeşte mai degrabă un blog bun, decât o carte bună!

Bine, recunosc. Nici eu nu trăiesc în altă parte şi, chiar dacă am în jurul meu atâtea cărţi de aproape devine o obrăznicie să nu citeşti, stau şi mă holbez la bloguri până mi se înroşesc ochii. În rest, am bibliotecă în sufragerie, în dormitor, în baie şi în bucătărie. Şi tot nu-s mulţumită de cum m-am poziţionat faţă de cărţi lately. Ehe, unde-s vremurile alea când aveam ambiţia să-i citesc în original pe clasicii literaturii franceze?! Bine, pe vremea aia eram şi cumva obligată în sensul ăsta, fiind studentă la litere. Şi acolo nu te jucai când primeai o bibliografie de examen.

Chiar dacă, recunosc, de multe ori, în sesiune, citeam alte cărţi decât cele obligatorii. Uite, îmi amintesc, de pildă, că, într-o sesiune de iarnă, am lăsat baltă cărţile pentru examen, ca să citesc Umberto Ecco-Numele Trandafirului, cu toate că nu m-a prins lectura prealăudatei. Nici nu am terminat-o vreodată, spre blamul majorităţii care aude o aşa grozăvie de neînţeles.

În schimb, cam tot ce am citit din literatura rusă -da- şi din literatura franceză- oh la, la- mi-a plăcut! Aproape că aş spune că-s ţările care au produs cea mai bună literatură, dacă nu aş şti că mă hazardez, de vreme ce nu am citit literatura tuturor ţărilor.

Oricum, în camera mea de cămin mai ales franţuji şi rusnaci întâlneai pe hârtia albă cu care tapetasem dinadins peretele de lângă pat, ca să pot trece cu pixul orice frază mai de duh, desprinsă din cărţi. Altfel, nu-mi făceam fişe de lectură nici dacă mă băteai! Nu de alta, dar astea erau recomandările profesorilor, or, e limpede: tocmai de aceea nu puteam asculta de ele!:)

Cred că am citit la viaţa mea kintale de cărţi. Dar cine a stat să socotească?! Oricum nu aş fi ştiut dacă trebuie să contorizez şi cărţile care nu m-au furat şi pe care le-am abandonat la un moment dat al lecturii, fie la jumătate, fie chiar după primul capitol. Nu o să le numesc aici, pentru că ar fi o discreditare subiectivă a scriitorilor respectivi, mulţi dintre ei morţi. Or, se ştie: despre morţi, numai de bine!

Dacă m-ai întreba, dragă Panta, ce înseamnă cărţile pentru mine, ţi-aş spune că viaţă interioară. Dar tot asta înseamnă şi blogul şi filmul şi iubirile şi pictura.
Bine, mai înseamnă şi desfătare la mersul prin Mall-uri cu standuri de carte, şi cruzime faţă de portofel...Multe înseamnă cărţile.

Inclusiv gustul ăla amar pe care-l ai când ajungi la ultima pagină şi care te face să vrei să-l suni pe autor sau să-i trimiţi un mesaj de Dincoace, dacă a murit, ca să-i spui să-ţi facă o continuare la roman sau să aranjeze măcar o ecranizare. Cel mai tare final al unei cărţi care ţi-a plăcut ar trebui să fie: „Dar asta nu e nimic pe lângă ce va urma”, cu un P.S. al autorului către Cititor, în care să precizeze că are deja în tipografii următorul volum.

Nu ştiu, dar cărţile astea reuşesc cumva să te construiască şi să te transforme. Te fac să te apleci înspre tine. E ca şi cum ai fi Steinhardt şi ai avea revelaţia credinţei. Ce mai, e o Biblie în fiecare carte citită şi fiecare te influenţează egal. Sigur, dacă chiar ai un scriitor sau doi preferaţi, cum sunt la mine, de pildă, Albert Camus şi Octavian Paler, înclini să crezi că ei şi-au pus cel mai adânc pecetea pe mintea şi sufletul tău. Dar nu e aşa. Tot Babilonul cărţilor citite îţi curge prin vene întreaga viaţă.

Aşa că, prietene drag, nu-mi pare rău de nicio carte citită. Nici de cărţile pe care le citeam în tren şi nu le mai reluam niciodată, nici de cărţile asupra cărora am revenit cu o râvnă de anticar, să le desluşesc sensurile ascunse, ori doar să îmi mai prelungesc bucuria.
Poate literatura să schimbe lumea? Eu una cred că da. Cu o singură condiţie. Să fie literatură duhovnicească.
Te las cu bine, dragă Panta

A cărţilor adorantă, Innuenda

18 comentarii:

pantacruel spunea...

zoe, asta-i o scrisorică de amor?! :p

acum sunt pe metereze, la job, dar promit că o voi citi acasă, la miezul nopţii, cu atenţia cuvenită. şi departe de ochii lu' nae caţavencu ;)

innuenda spunea...

:))) Daa, voi să beau, voi să beau, căci nu e-n lume altă durere, decât durerea ce simţesc eu!:D

Anonim spunea...

Anadana. Iata, Doamna, de ce trebuie sa scrieti carti! Pentru ca sunteti indragostita.De ele.Si pentru ca ati raspuns intrbarilor provocatoare intr-un mod neasteptat, atat de incantator pentru spirit(cred ca si pentru panta, cel vinovat de atatea semne de intrebare si, de asemenea,de raspunsuri pe masura).Felicitari.

elite spunea...

Si eu observ cum ma departez incet, incet de citit.Daca am deschis calculatorul, gata cu cartile.Ma rezum deseori doar la cartile de specialitate si restul pun pe seama lipsei de timp... Singura perioada a anului in care citesc e vacanta e vara si ...atat.M-am amuzat de pofta ta de citit in sesiune...Mai stiu eu pe cineva...

giapapadia spunea...

si la mine tot rusii sunt pe primul loc, dupa care kafka si mai apoi britanicii si francezii.

in schimb, nu mai imi place camus prea tare, nici sartre. ca tot m-am apucat de citit in original.

la americani ezit: e ceva acolo cu care nici acum nu ma pot obisnui

innuenda spunea...

Anadana, Doamnă, mă recunosc vinovată! :)
Vinovatul principal înţeleg, însă, că e un puşti de 13 ani, Pantacruel fiind, cum el însuşi se scuză, doar o jenată rotiţă din sistem :D. Ca să nu-i mai fie aşa de jenă să primească sau să dea lepşe, am ales forma asta, epistolară, de a-i răspunde. Încercând să fac dintr-un oracol, o...chestie ceva mai livrescă.:))

Elite, cred că e timpul să ne facem rost de-o sesiune. De citit. Bine, tu trişezi, că la voi şi vara e mai lungă! :))

Gia, eu m-am lăsat fascinată de Camus după ce i-am citit eseurile, povestirile şi teatrul. Nu romanele lui m-au fermecat. Desigur, apoi l-am iubit cu bune şi cu rele.

La americani îmi place mai ales dramaturgia. Mi se pare că teatrul e locul lor, unde-şi conservă unicitatea.

Bine, mai sunt şi sud-americanii, care chiar sunt interesanţi ca scriitori. Speciali. Să nu-i uităm.

Şi de curând am început să descopăr literatura japoneză. Surprinzătoare. Aparte. S-ar putea ca după ce citesc mai mult să îmi schimb ordinea de pe podium.

Anonim spunea...

Anadana. Revin.Da, stiam de interviu, recunosc, sunt vinovata si eu, il citesc si pe panta.Si, daca tot s-a pomenit de Camus, sa-ti mai spun ca, atunci cand au aparut prima oara Caietele lui, la Cluj ningea cu fulgi mari si grei si libraria universitatii avea rafturi pline de cartile lui...iar eu am fost tentata sa le cumpar pe toate.Niciodata n-am sa uit senzatia aceea, mai ales ca urmaream de cateva zile aparitia.Volumul nu arata prea bine,pt. ca aveam prostul obicei sa scriu pe margini( intre timp mi-a trecut).

Andreea Luca spunea...

Si eu ador literatura rusa si pe cea franceza deasemenea.
Te citesct de ceva vreme si tin mortis sa spun ca o faci bine!
Felicitari!

thea spunea...

Am citit intai la tine dupa care am citit la pantacruel; esti super cum ai invartit tu cuvintele...

innuenda spunea...

Anadana, eu mi-am cumpărat Caietele pe când eram la Sinaia, într-o scurtă vacanţă de toamnă. Am stat apoi în parc şi am citit, cu soţul meu. Şi cădeau tihnit frunze şi era un soare blând, de septembrie.
În concluzie, Camus e un scriitor de fiece anotimp.:))

Andreea, bun venit pe la mine. Mulţam de aprecieri.:)

innuenda spunea...

Thea, mulţumesc. Numai Panta nu mă laudă!:P:))

pantacruel spunea...

imi caut cuvintele, inca, innunenda.
la asa post, nu gasesc o replica pe masura :)

pantacruel spunea...

mai ai putintica rabdare...

innuenda spunea...

Hehehe, ce bandit eşti! Dar ţie când ţi-e foame azi mănânci mâine? Că eu nu! :))

ilinca dima spunea...

mi'am facut obicei sa citesc in fiecare seara inainte de culcare. si in cada :)
si ma felicit ca deja a devenit obicei. nu pot sa adorm daca nu citesc ceva inainte. bine, uneori trebuie sa fie literatura de specialitate. dar de cele mai multe ori nu e :)

innuenda spunea...

mamă, ilincuţo eşti tare! Eu nu prea mai reuşesc să fac dintre lucrurile care-mi plac. Sunt atât de în urmă cu somnu, cu ochii atât de alergaţi şi prin cărţi de specialitate şi prin programe legislative, de noaptea spre dimineaţă, nu ştiu cum să îi odihnesc mai repede.
Dar ideea ta este foarte bună pentru nişte oameni normali, care se culcă atunci când e ora de culcare, nu când cad laţi de oboseală!:))

Omul antipod spunea...

si mie tot francezii imi plac cel mai mult, dar mai nou, de cand i-am descoperit pe Rushdie si Pamuk, care parca sunt parintii mei literari (ca nu stiu alcumva cum sa le zic), de atunci parca sunt mai oriental-oriented asa :)
si din nou, foarte frumos vorbesti, si de data asta si de subiectul meu preferat, de caaarti :X

innuenda spunea...

Omule Antipod, se pare că avem multe lucruri în comun noi cei care ne întâlnim pe meridianele realităţii virtuale. Mai multe decât cei cu care ne întâlnim în viaţa reală. Dar oare asta nu se întâmplă mai ales pentru că aici suntem cine suntem de fapt? Aici spunem adevăruri despre care lumea nu prea întreabă la serviciu sau la o cafea?:)

Mă bucur să avem aceeaşi lungime de undă!:)