joi, 16 aprilie 2009

Fals tratat despre blogosferă

Începe să mă obosească aşa-zisa blogosferă. Respir mai greu atmosfera ei, rezist mai puţin la viruşii şi bacteriile care o populează…

Nu o spun în sensul că nu-mi mai place să scriu în blog. Atâta doar că încep să-mi decantez percepţiile de evidenţe. De pildă, pământul, deşi e rotund şi se învârte, e perceput de om ca fiind o suprafaţă dreaptă şi imobilă. Ei bine, pe acelaşi principiu, şi blogosfera, care-mi apăruse până mai ieri a-toate-înblogatoare, îmi pare astăzi drept un biet glob cu picior, pe un biet birou, într-o biată cameră, dintr-o biată cas(t)ă a unora.

Prea multe personalităţi mărunte au început să-şi zornăie gologanii virtuali în chiotul mulţimii paupere. Le-au dat ce-şi doreau: lucruri scurte, dese, simpliste, de bârfă, de înjurat şi de onanie, de mâncat, de băut, de dansat.. Le-au luat, în contrapartidă: atenţie, rating, audienţă, aplauze la scenă deschisă, lătrat flămând la oră fixă, când se aprinde lumina.

Au început apoi să-şi dea acest capital preţios de la unii la alţii. În blogroll-urile celor mai mulţi nu vei vedea de-alde-fitecine. Vei vedea în schimb, frumos înşiruite, blogurile prietenilor, colegilor, partenerilor de tranzacţii cu audienţă şi persoanelor publice.
Ce dacă mulţi dintre notoriii patriei scriu plat, fără substanţă şi fără nerv? Alde scriu-deci-exist vor comenta cu zecile orice post al vedetelor, oricât de banal.

Va fi de ajuns un am învăţat să fac sarmale ca să cadă curentul de atâţia dornici de a comenta chestiunea în discuţie, dând o reţetă sau citând vreun filosof urban.
Culmea, lucrurile sunt amestecate la un mod atât de subtil, încât până şi oamenii care postează, altfel, lucruri de substanţă prin alte părţi, vin acolo şi strigă “Ana are mereeee” cât îi ţine gura.

Blogosfera râgâie satisfăcută după atâta îngurgitat de persoane publice şi baieţi buni la computere.
Nu-i mai trebuie nimic, decât o masă ca la restaurantele chinezeşti, rotundă, cu o mână de compartimente săpate în ea, care se învârte ca să ruleze pe la toată lumea cele câteva feluri de mâncare ale unuia şi aceluiaşi meniu.

Masa ar putea fi un concurs al blogosferei, un trust de presă, o petrecere cu karaoke…nu ştiu...orice apropie repede punctele cardinale ale unei lumi la scară mică, ale unei realităţi de canava pe care poţi broda orice, dar nu pe oricine.

Blogosfera este, din pacate prea des, un comutator pe care îl răsuceşti când vrei să vorbeşti discuţii cu prietenii, o posibilă unealtă financiară, electorală sau de imagine, un potenţial neexploatat, un ghişeft, un jeleu, o măslină, o scobitoare străină.

Blogosfera pare dispusă a recunoaşte numai ce face rating. Restul nu contează, deci nu există. Şi pentru că elitele-s puţine, dacă vrei audienţă, problema trebuie pusă în sensul de cantitate, nu de calitate a ei. Nu uităm că prostimea e majoritară dar, astfel stând lucrurile, ne convine şi vulgul care îşi tropăie lipsurile neuronale într-o exhibiţie publică - monosilabică în formă şi vidă în conţinut - de genul “cool” /“şi eu la fel”/ “da’ tu cine te crezi?!?”/ “bine spus!”/ să "şti" că ai dreptate”.

Astfel de personaje sunt cu sutele. Dar ce contează, când autorul de blog pune noaptea pe pernă un cap mai celebru decât ieri, mulţumind în gând, ca la o decernare de premii, tuturor celor care l-au ursit, hărăzit, născut, şi format cu priză la public.

Ce contează că pe majoritatea blogurilor vezi aceleaşi scurte recenzii, fără personalitate, ale ştirilor zilei?!
De fapt aici e şpilul. Sunt scurte, pentru că, dacă vrei să te vinzi în blogosferă, tre’ să scrii câteva rânduri, să nu oboseşti sinapsele audienţei.
Sunt fără personalitate, pentru că acele articole nu au izbucnit dintr-un preaplin.

Nimic din informaţia conţinută de ele nu a tulburat lumea gândurilor autorului, ci ele s-au născut lin, înşirându-se cuminţi, aride şi previzibile ca rândurile unui slujbaş de bancă ce completează un cec.
Doar nu vrem să ne complexăm cititorii cu erudiţia sau cu originalitatea noastră!? Ori, Doamne fere, să le inhibăm apetenţele de comentatori !?...

Sub cerul greu al unei asemenea blogosfere orizontul are toate premisele să sfârşească strivit, săvârşindu-se într-o abstractă linie frântă. Aşa cum şi eu simt deja că încep să mă sufoc. Cred că mi-a rămas mică blogosfera…

45 de comentarii:

M.G. spunea...

Precum scriam eu în alt loc: "Astăzi, pe bloguri, cei mai mulţi fac dialoguri pestriţe din oftaturi laconice şi elogii fulgurante de barter care duc, în general, doar la privelişti egocentriste."

Aşa sunt şi constatările tale: "…vulgul care îşi tropăie lipsurile neuronale într-o exhibiţie publică - monosilabică în formă şi vidă în conţinut - de genul “cool” /“şi eu la fel”/ “da’ tu cine te crezi?!?”/ “bine spus!”/ “să şti că ai dreptate”. Astfel de personaje sunt cu sutele. Dar ce contează, când autorul de blog pune noaptea pe pernă un cap mai celebru decât ieri, mulţumind în gând, ca la o decernare de premii, tuturor celor care l-au ursit, hărăzit, născut, şi format cu priză la public. Ce contează că pe majoritatea blogurilor vezi aceleaşi scurte recenzii, fără personalitate, ale ştirilor zilei?! De fapt aici e şpilul. Sunt scurte, pentru că, dacă vrei să te vinzi în blogosferă, tre’ să scrii câteva rânduri, să nu oboseşti sinapsele audienţei.
Sunt fără personalitate, pentru că acele articole nu au izbucnit dintr-un preaplin."

N-aş spune că scurtimea textelor şi lipsa lor de conţinut revelator ar fi păcatul cel mai mare, ci, mai degrabă, pretenţia că oftaturile (scurtele aprecieri, aprobări sau dezaprobări), ar fi dovada unei inteligenţe uimitoare izvorâte dintr-o personalitate cel puţin "specială", dacă nu cumva fascinantă de-a dreptul... Intrebarea e dacă, din postura de cititor, ţi se pare că timpul alocat cititului unor astfel de producţii e consumat cu folos. Am mai spus cândva: sunt atâtea cărţi bune de citit încât renunţarea la ele în favoarea textelor de blog (cu comentariile banale aferente) pare o sabotare (in)conştientă a desăvârşirii propriei fiinţe.

alina spunea...

Depinde ce pretenții ai de la blogosferă, aș zice.

Nu cred că poate fi asimilată cumva cu vreun gen literar sau jurnalistic, iar blogurile sunt atât de diferite pe cât sunt și oamenii care le scriu. Idem și calitatea scriiturii sau moralitatea din spatele ei. Puțin sau mult sau deloc, e absurd să generalizăm.
Că există un clan al "celebrităților" ... na, apăi ca și cu Hollywoodu' - treaba lor și să le fie de bine.

Personal, criteriile după care mi-am selectat ce apare în blogroll sau ce lecturez sunt variate - de la farmecul cu care sunt scrise, până la împărtășirea aventurilor din universul copilăriei; n-am stabilit scări valorice și n-am dat note, deși evident că am preferințe și slăbiciuni.
Iar "celebritățile" ... le ignor. :))

Marian S. spunea...

Cineva a supărat-o pe INNU şi nu vrea să ne spună concret. Dacă maşina de spălat are al şaselea simţ eu îl am pe al şaptelea care nu mă înşeală prea des.

elite spunea...

Inu,tu care esti mentorul meu in ale blogului,vii acum,si-mi spui toate acestea...Si eu scriu banalitati,scurte,unele cu zambetul pe buze,altele cu lacrimi in ochi..unele le scriu cand pic de oboseala,altele la prima ora a diminetii..Ce e rau? Recunosc nu am talentul tau scriitoricesc dar...M-a simtit aiurea cand am citit....

carlitos spunea...

@elite... si eu am avut aceeasi impresie ca si tine, incepand sa citesc acest post. apoi insa, din cate am inteles eu, referirea nu se face la noi "cei mici si anonimi", care pastram blogul la nivel de hobby, placere personala, coltisor de suflet... eu cred ca vizati sunt oamenii (care se cred) importanti, care intra in blogosfera cu picioarele nesterse si "fac legea" impartind adevaruri absolute in stanga si in dreapta, oameni din off-line, care avand premisa de personalitati oarecum publice, incep bloguri cu pretentia ca s-ar pricepe implicit la asa ceva, doar in virtutea faptului ca apar deja urmariti de o gloata de fani si comentatori. nu in ultimul rand, eu as incadra in acesta categorie si "personalitatile" care folosesc blogul doar pentru a-i ajuta in cariera reala, ca pe un appendice lipsit de relevanta proprie...

@innuenda, da-o-n ma-sa de blogosfera! (de ce) ai nevoie de sentimentul de aparteneta la asa ceva? e loc sub soare pentru noi toti, nu trebuie sa ne ingramadim, ca oile, toti la un loc... ;)

anna spunea...

şi tocmai ai făcut dovada că totuşi mai există speranţă. dincolo de rating.

Bogdana spunea...

innu, m-am tot gandit daca sa scriu si eu un asemenea post. ideea e ca tu ai scris exact ce vroiam eu sa spun

eu sunt mai noua pe aici, si spun sincer ca deja am momente cand simt ca mi-a ramas si mie mica blogosfera. si cand vad ca unele bloguri care imi erau dragi s-au transformat pur si simplu peste noapte in niste mizerii care nu mai imi aduc nici un fel de valoare adaugata.

pentru ca asta este unul din "criteriile" in functie de care imi aleg lista de bloguri de citit: valoarea adaugata. care se traduce fie prin informatii noi, lucruri de care nu am mai auzit, dar si pura placere de a citi ceva deosebit (cum e cazul cu cateva bloguri de suflet, printre care se numara si al tau).

urasc ideea de reciprocitate si scriu in alta parte doar atunci cand simt nevoia sa imi aduc si eu aportul. si blogurile unde scriu merita atunci toti banii pentru ca au reusit pe langa valoarea aia de care vorbeam mai devreme, sa imi starneasca si nevoia de a reactiona, raspunde, completa, de a ma implica emotional sau altfel.

iar tu, tu nu ma lasi niciodata indiferenta. iar valoarea adaugata este maaare!

anyajustme spunea...

1.Oricât ne-am amăgi că vai, pe blog suntem mai sinceri, mai adevăraţi, reali sau virtuali suntem aceiaşi oameni.
2.E frumoasă blogosfera, cunoşti oameni noi, poate interesanţi, dar nimic nu se compară cu dialogul faţă în faţă, cu privitul în ochii interlocutorului.
3.Eu nu comentez des, dar mi-ar lipsi textele tale emoţionante sau şugubeţe, pe care le citesc de fiecare dată, aşa cum spunea Bogdana, cu sufletul!

Cetateanul Popescu spunea...

Innu,

totu-i praf, lumea-i cum este / si ca dansa suntem noiAsa si blogosfera. O poti imparti in segmente, ca in manualul de marketing, si iti poti alege segmentul care-ti place, ignorand restul. Cel putin asa fac eu - cei pe care-i am in blogroll sunt cititi cel putin de 2-3 ori pe zi; uneori si altii, alteori nu. Restul... restul e tacere.

anadana spunea...

Sa scriu sau sa nu scriu ? eu n-am blog, deci ar trebui sa-mi vad de prajituri, de alte alea, chiar de carti,nu? DAAR,e vorba de Innuenda si eu o indragesc tare mult...(si pe ea si pe Violeta, c-am tras putin cu ochiul si-n curtea ei);e o incantare s-o citesc,fiindca niciodata nu-mi da impresia ca am pierdut timpul si nici parerea de rau ca mi-am lasat pentru o clipa o carte in asteptare.E o alta CARTE.Si are prieteni virtuali inteligenti, sensibili, unii f.seriosi in ceea ce scriu, altii plini de umor chiar si cand nu comunica cine stie ce adevaruri absolute.Ii citesc cu placere si pe acestia.RESTUL nu conteaza!

anadana spunea...

P.S. din gradina mea pentru tine asa:deja un buchet imens de lalele colorate si franjurate, ciresii infloriti,merii si perii cu buchete roz si albe de flori, o minunatie, muscate inflorite la ferestre,un gand bun,un zambet,cantecul pitigoiului din corcodus...

deyu spunea...

simplifică lucrurile. uită ce e blogosfera. nu te frustra la grădinile celorlalţi ci ai grijă de propriile flori. forte frumoase de altfel. şi eu voi avea răbdare să le miros de fiecare dată când mai răsare vreuna.

ionutu spunea...

bună Innu,
eu sunt de părere că totul ţine de selecţie. Şi de ideea propusă şi de cetăţeanul nostru preferat, Popescu: secţiuni. Îţi place, citeşti. Nu-ţi place, simplu: nu citeşti.

M.G.,
ai să rîzi, dar îmi rămîne timp şi pentru cărţi.. :)

innuenda spunea...

M.G, unele bloguri sunt ca o carte bună. Altele sunt ca un manual. Altele ca un ziar. Altele ca un jurnal. Altele nu sunt nimic, decât aflat în treabă. Important este să ne alegem cu atenție ce citim, ca să nu simțim, așa cum frumos spui tu, că ne sabotăm inconștient desăvârșirea ființei.

Alina, după cum ziceam mai sus, unele bloguri pot fi asimilate. Poate că blogul era prevăzut să fie altceva decât a ieșit până la urmă. Am vaga impresie că au fost depășite așteptările celor care l-au inventat. Deși, dacă e să îmi imaginez un brainstorming înainte de facerea blogosferei, probabil ar fi fost cam așa: ”Trebuie să fie ceva care să prindă la cât mai multă lume. Ce le place oamenilor să facă mai mult și mai mult?” ”Să vorbească despre ei.” ”Să bârfească”. ”Să cunoască persoane noi”. ”Să afle primii”. ”Să înjure”. ”Să se dea mari”. ”Să inventeze”...
Aș spune că le-a ieșit proiectul!:)))

Marian, aiurea, ai mers pe observație și logică!:))))

Elite, nu am intenționat să-ți provoc niciun fel de neplăceri. Mă refeream la unii dintre cei care sunt pe primele locuri în blogosferă și care nu au conținut în blogurile lor. Nu la oamenii care-și împărtășesc emoțiile zilnice.

Carlitos, ai intuit corect la ce m-am referit.:) Cât despre apartenență, știi cum e: vrei nu vrei, dacă ești la Londra îți iei umbrela când pleci de-acasă.;)

Anna, da, atâta vreme cât nu vreau să vând nimic prin blog!:))))

Bogdana, dacă ai ști de câte ori mi-a venit să șterg totul! Am făcut-o o dată, însă, și știu că am regretat imediat după, făcându-mi un nou blog. De cele mai multe ori, vreau să-mi șterg blogul atunci când mă dezamăgesc oamenii din spatele lor. Apoi îmi dau seama că, de fapt, blogul meu este mai mult despre nevoia mea de a scrie, decât despre ei. Și renunț. Aș putea, totuși să fac blogul cu acces privat. Dar m-aș simți prost. Ca și cum aș spune eu singură că: e un privilegiu să-mi citești blogul. Or, urăsc mândria de genul ăsta. Dar dacă cineva pe care nu-l cunosc îmi consideră blogul plus valoare, eu sunt fericită. Și-i mulțumesc sincer.:):*

Anya, am ajuns și eu la concluzia asta. Până la urmă, spunem singuri cine suntem, chiar dacă nu ne obligă nimeni să o facem. Adevărata natură iese la iveală. Sancționăm și în virtual cu aceeași personalitate cu care o facem și afară.
Privitul în ochi este o treabă frumoasă. Dar poate, așa cum spunea CTP-ul zilele astea, blogul e spațiul multor timizi.:)
Mulțumesc pentru apreciere.

Cetățene, e bună apărarea ta. Dar când mă gândesc la câte alte bloguri interesante există nedescoperite acolo, în afara blogrollului meu, nu pot face juruințe de fidelitate eternă.:)))

Anadana, tu ești cea mai fericită. Ești ca o albină care are în față un câmp plin cu flori de toate felurile. N-ai decât să culegi nectarul florilor care îți fac primele cu ochiul!:))
Uite, violeta asta îți face cu ochiul chiar acum, când citești Innuenda!:))))
Mulțumesc pentru momentul kodak de primăvară. Aproape că am mirosit florile tale.:)

M.G. spunea...

Către ionutu – Aş râde, dacă nu m-aş încrunta, ştiind că omul care citeşte preponderent texte bune, revelatoare (pe care le asimilează şi cu care rezonează), simte repulsie la citirea unui blog în care abundă prozaicul. Deci e ceva în neregulă dacă ajungi să citeşti bloguri înţesate cu platitudini şi cărţi bune în acelaşi timp. Eventual, şi în aceeaşi proporţie. Şi să nu uităm: eşti ceea ce citeşti!

innuenda spunea...

Deyu, așa fac uneori. Alteori nu-mi iese. Și atunci vine blogosfera peste mine și mă strivește.

Ionuțu, asta îmi amintește despre cineva care povestea la Antenă despre cum rezistă Mircea Radu să trăiască într-o societate disfuncțională, de care uneori îi e scârbă, alteori frică. Și, spunea el, că se închide în cercul lui de prieteni și de membri ai familiei și își imaginează că ăla este întregul univers despre care trebuie să știe. Cam așa și cu propunerea Popescului:).

innuenda spunea...

M.G., deci, ia zi, ești Innuenda? Cel puțin uneori?:))

zuzeta spunea...

eu cred ca ai dreptate!!! asta a fost o insemnare cool, si eu gandesc la fel!!!! :))

innu, ceea ce numesti tu (sau altii!) "blogosfera", pentru mine nu exista. si nici eu nu vreau sa exist pentru ea. am ajuns la concluzia asta, dupa ce am trecut prin mai multe perioade de revolta si oboseala, vazand cum gandurile sau ideile unor oameni frumosi, aruncate in virtual, ajung sa se amestece, ba sa se piarda, sufocate. de comentarii, de trocuri, de dorinte, de orgolii, de inutilitati. sau doar de dorinta de a fi acolo, in orice fel.
nimic din toate astea nu conteaza. conteaza doar clipa cand, asezata in fata unei pagini albe, lasi o parte din tine lumii. conteaza doar cand sufletul iti canta in ritmul tastelor. conteaza doar cand intalnesti o insemnare ce te face sa vibrezi.
restul e blogosfera.

Catalin spunea...

Te deranjeaza daca promovez articolul asta pe blogoree si problogger?

innuenda spunea...

Zuzeta, aleluia sister!:))

Cătălin, e în regulă, sigur!

pantacruel spunea...

ca de fiecare data, bine lovit, uppercut de stanga reusit!
am insa o intrebare. ce (blog) ai citit aseara draga innu, de te-ai inervat asa de rau? :p

hadean spunea...

:-).ai dreptate. eu mă simt uşor vinovat pentru că nu mai am timp să citesc blogurile care-mi plac şi chiar mai vinovat pentru că nu-mi dau ocazia să descopăr altele care ar putea să-mi placă. mă bucur dacă apuc să văd 5, 6, 7 bloguri într-o zi şi dacă reuşesc să postez pe al meu în ritmul şi la calitatea pe care mi le-am propus (nu am atâta ego încât să cred că ar aştepta cineva de la mine cadenţă şi calitate, doar îmi fixez ţeluri mici care să-mi aducă bucurii la fel de mici).

motanes spunea...

Eşti "victima" propriilor prejudecăţi. De unde ideea că blogosfera trebuie să arate într-un fel sau altul, că un blog trebuie scris aşa sau altfel?

De ce tu scrii bine pentru că scrii mult şi doct, iar Zoso scrie prost pentru că însemnările lui sunt scurte şi însoţite de comentarii monosilabice?!

Cine hotărăşte, care e blog de succes şi care nu? De ce ai tu dreptate şi eu mă înşel? Care este regula în materie de bloguri, de cărţi, de ziare.. şi cine o stabileşte?!

Discuţii sterile, bune de dezbinat, menite să hotărască apartenenţe mai mult sau mai puţin efemere. E veche regula şi se aplică în varii domenii: "Nu-ţi place, nu mănânci".

Ce mă poate face pe mine să spun, băţos şi sigur pe mine că salata de ton este cea mai bună şi prost e ăla căruia îi plac ficăţeii la grătar?!

Te aşezi demiurgic într-o parte şi arunci cu verdicte şi vorbe meşteşugite. Te oboseşte blogosfera pentru că ea nu e făcută după chipul şi asememănarea ta. Şi atunci hotărăşti că tu nu eşti din blogosferă asta. Scuze, alta nu e.

Dar e liber arbitru, e aplecare spre una sau alta, este plăcere să citeşti un blog sau bucăţi din el, e libertate să nu mai citeşti un blog în care gândurile tale găsesc o o glindă prea întunecată.

Dar, stimată şi prea elegantă Innuenda, nu judeca BLOGOSFERA! Ea e parte din tine, din mine, din cititorii noştri, din gândurile încredinţate de noi golului virtual. De aceea fiecare blog, ca şi orice pasăre, pe limba lui piere.

Ori ar fi mai bună o lege care să hotărască închiderea blogurilor proaste? Cum să procedăm? Să fie vot popular, să hotărască sfatul bătrânilor ori permisul de blog să fie eliberat numai după o temeinică verificare a candidatului?

innuenda spunea...

Panta, dacă vrei să știi exact cum a stat treaba, atunci află că articolul ăsta este scris acum un an și a mai fost postat în blogul meu vechi. E ”un atemporal” scos din arhiva mea personală, din lipsă de timp de scris ceva nou. Nicio legătură cu bloguri citite aseară. (Plus că alea m-au amuzat, nu m-au enervat!:))

Adi, știi vorba aia: oricând îți face plăcere.:)) Partea bună cu prietenii este că îi găsești tot acolo, chiar dacă nu mai ai timp să te vezi cu ei sau să le satisfaci dorul de tine cu aceeași ”cadență”. Dar eu înțeleg exact cum devine chestiunea cu cât am vrea să facem și cât reușim.:-)

Motanes, credeam (și încă mai cred) că pe blogul lui fiecare e demiurg. Pentru că își mobilează spațiul virtual după chipul și asemănarea sa. Scrie liber despre ceea ce gândește, ce simte, ce crede și ce vrea.
Exact asta am făcut și eu. Dintotdeauna. Sper că nu trebuie să-mi cer acum scuze pentru asta.

Nu m-am dus pe blogul nimănui să-l disprețuiesc, pe el sau lumea lui virtuală, cu ”verdictele și vorbele mele meșteșugite”, să-i spun că scrie așa cum nu-mi place mie, să mă dau ”doctă” la el acasă.

Poate că judec demiurgic, așa cum spui tu. Dar judec stări de fapt. Nu fac atac la persoană. Nici a lui zoso, nici a altcuiva.

Marian S. spunea...

INNU, chiar vrei sa inchizi blogul ? Buna idee !
Dar numai dupa ce ai scris o carte.
Cartea aceea se va epuiza rapid iar tu vei simti nevoia de a scrie iar. Si uite asa mai apare o carte... tipografii, edituri, bleah, bataie mare de cap.
Deci continui pe blog, da ?

motanes spunea...

Innuenda, sper că nu eşti dintre acei prieteni pe care-i poţi păstra doar cu laude şi aprecieri.

Ai emis judecăţi la adresa blogosferei (din care şi eu fac parte, chiar şi tu) şi am reacţionat cum s-a văzut. Demersul tău, bine scris, păcătuieşte prin faptul că sugerează că e Ok să crezi că unii oameni n-ar avea dreptul să se exprime.

Iar pentru mine, dreptul la liberă exprimare este CAPITAL. Nu există nici un motiv pentru a limita sau sugera diminuarea acestuia.

Dacă am deranjat demiurgul de pe acest blog, eu cer iertare şi promit că nu mai deranjez. Mă retrag în anonimatul pe care ţi-l oferă statutul de simplu cititor.

M.G. spunea...

Să judecăm în cunoştinţă de cauză: oricât ar fi ea de inviolabilă, libertatea asta de exprimare nu e mai sacrosanctă decât înţelepciunea sau buna-cuviinţă. Una e să te exprimi prin râgâieli, trivialităţi sau fraze de lupanar şi alta e să te exprimi prin cuvinte potrivite cu natura unei fiinţe spirituale. Pentru că e Vinerea Mare, să reamintim că Mântuitorul a spus că vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor pe care-l vom fi rostit (Matei 12,36). Aşa că e bine să aflăm că a accede la statutul de fiinţă spirituală nu e tocmai la îndemâna tuturor. Pe acelaşi temei, e de dorit ca aceia care se apucă de răspândit cuvinte să reflecteze dacă scrierile sau vorbele lor sunt sau nu folositoare celor care le-ar putea citi ori auzi.

Cu toate acestea, nu cred că a dorit cineva să limiteze libertatea de exprimare, dar trebuie să rămână clar că exprimarea în orice formă nu e o garanţie că autorul a înţeles esenţa comunicării. Aşa cum e clar că exprimarea este mai curând zadarnică, dacă nu spre pierzania autorului şi a cititorilor săi, atunci când limitele ei sunt duse dincolo de câteva precepte morale precum binele şi adevărul. Nu mai vorbesc de preceptele morale creştine. Spunea chiar Papa Ioan Paul al II-lea de trei îndatoriri într-o relaţie cu aproapele: "eliminarea calomniei din limbaj, evitarea oricărei acţiuni care ar putea dăuna fratelui, încetarea insultelor împotriva celor care trăiesc alături de noi zi de zi, dispreţuirea răului şi cinstirea celor care se tem de Dumnezeu." Scrisul pentru public este şi el o relaţie cu aproapele. Dar oare diferiţii autori de blog respectă aceste îndatoriri în scrierile lor? Dacă nu, sigur că, precum spunea Mântuitorul, se poate cere socoteală pentru asta...

anyajustme spunea...

@Motanes- Eu cred că e ok să-ţi spui părea de cititor (libertartea de exprimare nu se aplică doar unora,nu?), păcatul ar fi dacă ai face ceva pentru a împiedica pe cineva să scrie. Dar nu cred că e vorba despre asta. E libertate de opinie. Dacă eu spun că nu-mi place Băsescu şi că n-ar trbui să mai ajungă preşedinte, înseamnă că-l voi împiedica sa candideze? Sau îi voi împiedica pe alţii să-l voteze? Eventual se vor găsi câţiva, care gândesc la fel ca mine.Atât. :)

Motanes spunea...

@anyajustme E ok să spui că nu-ţi place Băsescu. E o problemă, însă, atunci când spui că cei care votează cu Băsescu sunt nişte dobitoci analfabeţi.

Mai citeşte o dată ce a spus fiecare şi poate vei îneţelege ce a vrut să zică poetul. De-o parte şi de cealaltă.

anyajustme spunea...

Păi tocmai spusei că nu-i pot împiedica pe alţii să-l voteze! :)
Şi cred că pot să-mi exprim părea despre orice, chiar şi despre ei. E părerea mea...
Crezi că maneliştii sau absolventele de facultăţi, care aşteaptă să fie luate de mânuţă şi aşezate în funcţii de conducere, ar avea ceva de obiectat legat de părerea ta şi a celor care au comentat? :P

Cetateanul Popescu spunea...

Motanes, MG (so, we meet again...), poate ca ar trebui sa separam libertatea de opinie de responsabilitatea asumata pentru cele spuse.

Pe de o parte, ca sa duc mai departe spusele lui Motanes, din punctul de vedere al principiului libertatii de exprimare, e OK atat sa spui ca nu-ti place Basescu, cat si ca cei care-l voteaza sunt niste dobitotci analfabeti. E OK in sensul de "ai voie, e dreptul tau inalienabil". Principiul libertatii de exprimare nu are, IMHO, grade de comparatie; e un sistem in logica binara: ori e libertate de expresie (si atunci nu-ti poate baga nimeni pumnul in gura, indiferent ce aberatii debitezi), ori nu e (asta apare cand, in numele nu stiu caror sensibilitati, nu poti exprima public anumite ganduri).

Pe celalalt taler sta asumarea responsabilitatii pentru cele spuse. Ca sa iau acelasi exemplu, dreptul meu de a spune despre votantii in cauza ca sunt... ma rog, intr-un fel nu mi-l poate lua nimeni. Dar eu trebuie sa fiu constient (sau sa fiu facut constient) de faptul ca exprimarea libera atrage consecinte, pe care - daca e cazul - sa mi le asum. Cum ar fi un pumn in gura. Dar trebuie sa iau acel "pumn in gura" (chiar si la nivel legal) nu pentru faptul ca mi-am exercitat dreptul la opinie, ci pentru ca opinia mea atrage reactii-consecinte. Daca am de platit, platesc pentru consecinte, nu pentru ca exprim o opinie.

E usor sa confunzi dreptul cu actiunile si urmarile lor; dar e o confuzie periculoasa.

Marian S. spunea...

Incep să cred că acest gen de articole sunt tocmai bune pentru modificarea proverbelor clasice.
In cazul nostru avem următorul rezultat: ``Un înţelept aruncă o piatră în baltă şi toţi nebunii se reped să o scoată``.

Marian S. spunea...

Incep sa cred ca nu mai stiu sa ma exprim corect.
``Acest gen de articole este`` sau ``aceste articole sunt``. Graba strica treaba.

miki spunea...

pai poate ca tu chiar te-ai facut mare!

si nu zic mai mult, ca vreau sa fiu prima care lasa un comment scurt la postul asta.

Bogdana spunea...

hahaha, miki faci misto de noi nu? ca vorbim mult si degeaba?

Bogdana spunea...

nah, ca al meu a fost si mai scurt decat al tau!

miki spunea...

in niciun caz!

miki spunea...

na, ca al meu e cel mai scurt acum! :))

nu, dar nu cred ca am vazut in viata mea un post la care toata lumea, dar absolut toata lumea sa aiba comentarii echivalentul a cel putin un sfert din post. eram doar invidioasa! ;))

Bogdana spunea...

bai miki, pai uite ca innu cam scoate ce e mai bun din noi. din mine cel putin, ca nu vreau sa vorbesc in numele altora.

fiecare post al ei e un exercitiu mental pentru mine... ceea ce imi place...

innuenda spunea...

Mamă, ce-i aici, bar de negri?:)))
Vă faceți de cap neștiute de nimeni?

Deci, fetelor, ascultați la mine: important nu e să fie textul lung sau scurt. Ci să mă elogieze!:D N-ați înțeles că eu mi-am făcut blog ca să primesc LAUDATIO?! Pfff, și când mă gândesc pentru alții a fost atât de evident!:)

miki spunea...

uh, but i did! am facut exact ce trebuie. chiar daca a fost scurt.

...oare este vorba despre laudatio evidentus? poate am fost prea discreta....

Bogdana spunea...

narcisisto! :))))

innuenda spunea...

Ce lume, dom'le!:D

Bogdana spunea...

gata? m-ai scos din blog roll? :))))
osanale, osanale maria ta :P

Marius spunea...

Daca a ramas mica blogosfera e perfect. O carte va putea cuprinde restul :D. E urmatoarea etapa, se pare.