Ieri am reuşit o performanţă rară. La ora 18.30, am lăsat baltă acte şi clienţi, termene limită şi presiune a timpului şi am închis uşa de la birou pentru tot restul zilei. Mi-am luat soţul de mânuţă şi am descins în Cişmigiu, lejer îmbrăcaţi.
Vreo oră mi-a luat până să mă dumiresc de faptul că într-adevăr eram acolo. Nu-mi venea a crede că mirosul ăla de iarbă crudă şi floare, că sunetele alea de vrăbioi isterizaţi de fericire erau aievea şi nu o plăsmuire a minţii mele descărcate brusc de tensiuni.
Ora la care am ajuns, a amurgului, făcea totul să pară şi mai ireal. Cişmigiul avea la ceasul ăla de graniţă ceva straniu. Apele în care se dizolvaseră felinarele parcului licăreau într-un fel anume, cumva hipnotic, pământul respira un abur cald, care-ţi înceţoşa privirea iar parfumul, oh Doamne, parfumul acela nedefinit ţi se insinua în creier ca un drog. Aproape mă aşteptam să apară vreun inorog, de pe undeva, dintre copaci.
Inorogul n-a apărut, cel puţin până când am plecat eu. Dar am bătut pieziş aleile parcului, bucurându-mă ca un copil de păsările neasemuite care fluierau partituri numai de ele ştiute, cu sonorul dat la maxim, am mâncat vată de zahăr roz şi am rămas apoi, până târziu, când s-a înnoptat, proţăpiţi pe câte un scaun de parc, cu ochii pe luminiţele colorate care tremurau pe lac, amuţiţi de tihna aceea despre care uitasem că există.
Când ne-am ridicat să plecăm eram mai uşori cu vreo 24 de ani. „Băgăm o gonetă”, l-am întrebat pe soţul meu? Şi am pufnit amândoi în râs de aşa îndrăzneală. La ieşirea din parc, ne aştepta neîndurător stresul.
miercuri, 1 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
25 de comentarii:
Hehe, asta cu goneta e vorba lui taica-meu :D Mi-ai adus aminte de-acasa :)
Si da, Doamne, ce de-a primavara...
Vad clar:" apele in care se dizolvasera felinarele parcului...", aud :"sunetele alea de vrabioi isterizati de fericire..." si , da, simt puternicul "parfum ce ti se insinua in creier..." Si nu ma pot hotari sa le las acolo, asa ca, Innuendo, te mai astept, priveste atent, sunt langa tine!
Bravo :)
Eu am admirat şi ieri şi azi apusuri minunate, ireale. Singură, ce-i drept. Şi din maşină. Dar se pun :)
Indecent
Rita, și a tuturor celor care au fost copii vreodată și nu au uitat!
Ți-am adus aminte de casă?! Băgăm o gonetă? Nu de alta, dar avem drum comun spre Galați?
Anadana, aș face-o cu plăcere nedisimulată! Doar că uneori, atentă la deadline-urile altora, uit de mine. Dar am prins mesajul. Here I am, baby!:)
Pisicot, apusurile mele așteaptă pe malul mării vacanța de vară! Ce vrei, sunt clasice!
Dar altfel, nu cred ca apusurile să aibă rău de mașină sau anxietăți legate de lipsa de companie. Deci...se pun! :)
Motanes, hai că tu ți-ai arătat-o primul!:))))
(dragostea de primăvara, desigur!:D)
:P
eu mi-am inceput viata pe o bancuta in cismigiu, vara, noaptea. (nu pe cea sexuala, ghiduso). stateam cu femeia pe care o iubeam, tocmai ii adusesem o ciocolata, eram studenti in anul 3, am scos o agenda si am inceput sa scriem la sfarsit ce sa ne luam in noua noastra casa cu chirie (ne mutam impreuna intr-o viata la dublu): doua periute, o pasta de dinti, doua lingurite, doua furculite, patru ochi caprui, un motan si inca doi ochi negri. pe atunci nu aveam televizor, dar ne iubeam, ne uitam unul la celalalt. schimbam postul facand cu ochiul.
Verbiaj, lucrurile simple au în ele ceva dumnezeesc.Și nu știu cum se face, dar astea rămân peste timp. Inclusiv în amintirile noastre.
Hai c-am declanșat Cișmigiu&comp.
Cine mai poftește?:))
conflict cu gardienii publici intr-o noapte de vara :)
deh, pareri diferite despre amor :P
Zuza de zuzeta!:)))
Carevasăzică pentru fiecare Cișmigiul e altceva.:D
tot felul de gonete, doamna, tot felul :))
(imi place asta cu zuza de zuzeta. e cu sange albastru.)
Clar ai particula aceea nobiliară!:)
o fi vreo banca libera in cismigiu la ora asta?
De ce verbiaj, ai vreo listă nouă de făcut?:)))
şi când îţi spun că eşti scriitor cu toate celea-n regulă, nu mă crezi :-)
ah...io am mers in alt parc. insa sa stii ca si acolo era o aroma de primavaraaaa.....imi venea sa tzopai ca pitzigoiul prin zavoi:)) (am si facut-o oleaca)
... prin urmare, e atat de simplu! sa fim fericiti.
Adi, hai că aici chiar nu am scris. Numai am povestit!:)
Volent,hehehe,nostimă imaginea cu pițigoiul prin zăvoi.:)) Și înțeleg exact ce spui. Am simțit-o în fiecare primăvară. (știi că aveam o prietenă care mă striga Volent? Cică de la Violeta:-))
Carlitos, e la o întindere de mână fericirea! Hai s-o apucăm și să nu-i mai dăm drumul niciodată! (hihihi, cât de patetic a sunat asta?!)
Innu, sa stii ca de fapt chiar am sa bag o goneta pana la Galati, de Florii :D si culmea, e o deplasare de serviciu !
Dar am sa ma duc pe faleza - si abia astept...
Daca stiam, trimiteam inorogul meu roz (de data asta fara sutien) sa va surprinda in Cismigiu.
Rita, vrei niște poze să-ți deschidă apetitul de faleză?:))
Umma, lasă că îi făceam eu sutien din vată de zahăr roz. S-ar fi asortat!:))
Vreaaaaaau :D
eu pe-asta cu goneta am aflat-o tarziu, cand mi-am cunoscut actualul sot, pe atunci viitor iubit. pe vremea flirturilor intense. de fapt, a spus-o cu cateva ore inainte de primul sarut. deci si mie mi-ai adus aminte de vremuri frumoase cu vorba asta... :) caci primavara mi-a intrat deja in oase cu soarele ei cu tot, eu fiind om fara prea multe ocupatii decat cele pentru suflet. vine ea si vremea ta!
Rita, m-am lăudat degeaba. Am uitat că mi-am pierdut camera foto.:(
Mai am o poză de pe faleză de pe când aveam 18 ani și mă plimbam cu un curtezan pe acolo. Dar ar trebui s-a scanez, că e fotografie pe hârtie.:)))
Miki, mă bucur să pot trezi amintiri frumoase.:)
Trimiteți un comentariu