sâmbătă, 14 februarie 2009

Lucruri care apropie oamenii

Se trezise târziu, cu capul greu de gândurile negre din ajun. Că nu vor fi în stare să-şi plătească banca la timp. Că nu va mai fi nimic de făcut. Vor sta doar să se uite cum le iau lucrurile din casă. Casa din viaţă. Practic viaţa.

Îşi imagină pentru o clipă cum ar fi dacă ar trage un bilet câştigător la loterie. Dacă aşa, dintr-o dată, Dumnezeu s-ar îndura de ei şi le-ar lua printr-o minune povara.
Se gândi că ar plăti cu o parte din bani casa, iar cu ceilalţi ar pleca să colinde lumea. Ba nu, poate şi-ar cumpăra o grădiniţă, ar umple-o cu baloane şi jucării şi ar înscrie în ea copii, gratis.

Sau şi mai bine, ar cumpăra un azil de bătrâni, l-ar redenumi „Casa de oaspeţi nemuritori” şi i-ar invita acolo, să locuiască, pe toţi bătrâneii rămaşi singuri.
Un început de zâmbet i se iţi în colţul stâng al gurii, la gândul că peste vară, ar „împrumuta” câte unul sau, după caz, câte o pereche, copiilor care nu au avut parte de bunici. Of, erau atâtea lucruri de făcut cu atâţia bani! Doar când venea vorba de bani ca să plătească banca era complet lipsită de idei.

Îşi trase pe ea halatul şi deschise fereastra din dormitor. Afară un soare timid îi făcu din ochi şi un început de zâmbet i se iţi în colţul drept al gurii. Se lepădă ca de-un voal de perdeaua învolburată în jurul trupului ei zgribulit şi, închizând uşa la dormitor, se duse să-şi pună de cafea.
Pe masa din bucătărie, sub o ciocolăţică mică, o aştepta un bilet:

„Prea-iubitei mele soţii.
De Sf. Valentinescu vreau să-ţi spun că te iubescu.

Soţioru’-cel-sărac

P.S. Milky Way, la toată lumea!”

Un zâmbet întreg i se întinse pe toată faţa, în timp ce-şi desfăcu ciocolata şi o mâncă, mai ’nainte chiar de a se spăla pe dinţi. Fu cea mai bună bucată mâncată vreodată şi chiar i se păru că recunoaşte în aroma ei, gustul dulce-sărat al unei lacrimi de bucurie.

18 comentarii:

Marian S. spunea...

Foarte frumos ! Cine e persoana ?
E reala sau face parte din romanul acela despre care tot vorbim ?

(Si ceva tehnic si offtopic: browserul meu face figuri pe site-uri incarcate cu tot felul de widget si alte adaugiri, tocmai de aceea nu am mai scris pe aici pe la tine. Se pare ca am reusit sa-l repar, mai vedem. Sa nu crezi cumva ca am disparut...)

innuenda spunea...

Mariane, Mariane, lasă personajele să fie personaje. Scriitura nu este real-tv. Dacă insişti să ştii din culise, ca o concesie, află că personajele există. Sunt reale. Biletul şi ciocolăţica la fel. Mulţumit?:))

Mă bucur că ţi-ai rezolvat problemele de...logistică!:D

Marian S. spunea...

Nu sunt multumit deloc.
Aceleasi probleme le am si eu dar mie nu mi-a pus nimeni o ciocolatica pe masa. Nici macar un bilet. Pina la urma e adevarata vorba aia ca unii sint mai egali decit altii.

giapapadia spunea...

da! multumesc! in sfarsit undeva nu citesc aceleasi banalitati de valentines, fiindca chiar si de zilele astea poti face bucurii mici si te poti simti bine. ce trebuie sa stam si analizam atata?

giapapadia spunea...

apropo, am scris si io un post de dimineata pe pesimistii.wordpress.com

nu, nu e reclama, dar e funny

giapapadia spunea...

ca avem perspective asemanatoare, postul nu e funny :))

vai, cat vorbesc

Garfield spunea...

Perfect!... atat.

anadana spunea...

Generozitatea, sau gandul spre celalalt,iubirea, zambetul-intreg =emotie si bucurie de a trai

thea spunea...

Pentru ca-mi place ciocolata la nebunie, primul gand a fost ca am citit un text gustos :). Mi-a placut tare, tare cum ai imbracat de frumos povestea asta :).

innuenda spunea...

Marian, lasă că o să ai şi tu ciocolăţica ta.:)

Gia, am analizat şi eu analizatorii. În felul meu, am fost şi eu anti-anti-valentins'day. La articolul mai vechi Valentin versus Dragobete.
Deci, înţeleg demersul.:)

Garfield, mulţumesc pentru cuvântul atribuit! Atât!:))

Anadana,aleluia sista'!:))

Thea, mulţumim poftim! Din ciocolata noastră.:)

buburuza75 spunea...

Dacă v-au rămas ceva firimituri de ciocolată, conservaţi-o cu grijă, că vin să iau cu-mprumut.

pantacruel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
pantacruel spunea...

innuenda,
de ce scrii atat de melancolic? :)
eu stiam ca esti o fire vesela! :(

motanes spunea...

Citit şi ăsta. Şi ăsta plăcut.

alina spunea...

:)

Marian S. spunea...

Valăntainu a fugit, ciocolată n-am primit, la, la la...

pantacruel spunea...

innu, unde ai plecat? nu ne mai raspunzi? :p

innuenda spunea...

Oh ba da, vă răspund cu drag, Panta. Doar că m-am luat cu treaba.

Deci, bubu, păstrasem cioco pentru prieteni. Deci ai partea ta. Clar!:)

Panta, habar n-am. Chiar numai texte melancolice ies din mine. Cred că ar trebui să scot o carte cu target emokid. Cât de trueeee!! Ar fi un succes!:D

Motanes, asta fincă mă iubeşti!:D

Alina, sunteţi 3 care râdeţi acolo, drăgălaşelor!:)

Mariane, uite de aia e bună realitatea virtuală! Ia din ciocolata prietenilor!:))

Panta, here I am, baby!:)