vineri, 17 aprilie 2009

O altă făclie de Paşti

Mâine seară, să ieşi cu toţi ai tăi în faţa luminii. Să-ţi priveşti jumătatea în ochi, cu o dragoste complice. Să o iei în tăcere de mână şi să o porţi spre prima biserică ce îţi iese în cale. Nu contează să fie mănăstire sau catedrală, nu contează de-i mare sau mică, de are curte cu castani şi alei pietruite, ori de-i o bisericuţă dintr-un lemn, şi ăla ars. Mâine seară, va fi îndeajuns de încăpătoare pentru toată iubirea de pe pământ. Să ştii asta de la mine.

Când vei auzi primele clopote ori toaca, să-ţi opreşti pentru o clipă respiraţia deasupra părului iubitei, mirosind a floare şi a apă neîncepută. Să o faci ca şi cum ai vrea să statorniceşti eternitatea acelei secunde de extaz , ca şi când ai încerca să suspenzi miracolul Învierii deasupra lumii tale.

Iar când oamenii or începe să cânte Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, cântă cu ei. Ce rost are să te temi că n-ai voce ori că nu ştii toate versurile? Vei afla că unde glăsuieşte sufletul, un cor de îngeri începe a cânta. Te vei minuna atunci văzând cum un dirijor nevăzut va acorda mulţimea trasformând-o într-o voce unică, înălţătoare, aproape nepământeană. Vei zâmbi în gând amintindu-ţi de profa de muzică din şcoala primară, care-ţi spunea că afonii nu pot să cânte. Pff, ce ştia ea?!

Să-ţi iei apoi mama pe după umeri şi, sărutându-i mâna, să-i spui în şoaptă, ca pe o taină, Hristos a înviat, mamă. Iar ea să-ţi răspundă, adevărat a înviat, băiatul mamei.
Şi să te-ntorci apoi acasă. Mers liniştit, de om cu sufletul uşor. Umăr la umăr cu tatăl tău, cu căuşul palmei ferind de vânturi rele lumina din lumină, pe care o vei lăsa să ardă o vreme în casa ta.

Tot ce va urma acelui moment, va fi atins de iubire şi bunătate. Până-ntr-o zi, în care vei uita ce-ai simţit de Paşti, în fiecare an. Noroc cu Învierea.

Vă doresc tuturor prietenilor mei virtuali, Paşte fericit!

58 de comentarii:

motanes spunea...

Adevărat a înviat! Paşte fericit, Innuenda!

anadana spunea...

Multumesc pentru urari,Innuenda,si pentru cuvinte sensibile la ceas de asteptare.Sa te bucuri si tu alaturi de ai tai.

lollitta spunea...

prea frumoasa urarea.....si-n conditiile in care totusi se-ntampla, repede uitata emotia...
sa ai Paste cum iti doresti

loristiuj spunea...

foarte frumos spus... mulţumesc!

Paşte fericit, Innuenda! Pentru tine şi pentru toţi ai tăi!

ixtab spunea...

Cea mai frumoasa urare de paste pe care am primit-o. Sa te bucuri de slujba de inviere si de masa alaturi de ai tai. Si sa spargi toate ouale! Paste fericit!

Ambasadoarea spunea...

Paste fericit, draga Innuenda, cu zile insorite si suflete dragi alaturi! Ti pup!;)

gabitza spunea...

Foarte frumos! Multumesc pentru urari!
Paste fericit, Innuenda! Tie si tuturor celor dragi tie va doresc Lumina, pace si speranta in suflete!

hadean spunea...

innu, ţi-am lăsat reţeta, acolo la comment:-). reţetele pe care le-am făcut cu mama vor fi postate ceva mai t'rziu, poate prea târziu pentru a te lua după ele, de aceea am încercat să fiu cât mai explicit chiar şi fără poze :-). să aveţi parte de bucurie şi de căldură şi de paştele ăsta :-)

Geanina Codita spunea...

Credinta, lumina, speranta.Paste Fericit!

almanahe spunea...

…”şi toţi pleca-vom încetinel spre răsărit, ca nişte călători cuminţi, care ştiu că la un drum lung nu se porneşte cu pasul pripit”(aproape citat din “acea făclie de paşte”). Paşte luminos, precum teoria-ţi, Innu!

Julie spunea...

desi sunt catolica, m-ai induiosat putin SI de Pastele ortodox.
multumesc

flavius spunea...

Fie ca Lumina gîndurilor bune să vă învăluie, alături de toţi cei dragi! Paşte fericit!

thea spunea...

Paste linistit! Cristos a inviat!

Vania spunea...

Hristos a înviat!

Maria Coman spunea...

sarbatori fericite, innuenda.

deyu spunea...

lumina vie inauntrul nostru. inviere de fiecare zi. asta iti doresc :*

Cindereye spunea...

Mie mi-ai scris, Innuendo. Nu? Stiu ca mie mi-ai scris, ca biserica "mea" are castani si alee pietruita :) Multumesc. Hristos a inviat!

motanes spunea...

Ups, Cineva şterge comentarii pe aici. Să fiu cuminte. :P

alina spunea...

Te-ai suparat asa de rau, Innu? Sau ai vrut sa ne arati ca daca vrei, poti? :))

Stii ca sunt in asentimentul tau, dar poate nu e cazul sa fii atat de drastica, hm? Pana la urma nu s-a varsat sange aici, e drept ca polemicile nu-si aveau locul si rostul (macar) de data asta.

innuenda spunea...

Păi s-au vărsat lacrimi. Pentru mine e de ajuns (hormonii de sarcină au avut, de data asta un punct de vedere!).:)

Una peste alta, rămâne ce am spus. Nu mai vreau vrajbă pe blogul ăsta. Numai polemici cordiale. Pentru că astea mă reprezintă pe mine. Eu nu mă cert nici în viața de zi cu zi, pentru niciun motiv. Nici cu vecinii, nici cu funcționarii, nici cu dușmanii. Și nu mă interesează nici să fac rating din scandaluri, nici să atrag scandalagii.

Nu mi-a plăcut că am stat supărată în Vinerea Mare din cauza atitudinii lui motanes și în zi de Paște din cauza celei a lui M.G care, în loc să facă o urare creștinească sau să răspundă măcar urării mele, s-a apucat aberant să-și bată joc de ceva ce eu scrisesem din suflet căutându-l pe dracu prin pliurile metaforelor mele.

Dacă am abandonat înfruntarea cu el, aproape de fiecare dată, nu a fost pentru că nu aș fi avut muniție. I-aș fi putut spune că-i plină lumea de ”călători spre iad cu Biblia în mână”, după cum îi numea părintelui Cleopa pe cei care extrag versete biblice care să ilustreze ce vor să afirme, dar pierd din vedere esența creștinismului, care-i iubirea de aproape.

Nu poți fi iubitor de Dumnezeu, dar hulitor de oameni! E o contradicție în termeni.

E adevărat că cine seamănă vânt culege furtună. Poate reacția mea a fost neașteptată sau chiar disproporționată față de ceea ce s-a întâmplat de fapt. Personal nu am considerat-o așa. Pentru că urăsc nedreptatea și lipsa de respect, iar cineva a ținut morțiș să și le manifeste pe ambele, din belșug.

Țaitgaist fusese unul dintre articolele cu cel mai mare număr de comentarii, care erau, aproape în întregime, o dovadă a crimelor care s-au făcut în istorie în numele religiei.

Am șters toate comentariile din Țaitgaist și o parte dintre cele de la urarea mea de Paște pentru că nu puteam lăsa să mă tulbure de fiecare dată citirea lor. Îmi făcea rău aproape fizic ura din subtextele lor, disprețul, dezamăgirea, emoția negativă.

Și da, le-am șters pentru că am putut.

Cine nu mă respectă ca gazdă, să nu aștepte tratament de oaspete. La fel, mi se pare normal să-i respecți pe ceilalți comentatori, chiar dacă ai opinii diferite de ale lor.

Așa cum am fost capabili noi toți să trăim până acum într-o atmosferă destinsă, cu polemici care, când s-au ivit, au fost cordiale (chiar noi două am avut de multe ori opinii diferite, dar ni le-am exprimat cu respect față de punctul celuilalt de vedere), tot așa o să supraviețuim și în continuare, fără discordie.

Și cum la rugămințile voastre sau ale mele de a înceta sau schimba tonul polemicii s-a reacționat cu insolență de către cei în cauză, m-am gândit că e momentul să institui câteva reguli.
Pentru că nu-mi place să-mi facă alții regulile în propria mea casă.

Cam asta ar fi, dragă alina, toată tărășenia.

alina spunea...

Știi, Innu, de curând am pus un ditai punctul unei prietenii de mai bine de un sfert de secol. Eu personal am participat în relația respectivă ca prietenă, total și fără condiții. Greșit, s-a dovedit.
Nu orice merită iertare.

Dar n-am putut să nu am remușcări. Că nu mai pot ierta, că n-am atâta toleranță în mine, că nu sunt în stare să găsesc nodul gordian și să-l tai naibii în așa fel încât să rămână numai punțile.
Vorba lui Motanes, să rămână ce ne unește, nu ce ne desparte.

În spiritul celor de mai sus mi-au dat lacrimile când am citit schimbul de replici de la postul ăsta al tău.
Și eu sunt omul căruia nu-i place să se certe și care dezvoltă greață fizică atunci când cineva ține cu tot dinadinsul să creeze discordie.
Partea proastă e că eu mă ambiționez să mediez mereu, să ajung la un punct comun, să sap până pe partea ailaltă a lumii după pace.
Poate că ai dreptate, e bine să mai și renunțăm. Nu-mi stă în fire, dar îmi dau seama că e mai sănătos așa.

Offf ... cum ziceam, mare păcat. De incapabilitatea asta a noastră să rezonăm emoțional unii cu alții. Să ajungem prin iubire la înțelegere.

Te pup, nu mai fii supărată, în curtea ta virtuală, indiferent de polemicile tâmpite care s-au mai creat, oricum extrem de puține, va fi întotdeauna frumos. Pentru că e a ta și e după sufletul tău! :)) Îți zic eu, a ta soul-sis'!!!

radut spunea...

Pacat ca s-au sters comentariile. Sa vorbesti in lipsa altora nu e frumos. Trebuiau sa ramina pe masa toate punctele de vedere. Stergerea lor arata frica de argumentele aduse de ceilalti si o lipsa de respect pentru tot adevarul cum zicea cineva. Pacat. Cred ca nu laudele sint mai importante la acest moment ci judecarea corecta a tuturor parerilor. Nu cred ca iubire de oameni e sa stergi comentarii indiferent de ce s-a scris in ele. Numa daca era vreo injuratura se puteau sterge. Eu n-am vazut asa ceva. E destul de clar ca religia nu e un subiect de discutie ca intre fete si e mare pacat ca se ataca asa asemenea subiecte tocmai de sarbatorile importante.

motanes spunea...

Radut, comentariile au stat pe blog destul cât să fie citite de toată lumea care a vrut.

Se aduseseră argumente, de o parte şi de cealaltă. Discuţia luase, însă, drumul unei polemici sterile. Innuenda le-a şters după ce toată lumea îşi spusese opinia. Deci, din punctul acesta de vedere, nu s-a făcut nici o nedreptate.
_____________________________

Innuenda regret că punctul meu de vedere, de vineri, a adus atâta mâhnire în sufletul tău.
Îmi pare rău şi te rog să mă ierţi!

Spuneam că "suntem prieteni pentru ceea ce ne uneşte şi nu pentru ceea ce ne desparte". Am gândit mai mult şi am ajuns la concluzia că,pentru mine, prietenia este mult mai importantă decât dreptatea.

Nu ţin să am dreptate şi să rănesc sau să pierd prieteni. Am mai învăţat că un adevăr care dezbină sau răneşte nu este Adevăr.

Spunea Ocatvian Paler: "Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când... Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta."

Îmi pare rău că eu am fost tocmai cel care a rănit, însă nu pot să sper decât că greşeala recunoscută să fie pe jumătate iertată. Restul să fie eşalonat, în rate egale, la cursul de referinţă al prieteniei (virtuale) de odinioară.

Cu bune gânduri (de data asta)
Motanes

innuenda spunea...

Alina, mi-a plăcut aia cu săpatul până pe partea ailaltă a lumii după pace. Aş vrea să mai pot şi eu. Însă, din cauza profesiei, nu mai am răbdare. E prea multă încrâncenare zilnică în jurul meu şi, în lumea virtuală, încercam să scap de încrâncenarea asta -rutină a juristului şi să fiu din nou filologă. :)

Mi-a plăcut şi fraza lui motanes cu "rămânem prieteni pentru ceea ce ne apropie, nu pentru ceea ce ne desparte". De fapt eu am şi uitat de "cearta noastră", dar lui n-o să-i spun, că-mi place să-l văd cum îi pare rău :P

Sper să vadă astfel lucrurile şi M.G, pentru că în ciuda modului războinic de a-şi face cunoscute ideile în spaţiul virtual, în viaţa reală este chiar o persoană plăcută şi blândă.

Radut, ai dreptate, nu e frumos să pomeneşti pe cineva când nu este de faţă. Nu o să mai procedez aşa.
În rest, motanes ţi-a dat exact răspunsul pe care ţi l-aş fi dat şi eu.

Cât despre “religia nu e discuţie de fete”, asta e marcă înregistrată de misogini, din ciclul "femeia să stea la cratiţă". No comment.

Ca idee, nu mi-am propus ca vreunul dintre articolele mele să fie o discuţie despre istoria ideilor şi credinţelor religioase.

În "Ţaitgaist", am vorbit despre făţărnicie, minciună, despre oameni şi lucruri care nu sunt ce par a fi.
În "O altă făclie de Paşte" am făcut un "tropar" laic şi liric al Învierii, ca o felicitare a mea pentru prietenii mei virtuali.

Deci nu era un loc pentru dezbateri religioase contradictorii pe bază de argumente. Altfel, ajungem să dezbatem problemele viticulturii şi ale păstoritului în Cântarea cântărilor.

anadana spunea...

O precizare a ta ,dintr-o paranteza, ma pune pe ganduri...

innuenda spunea...

Anadana, scumpa mea, hormonii de sarcină ai Alinei, nu ai subsemnatei. Nu ai înțeles asta, întrucât am șters mesajul Alinei în care spunea că i-au dat lacrimile la citirea ultimelor comentarii. L-am șters întrucât făcea referire la comentariul lui M.G și dacă tot îl ștersesem pe ăla, nu mai făcea sens nici mesajul alinei.:)))

Eu,din păcate, nimic. Deocamdată.

hadean spunea...

măi innu, bine că vii tu cu precizări şi lămuriri taman acu', după ce am dat cep la damigeană:-) (de bucurie). nu-i bai, că mai sunt zile. perseveraţi :-)

alina spunea...

Ei, lasă, că poate se ia, cine știe :)))!

alina spunea...

@ Motanes - felicitări, jos pălăria, puțini oameni mai știu să-și ceară iertare când rănesc pe cineva în ziua de azi. Chiar dacă au rănit în numele adevărului sau dreptății. :)

innuenda spunea...

Adi, păi şi te veseleai aşa, de unul singur, într-o discreţie totală? Nici nu aş fi ştiut nimic, zău!:))

Alina, ai dreptate. Mare lucru să ştii să-ţi ceri iertare sau măcar să-ţi pară rău sincer când răneşti pe cineva.

Motanes, şi trebuie să remarc şi ce text inspirat ai scris! Treaba cu eşalonarea la cursul de referinţă al prieteniei...mi-a plăcut mult.

innuenda spunea...

Ah şi mai vreau să-i mulţumesc anyeijustme, că mi-a luat apărarea!:P
Şi e bine să fie cineva de partea ta într-o dispută! Hihihi.

motanes spunea...

Noroc cu Alina, care şi-a dat seama că nu sunt un motan aşa rău, că altfel mă linşa lumea pe aici. :P

Mulţumesc Alina (Cum zicea Demiurgul blogului,e bine să-ţi ia cineva apărarea)

Dator vândut Innuendei sunt, care, de după cireş, dă de înţeles că m-ar fi iertat. Nu o să recunosc niciodată că deşi lipsit de hormonii sarcinii mi s-au umezit ochii a târziu regret când am văzut cât de mult au rănit cuvintele mele.

Ţi-ai arăta deplina bunăvoinţă, Innuenda, dacă mi-ai trimite un desfăşurător cu ratele care mi-au mai rămas de achitat. Săr'mânaaaa! :)

alina spunea...

Motanes, mi-am dat seama de mult că nu ești un motan rău, ci chiar unul simpatic și de treabă, dar zău de nu m-ai impresionat extrem de plăcut cu felul în care ai știut să-ți ceri iertare. Cum am zis, lucru rar în vremile noastre, deci extrem de prețios. :)

elite spunea...

Eu am fost doar spectator al acestor discutii...Asa ca ,bine ca s-a terminat.Blogul acesta este un loc de intalnire al prietenilor adevarati,al celor care iubesc vorbele tale frumoase...Cine se simte in plus,va parasi de buna voie scena.O zi linistita, prietena draga!

innuenda spunea...

Motanes, te-am iertat. La mine nu ai rate. E totul ok. :*

Alina, propun ca de acum înainte, de câte ori ne supărăm, pentru orice motiv, pe oricine, motanes să-și ceară iertare!:))

Elite, vreau și eu să cred că legăturile virtuale sunt mai puternice decât cele reale. Pentru că sunt unele pur sufletești. Nu au celelalte vămi ale realității: conjunctura, interesul...
O zi liniștită și ție!

Cindereye spunea...

Innuendo, fa ceva! Suntem aici o multime under pressure, gata sa zicem "Felicitari!" pentru treaba cu hormonii, iar tu nu gasesti nimic mai bun de facut decat sa faci precizari ulterioare :)

alina spunea...

Nu e nevoie să-și ceară iertare Motanes pt toate supărările noastre, dar propun să-l facem guru al celor care trebuie să o facă! :)) Să-i învețe cum e frumos!

Marian S. spunea...

Ooops ! am cam lipsit.
Se pare că în lipsa mea a fost un oarecare ``război``.
Şi se mai pare că am fost unul dintre cei care au ridicat piatra printre primii.
N-am dat cu piatra, doar i-am arătat-o lui MG în ideea că la o adică ...
Se vede treaba că am greşit. Am făcut pe avocatul din oficiu. Asta pe de o parte - pe de altă parte ERA OPINIA MEA FERMA. A sintetizat INNU în numele meu: drumul spre iad este pavat cu bune intenţii şi peste acest pavaj calcă mulţi ``călători spre iad cu biblia în mîna``.
Imi cer iertare pentru că (fără să vreau asta) am semănat vînt şi a ieşit furtună. Promit să mă abţin pe viitor atît cît imi va putea da pace firea mea de Săgetator cu ascendent in Fecioara.
(Grea combinaţie, parol!)

anyajustme spunea...

Innu, cum mare drag! Mai ales că ştiam că Motanes se contrazice de dragul ideii şi nu pentru a te supăra.
Sunt aici, mai tăcută de felul meu, dar mereu aici!
Am fost şi mai cuminţică decât de obicei, pentru că, se pare că iepuraşul mi-a făcut o surpriză foarte plăcută. Aştept confirmare de la medic.
P.S. Să ştii că am târât piciorul... :)

innuenda spunea...

Cindereye, atunci spuneţi felicitări Alinei şi Anyei şi lui Miki. Pe mine doar încurajaţi-mă!:)

Alina, Guru it is!:))

Marian, focul s-a stins pe aici. Să nu mai răscolim cenuşa! Indiferent de zodie!:)

Anya, felicităăări!!! Aşteptăm confirmarea!:) (auzi, dar care-i treaba cu piciorul ăla târâit?!)

anyajustme spunea...

Pe la noi, pe aici, e o vorbă bătrânească. Se referea iniţial la musafiri. Când îţi venea unul şi apoi te trezeai pe neanunţate, cu o droaie de musafiri, spuneai că primul a târât piciorul (adică nu s-a închis uşa la timp şi au intrat toţi după el). Între timp s-a adaptat, iar acum o folosim pentru mai multe situaţii. O prietenă mi-a spus la fel, când şi-a aflat vestea, deci... dau mai departe! :)

alina spunea...

Păi felicitări atunci Anya, să fie într-un ceas excelent, fără peripeții și cu multă sănătate și noroc!!

La mine e târziu, Innu, pt felicitări, că mai am 3 săptămâni și-am gătat, Miki nu-i nici departe ... nouă să ne țineți pumnii pentru momentul Zero, atât :))!

innuenda spunea...

Măi fetelor, deci trebuie să întreb: ce mâncaţi, ce beţi, ce rugăciuni faceţi că mie nu-mi iese neam! De workshopuri nu vă întreb dacă organizaţi!:)))

anadana spunea...

Felicitari tuturor mamicilor (din prezent sau viitor)!Alinei, minunata mamica de peste mari si tari, pe care o admir nu doar pentru talentul si sensibilitatea ei, ci si pentru tot ceea ce a realizat - doua fetite minunate.Nastere usoara pentru samburica!Anyei, cea cu brandusele delicate, "naivuta"indrumatoare de prichindei, sa aiba si ea parte de-o confirmare in curand!Lui Miki cea cu zambetul mereu in cuvinte, cu umorul contagios ,pentru Mara numai de bine!Ei, au mai ramas?Pai, da, pentru Innuenda in fiecare zi un gand bun!Sa se bucure de apa marii, de apa Sovatei si de o confirmare urgenta!GATA.

anyajustme spunea...

Mulţumiri din suflet pentru urări Innu, Alina, Anadana!
Innu, eu chiar îmi pierdusem spranţa, pentru că făcusem analize şi totul era ok la sânge şi la "aparatură", iar "medica" mi-a spus că s-ar putea să am trompele înfundate şi-mi recomandase o diagnosticare a trompelor, care am înţeles că e şi destul de scumpuţă şi dureroasă. Am tot amânat, din varii motive, şi uite că s-a întâmplat pur şi simplu. Şi ca să râzi puţin, să stii că în ultimul timp chiar "exersasem" mai rar decât de obicei!:)
Cât despre confirmare, abia săptămâna viitoare reuşesc să ajung la medic, la Bucureşti, pentru că la noi, la Călăraşi,e mai slăbuţ cu tehnica. Dar am făcut 3 teste diferite şi toate au ieşit pozitive.:)

anyajustme spunea...

Naştere uşoară Alina şi Miki, când va veni timpil!

alina spunea...

Innu, draga mea, eu sunt un caz aparte - la mine toate trei sarcinile au fost surprize total neplanificate, deci chiar n-am făcut nimic special ... ultima chiar că în pofida oricăror așteptări, teoretic nu reintrasem în fertilitate după nașterea Annei ... așa că ... bunul Dumnezeu știe drăguțul cum și-n ce fel.
De-asta zic, câteodată poate e bine să nu-ți faci un țel din asta ... cine știe ...
Oricum, ai aici la noi patru perechi de pumni strânși! :))

Anadana, ești o drăguță și jumătate, mulțumesc mult de aprecieri :)!

Sfinxu'da'Blog spunea...

Mai, mai, cam siropos postul asta cu faclii. Zici ca ploua cu acadele din care se desfata comentatorii de pe aici. Cand linge unul, cand linge altul. Dupa asta urmeaza ca bonus povestiri adevarate din aventurile facerii de copii. Pe cand un post cu o nastere in direct? La mai mare.

alina spunea...

Sfinxule, dacă te taie greața nu citi, ori bagă niște lămâie. Se supraviețuiește și la mai rău, crede-mă, vorbesc din experiență la treaba cu vomitatul ...!

motanes spunea...

50

innuenda spunea...

Daaa, şi continuă!:)))

carlitos spunea...

Adevarat a-anviat.

Sa nu va pierdeti niciodata Pastele din suflet!

motanes spunea...

Magia sarbatorilor de iarna sa-ti aduca multa liniste in suflet, bucurii, implinirea viselor si mai ales, multe cadouri si surprize placute. La multi ani pentru Anul Nou 2010!

Primuuuuuu' :D

innuenda spunea...

Carlitos, mulțam de urări.

...și nu mai înjurați de Paște sau de Hristos sau de Dumnezeu!

Motanes, da-da-da, s-a citit ironia din subtext. Deși, nu se știe niciodată. Viața bate orice ironie.

o.p. spunea...

hormoni de sarcina? asa in urma am ramas cu evenimentele?

n-am mai intrat de f multa vreme in lumea asta, nu pentru ca n-am vrut sau ca n-am avut timp, ci doar pentru ca am avut ceva probleme cu sanatatea fiului meu.

lamureste-ma te rog cum e cu barza, ca sa stiu daca beau un pahar de vin in seara asta in cinstea voastra.

innuenda spunea...

Opa, patroana! Nu-s hormonii mei de sarcină, ci ai alinei.:))

anielle spunea...

Cam tarziu sa iti fac si eu urari pentru Paste dar pot spune (acum si intotdeauna): "Adevarat a inviat!".

Mi-a mers la suflet insemnarea.

innuenda spunea...

Anielle, mulțumesc. Te mai aștept.:)