luni, 23 februarie 2009

Comparativul lumii în care trăim

Mă enervează să descopăr că trăim numai din comparaţii, în loc să ne bucurăm de ceea ce ne oferă lucrurile şi oamenii prin ceea ce sunt ele/ei. Ne comparăm brune cu blonde, oameni obişnuiţi cu vedete, inginer cu strungar, ne comparăm pe dimensiuni, pe copii, pe case şi maşini.
Şi-n tot acest proces, discriminăm cu neruşinare orice nu considerăm a fi superlative.

Atâta doar că va veni vremea când noi înşine vom ieşi prost dintr-o comparaţie, dacă nu cumva vremea aia a venit demult şi noi habar n-avem.
Va veni o zi când vom vrea să criticăm obişnuinţa lumii de a creiona existenţe sau personalităţi numai din tuşe de diferenţiere faţă de ceva.

Nu ne vom aminti, probabil, că, atunci când comparaţia ne-a avantajat, acest mod de lucru, acest comparativ al lumii în care trăim nu ne deranjase. Ba chiar insist să cred că nu ne displăcuse deloc. E reconfortant să fii considerat mai bun decât ceilalţi. Întăreşte egoul şi încrederea aferentă.

Dar să nu uităm că o atare cântărire a lucrurilor e neştiinţifică. Oriunde ne-am îndrepta critic atenţia, va interveni unghiul subiectiv, istoria personală, natura, Dumnezeu. Nu întotdeauna ceea ce vedem, mai precis realitatea pipăibilă, este şi realitatea care califică pe cineva sau ceva ca fiind fruntaş într-o serie identică. De cele mai multe ori, nedreptăţim.

Şi atunci, atitudinea potrivită rămâne aceea de a privi spre partea plină a paharului. De a căuta calităţi la ceea ce ai în faţă, nu defecte faţă de ceea ce ai alături. Filosofia asta de viaţă ne poate scuti de o mulţime de suferinţă.
Ne iartă de invidie, de vanitate, de frustrare şi depresie. Dar mai ales, de absolvă de superficialitate.

13 comentarii:

elite spunea...

Ai dreptate..Traim prin comparatie cu ceilalti..Ne situam mereu intr-o ierarhie, asta poate si pentru ca viata e o lupta continua, un permanent clasament al valorilor sau al nonvalorilor.In munca mea,evaluarea are un capitol aparte si, ca sa pot face o evaluare corecta trebuie sa compar...
N-as vrea sa-mi compar nici sotul,nici copilul,nici fericirea...cu nimic si cu nimeni.Dar,asa cum spui tu ,daca n-o fac eu , sigur o vor face altii.
O zi mult mai buna ca cea de ieri ,iti doresc!(a aparut deja comparatia!)

cristina spunea...

Innu, realitatea e ca minea omeneasca e o masina de paralel. Una instinctiva, pentru ca inca de mici de tot, cand incepem sa simtim empiric, "pe pielea nostra", traducem o perceptie prin alta, pentru a o intari. Traim in si prin figuri de stil, care ne modeleaza modul de a gandi si a ne exprima. Apa poate fi rece, dar daca e rece ca gheata e mai clar cat de rece e. Si asa mai departe, prin extensie.

Asa ca ... e subiectiv, pentru ca e empiric, dar e in natura noastra sa facem sa fie asa.

Pana la urma, nu suntem in ochii celorlalti intr-un fel sau altul, ci intr-un fel sau in altul, un fel de suma a perceptiilor individuale puse la gramada dar neadunate si depinzand permanent de fiecare punct de vedere.

anadana spunea...

Am tot sperat sa invat si eu (ca aia MAI destepti)filozofia,ori filosofia, cu partea plina a paharului.Inca n-o stapanesc( cred ca zodia-i de vina, bat-o vina, ca-s fecioara,adica una ce le vede pe toate si mai desparte si firul in cate se poate si criiiitica ...)Lasand gluma la o parte ,iti dau dreptate si zau, chiar incerc!

motanes spunea...

Scrii mai bine decât mine. (Comparaţia)

Dar eu trăiesc din scris. (Realitatea)

Băi, în ce lume trăim?! (Întrebarea filozofică)

innuenda spunea...

Elite, da profa:), dacă o spui aşa, cu evaluare şi criterii, ai toată legitimitatea comparaţiei. Dar în viaţă, de multe ori comparaţiile astea ne încurcă. Sau ne ţin în loc. Sau ne fac nefericiţi dintr-o cauză proastă. Practic eu cred că ne împiedică să fim fericiţi mai des decât ne provoacă fericirea.
O zi incomparabil mai bună ca cea de ieri! Hehehe.

Cristina, pare că ştii tu ce spui acolo. Sună cumva ştiinţific.:)
Oricum, eu nu contest că aşa stau lucrurile. Doar mă revolt. Şi continui să compar.:))

Anadana,să nu crezi că eu o stăpânesc. Îmi mai alunecă şi mie ochii în gol.:)))

Motanes, cine zice că eu scriu mai bine decât tine? Care-s criteriile? Ale cui?:)
Vezi, totul devine o raportare subiectivă. Şi atunci, dacă tot e vorba de subiectivitate, măcar să rămânem la a noastră. Nu să o preluăm pe a altora.:)

Realitatea este că mi-ar plăcea să ştiu că pot câştiga din scris. Ar fi ca şi cum cineva m-ar plăti ca să fac ce-mi place.:-)

alina spunea...

Total de acord. Principiul paharului plin și cel al ne-comparării sunt și la mine în guidelines. :) Abaterile sunt minore, dar încerc să le evit cu totul.

innuenda spunea...

Auzi, Alina, de câte ori o văd pe zgâtia ta de fetiţă (cea mare) râzând, mă trezesc zâmbind. Şi asta mi se întâmplă de fiecare dată când îţi văd avatarul!:))
Cât priveşte subiectul discuţiei, nici nu mă gândeam că ai fi de altă părere la capitolul ăsta. Doar am stabilit: şi tu ai vocaţia fericirii.:)

alina spunea...

Mda, Innu, tocmai am o perioadă în care am nevoie să-mi reiterez singură zisele două prințipuri și treaba cu vocația fericirii. Chit că-mi rânjesc caprele non-stop în fața ochilor ... . Dar la teorie stăm bine. :)

cristina spunea...

Scuzati vocabularul, m-am deformat putin in exprimare, in rest e ceea ce simt si gandesc.

Pe mine nu ma deranjeaza prea tare ca oamenii compara dupa criteriile lor inainte sa aleaga. Uneori m-au frustrat alegerile, pentru ca nu m-au avantajat pe mine, net mai frumoasa si mai devreme acasa, dar a trebuit sa le accept.

Pe de alta parte, societatea e din ce in ce mai aberanta prin modul cum te impinge sa compari promovand exceptiile la superlativ ca unice exemple de "asa da" sau "doar tu corespunzi". Frustrant si demotivant, pentru ca nu mai exista decat partea opusa, fara cale de mijloc. Nu pledez pentru promovarea mediocritatii, dar sa-i dam exceptiei ce-i al exceptiei, lasand plaja cuvenita si comunului covarsitor de care trebuie sa ne invatam sa ne bucuram vazand partea lui buna, cum bine surprindea ideea filosoful vietii din tine.

Si ... vezi ca si tu, in perfectiunea viziunii tale, compari, vezi?! ;) Bine, pe de alta parte te si revolti ...

Marian S. spunea...

`` Comparam blonde cu brunete``.
Aoleu ce-mi place munca asta... motanes, esti cu mine si de data aceasta ?

motanes spunea...

MArian S, că doar nu te las la greu :D

innuenda spunea...

Alina, toţi avem perioade din astea. Noroc însă că trec.

Cristina, mânce-o mama dă fată dăşteaptă!:) Mi-a plăcut mult cum/ce ai scris.

Marian, vezi că acum aruncă motanes o mână de făină pe preferinţă şi ţi-o pozează dintr-o poziţie dezavantajoasă, ca să iasă el bine din comparaţie!:))

Motanes, o gogoaşă? O stafidă? Ce preferi?:D

miki spunea...

dadada! :) asta asa, ca o completare complexa a frustrarii mele recente, direct exprimata blogosferic. deci dadadada! :)