marți, 17 februarie 2009

Gelozie

Te iubesc numai pe tine, iar asta de lângă mine e o curvă!
Aşa-mi puneam cândva iubiţii - sunaţi în creierii nopţii - să spună cu intonaţie şi credibilitate, atunci când erau plecaţi în delegaţii. După care adormeam liniştită, chicotind la gândul că, dacă era în toiul adulterului, i-am provocat mai mult ca sigur niscaiva necazuri în paradis. Iar dacă nu, cu atât mai bine! Mi-am amuzat iubitul înainte de culcare, iar mie mi-am relaxat hipotalamusul mai ceva ca după o ciocolată.

Nu am fost dintotdeauna aşa. De fapt, m-am născut cu încredere în oameni.
Eu îţi acord credit din start şi, dacă mă dezamăgeşti, ţi-l retrag, obişnuiam să spun. Dar adevărul era altul. Pentru că, nu ştiu cum se făcea, dar contul ăsta de încredere pe care-l aveau ceilalţi la mine părea să se alimenteze la nesfârşit. Ce vreţi, aşa eram eu croită: să cred şi să iert!

Dar într-o zi, pe când eram studentă la Litere în anul II, avea să se întâmple ceva care să-mi reconfigureze emoţiile pentru totdeauna.

Aveam atunci un iubit la IEFS (Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport). V-am zis doar că nu mi-i alegeam decât cu brevet de pregătire fizică?! :D
Dragoste mare între noi şi-ncă de la prima vedere. El era un Adonis de 1, 87 şi vreo 9o de kilograme, incredibil de cult (mă umilea de-a dreptul pe mine, filologa, ceea ce, într-un ciudat mod masochistico-intelectual, mă cucerea definitiv!).

Era pasionat de hainele frumoase şi de femeia şnur şi nazi, tip solista de la Eurithmycs căreia îi făcuse de-a dreptul altar, aşa de perfectă o vedea. Ceea ce nu mă prea făcea pe mine să mă potrivesc fişei postului, întrucât nurii mei erau de altă sorginte şi se iţeau necontrolabili de sub orice fel de uniformă.
Dar cum dragostea nu respectă şabloane, aşa şi noi, ne duceam povestea mai departe, încercând să fim fiecare cât mai pe placul celuilalt.

Adonisul meu tocmai ieşise şifonat dintr-o relaţie de 3 ani cu o colegă de facultate, iefsistă de-a lui, care se reorientase către un alt coleg. Nu-l mai voia, deci. Dar, ale naibii muieri, de părăsit te părăsesc, dar pesemne ar vrea să oftezi după ele, singur, până la sfârşitul zilelor! Pentru că imediat ce văd că locul s-a ocupat, revin la sentimente mai bune. Cum ar veni, vor să-şi reţină un loc la loja ta pentru tot restul sezonului vital...

Aşa s-a întâmplat şi cu exa mea. De fapt exa lui şi rivala mea. Cum ne-a văzut împreună, cum brusc a pălit-o amocul şi aducerile aminte. Sau cel puţin aşa îmi spunea el mie, bucuros că s-a-ntors roata. Dacă mă întrebaţi pe mine, deranjant de bucuros...

Eram de-acum de ceva vreme împreună când mama lui, unicul părinte, cu care locuia, a trebuit să plece într-o staţiune, la tratament. M-a rugat pe mine să mă mut cu odorul, să-i am grija cât e plecată ea, vreo trei săptămâni şi eu am acceptat bucuroasă.

Numai că în seara aceea, în loc să vină să mă ia, aşa cum era stabilit, iefsistul meu mă sună să-mi spună că nu e în stare de nimic, are febră pentru că a tras o răceală în cantonamentul de la ski, care abia se încheiase şi vrea să se culce devreme. Dar, negreşit, vine să mă ia a doua zi.
Din prima, am dat să nu halesc gogoaşa. Dar încrederea de care vă vorbeam mi-a făcut şi de acea dată de petrecanie. Însă vă spun, încrederea aceea avea zilele numărate!

În noaptea cu pricina, am făcut cu prietenele mele spiritism. Doamne, iartă-mă că nu ştiam ce fac! Mezamplasul era făcut, spiritul invocat prietenos iar fetele puse pe strivit corola de minuni a lumii.
Încep şi eu s-o strivesc pe-a mea şi întreb-minte de femeie de 20 de ani!- ce-mi face iubitul la ora aia. La care...surpriză, mi se răspunde, este cu Sanda (nr. „exa”).
Eu, nu stau să mai aflu ce şi cum, ci, urmărită de turbare şi de un spirit păgân al geloziei, mă avânt către telefonul de la parterul căminului, cu o monedă în mână şi îl sun. Era ora unu noaptea.

Îmi răspunde glasul lui foaarte viu şi aproape flirteuz, cu totul diferit de tonul mort, de om bolnav, cu care mă băgase în sperieţi şi-n hainele de casă la ultimul telefon.
Ce faci, iubire, zic, nu dormi? Că ziceai că te culci de acum 5 ore.
-Ah, ba da, chiar acum mă pregăteam.
Uite, zic, sunt la metrou (asta era foarte aproape de casă), în 2 minute sunt la tine.
–Nuuuuuu
, aud o voce disperată de la capătul celălalt al firului.

Uluită de reacţia lui, rămasă fără replică, blocată într-o situaţie care trebuia să fie un simplu control de rutină, într-un moment de slăbiciune, am închis. M-am recules, însă, imediat şi am sunat din nou: Mâine, când vii, să-mi aduci toate lucrurile pe care le am la tine, iar eu ţi le pregătesc pe-ale tale, să ţi le iei, i-am spus cu un ton incredibil de rece şi egal. Şi-am închis.

Ce noapte albă, ce tortură, ce mai dezbateri cu fetele despre cum să mă port cu el a doua zi, ce să îmbrac, ce să-i spun! Până la urmă am hotărât. Aveam să mă ascund undeva, să-l las vreun sfert de ceas să tropăie cu bagajul de haine şi de conştiinţă încărcată pe la uşă. Când să-şi piardă răbdarea, aveam să apar împreună cu prietena mea, într-o culme a fericirii exhibate, râzând în cascadă , gratulându-l cu o strivitoare bunăvoinţă amicală, fără pic de dragoste.

Zis şi făcut! Mica scenetă mi-a ieşit im-pe-ca-bil. Aş fi putut lua Oscarul femeilor indiferente. Palm d’or-ul ipocriziei! Mi-am jucat fericirea şi nepăsarea de aproape am crezut-o şi eu.
Îi scoteam pe rând lucrurile din dulap şi i le împătuream cu grijă, ornându-i-le în geanta sport în care mi le adusese pe-ale mele. Făceam asta zâmbind destinsă, ba chiar ciripind veselă, de parcă toată viaţa mea aşteptasem să fiu nevoită să-l părăsesc.
Cu coada ochiului furam, însă, reacţiile. Era dezorientat şi trist. Eram sfârşită.

M-am uitat prin perdea, după el, până l-am pierdut din vedere. L-am văzut îndepărtându-se agale, cu umerii lăsaţi, fără pic de sentiment de eliberare.
Mi-a venit să fug după el, să-l îmbrăţişez şi să-l iert. Dar gelozia a hotărât pentru mine că nu mă mai pot întoarce. Şi nu m-am întors.

În noaptea aceea am plâns până la epuizare.

30 de comentarii:

ilinca dima spunea...

gelozia? eu nu sunt geloasa insa deznodamantul era acelasi, probabil. odata pierduta increderea... ce relatie mai poti sa ai? la prima adiere te intrebi daca e la meci sau e cu sanda. neeeeaah!

zuzeta spunea...

oh, doamne
ce tare !!!
”Te iubesc numai pe tine, iar asta de lângă mine e o curvă!”

frumoasa poveste innu. si deloc trista, daca o privesti bine :)

anadana spunea...

Eu ma intreb asa: ce s-ar fi intamplat, daca personajul tau feminin( ma rog, tu)n-ar fi facut spiritism?

deyu spunea...

Mereu ma chinui sa fac asta, s anu ma las asa usor convinsa , s aiert asa usor. POate prin anul 2 de facultate voi reusi si eu..:)

innuenda spunea...

ilinca, eu recunosc: la mine, gelozia este doar o bucată de vanitate.

zuzeta, niciodată nu am să ştiu câte femei au auzit fraza asta!:)))
Mulţumesc. E o poveste adevărată.

anadana, probabil că ar fi venit propriul meu spirit la mine şi mi-ar fi spus că nu ne potrivim (eu şi cu el)!

deyu, ah, nu, că nu ne-au învăţat la facultate asta!:)))

lollitta spunea...

:) cred ca literele aveau contract cu sportul! mi-ai adus aminte de tinerete cu povestea ta frumoasa

motanes spunea...

Hihihi... şi capitolul ăsta l-am citit în cartea mea din biblioteca trecu...asta... viitorului :D

deyu spunea...

:)) da. dar atunci voi fi mai mare , deci mai multa experienta , deci mai multe sanse de reusita :))

innuenda spunea...

Lollita, sportivii au o prospeţime a lor, care nu pot lăsa indiferentă o filologă! Sunt ca fânul proaspăt cosit pentru orăşeni:)))

Motanes, ai terminat ciabatta aia şi acum te-ai apucat de mine?:)

Deyu, experienţa e o cenzură destul de fragilă când vine vorba de dragoste. O să vezi. Dacă e să nu avem noroc pe lumea asta, ne-o furăm toată viaţa, cu aceeaşi naivitate!:))

motanes spunea...

Moamăăăă ce le zice Innuenda de dragoste, frate! Ne dai şi-n cafea, cârlionţato!

innuenda spunea...

Motanes, probleme măh?:D

thea spunea...

Deci, ai fost in studentia ta genul de fata pe care eu l-am invidiat toata studentia mea :). Care stia sa faca figuri iubitilor :). N-am fost in viata mea in stare de chestii d-astea si mereu mi-a fost ciuda ca n-am stiut/putut :). O buna perioada, increderea mea a mers atat de departe ca uneori faptele incriminatoare erau mai mult decat evidente pentru toti mai putin pentru mine. Intre timp m-am schimbat, nu mai sunt chiar atat de credula :)

Cetateanul Popescu spunea...

Si daca va trebui sa spui si tu vreodata, la telefon, "Te iubesc numai pe time, iar ăsta de langa mine e un gigoloi ieftin si nespalat"? Eh? What then?

Sau nu intotdeauna what goes around comes around?

pantacruel spunea...

innu,
au dreptate cei de pe aici.
tu chiar ai putea scrie o carte la cata verva si amintiri nebune ai :)
si apropo de oscar, ca tot ai amintit. te astept pe inserat, pe blogul meu, la concurs ;)

innuenda spunea...

Thea, aş avea multe de povestit, dar...nu cred că e bine.:))) Oricum, nu eram figurantă, ci doar foarte orgolioasă. Nu ceream socoteală dacă eram rănită, dar plecam fără să mă uit înapoi. Nu m-am luptat niciodată pentru niciun bărbat, oricât de mult l-aş fi vrut.

Recunosc, acum aş fi mult mai voluntară. Am învăţat să iau ce-mi trebuie şi să tranşez orice situaţie. Orgoliul meu de atunci avea urme de inhibiţii, cel de-acum e aproape înfruntare. :))

Cetăţene, dacă va trebui, voi spune-o fără apăsare!:)))

Panta, dă-mi voie să-ţi spun marele meu regret: că nimeni nu va şti niciodată totul. Sunt lacăte puse pentru totdeauna la anumite cufere. Şi mi-e ciudă să ştiu doar eu de ce focuri dansează pe comori!:)

lollitta spunea...

cunosc, am trecut pe-acolo :)

Marian S. spunea...

Te iubesc numai pe tine, tu, asta de linga mine !!!
Aia de m-a sunat e o (fosta) curva sau varianta 2: aia care m-a sunat e sefa mea si voia sa ma anunte ca maine am treaba multa la firma.
Varianta 3: Alo ? Nu doamna, ati gresit numarul !
Practic, eficient, fara dureri de cap.

Pisicot spunea...

Innu, ştiu că scrierea e mai veche, dar îmi place şi acum :)

Strumful spunea...

Mi-am adus aminte de perioada in care eram mica si bleaga, si puneam multe la suflet! Acum nu mai traiesc asa de intens ca atunci!

innuenda spunea...

lollita, aşa înţelesesem şi eu. Mirosea a fân de la o poştă!:))

Marian, ai tu impresia că e fără dureri de cap să-i răspunzi iubitei la telefonul de verificare, de noaptea, cu "greşeală!":))

Pisicot, mă bucur. De câte ori dau reluări mă gândesc la ce înjurături îmi iau probabil de la voi, prietenii mei vechi.:)) Ştiu că la TV mă enervează la culme reluările!:D

Ştrumfiţo, long time no see! Ai tu impresia că nu mai trăieşti aşa de intens ca atunci. Eşti doar mai preocupată cu treburile zilnice şi asta îţi distrage atenţia de la furtunile tale interioare.:)

miki spunea...

ba unele reuluari chiar sunt asteptate cu drag! :)

dar lucrurile nu se termina niciodata asa brusc. mai urmeaza intalnirile accidentale de peste ani si ani, sau telefoanele de dupa ce se calmeaza spiritele.. metaforic vorbind. sau... ceva, orice. pana la urma sanda era la el au ba?

innuenda spunea...

Miki, la mine nu a mai urmat nimic.

Nu am aflat niciodată adevărul despre acea seară şi despre Sanda. Mi-a spus cel mai bun prieten al lui că l-ar fi văzut pentru o scurtă vreme cu ea, după ce ne-am despărţit noi. Atât.

Oricum, nu l-am regretat niciodată pe acest fost prieten. În ciuda calităţilor lui intelectuale şi fizice, nu eram pe aceeaşi lungime caracterială de undă.

Anonim spunea...

Cred totusi ca ai exagerat putin...Eu m-as fi dus la el sa ma conving si apoi as fi reactionat.Dupa cum se poate constata, prefer certitudinile. Oricum, si-asa nu erati "pe aceeasi lungime caracteriala de unda..."

innuenda spunea...

Cu cine am plăcerea? :)

SARILLA spunea...

In primul rand, mi se pare geniala intrebarea ta.:))) Bravo super tare! Si eu am terminat Litere, dar nu ne-au invatat asta la scoala..:))Sau or fi zis-o o data cand eram eu bolnava?:)
Apoi, chiar frumoasa povestea, insa m-a intristat un pic faptul ca el nu a luptat deloc pentru tine.Adica macar asa..un pic..?
Probabil si-a dat seama ca ai calitati "paranormale" si a renuntat din fasa, stiind ca nu iti va putea ascunde nimic.:)

innuenda spunea...

Sarilla, bun venit pe la mine.
Omul nu a ştiut niciodată de "capacităţile mele paranormale" pentru că nu am apucat să-i povestesc nimic despre seara aceea. Între noi nu s-a spus nimic în plus faţă de ce am relatat. Pur şi simplu, dacă o fi fost un malentendu, a rămas aşa.:)

De luptat...? S-ar putea să fi avut o uşoară intenţie.:)
În sensul că m-a vizitat cu un buchet de flori, fix cu o zi înainte de a se întoarce mama lui de la tratament. Poate voia să ne împăcăm sau doar să-şi ceară scuze. Habar n-am!

Cert este că eu eram în acea seară în cameră cu noul meu prieten. Un coleg de-al lui. A stat fix 5 minute, s-a simţit prost şi a plecat. :)

Andrei Husanu spunea...

diferenta... dintre un barbat si o femeie, la capitolul dragoste, e ca barbatu vrea sa stie ca a fost cel mai bun la ea pana in momentul de fata, iar femeia vrea sa shtie ca a fost cea mai buna dintre toate pe care le-a avut el... si le va avea...
Deci... mi se pare foarte normal comportamentul "ex"-ei :)...

innuenda spunea...

Adevărat, Andrei. Dacă mă gândesc mai bine...:))

LZ spunea...

Lasa-ma sa-ti fiu Seherezada. Da, stiu, nu mai crezi in povesti. Insa eu nu vreau sa-ti spun 1001, ci una singura.
Vreau sa-ti fiu regina, fara a te insela, iar tu sa fii rege, fara a ucide. Nu ai avea de ce sa ma alungi. Nu-ti voi fi infidela, asa cum stii sa crezi. Am sa alung din juru-ti toate fecioarele, ca sa nu le doresti, iar ele sa nu sfarseasca in rece.
Casatoreste-te cu mine! Iti pot fi si fiica, daca vrei. Stiu ca ma iubesti ca pe un copil. Dar eu nu vreau sa raman copilul pe care tu il vezi. Sunt si vreau sa fiu parte din trupul tau. Ma ofer. Nu te opune. Accepta resemnarea.
Iti voi descanta apa din ceainice, iti voi alinta bucatele calde, iti voi incalzi hainele, inainte sa le imbraci. Nu poti lasa povestea mea fara sfarsit. Si nu ai cum sa-l cunosti daca nu ma asculti.
Lasa-mi o mie si una de nopti. Iti voi darui lampa fermecata, voi inchide hotii si Sinbad va naviga pe ape line. Voi avea grija de toate. La rasaritul soarelui vei vrea inca sa ma vezi alaturi de tine. Eu regina ta, tu regele meu. Eu copilul tau, tu stapanul dorintelor mele. Iti voi naste prunci, trei sau mai multi, oricati. Pastreaza-ma, lasa-ma sa-ti fiu fidela. Altfel ma topesc…

innuenda spunea...

Nu pricepeam cum devine chestiunea. Dar m-am lămurit: te-ai citat. Adică ai postat la comentariile mele articolele tale. E și asta o idee.:))