miercuri, 8 aprilie 2009

Omul şi reinventarea

Precum un cameleon în pericol, noi oamenii luăm, de-a lungul vieţii, culoarea mediului ambiant. Întâi luăm culoarea mamei şi a tatălui, apoi pe a idolului nostru, fie el prietenul pe care-l admirăm, o vedetă sau doar trecătorul care ne-a atras imediat atenţia. Adăugăm mimetic la propria personalitate până-ntr-atât încât nu mai ştim, la un moment dat, unde ne terminăm noi şi unde încep ei. Mixajul acesta inconştient şi, culmea, aparte, din toţi oamenii care ne-au atins suntem, de fapt, fiecare dintre noi.

Nu aş răspunde, însă, niciodată cu “nu” la întrebarea “Dacă ai putea schimba ceva din trecutul tău, ai face-o?” Căci aş minţi să spun că aş lăsa totul exact aşa cum este.

Ştiu. Îmi veţi spune că eu, cea de azi, sunt suma a tot ceea ce s-a întâmplat ieri. Şi că, dacă aş schimba ceva din trecut, aş schimba automat prezentul şi viitorul celei care sunt, tot aşa cum s-ar schimba, probabil, peisajul social în care am evoluat ulterior momentului pe care vreau să-l schimb. Cum ar veni, că eu nu aş mai fi tocmai eu.

În ceea ce mă priveşte, sunt de părere că acela care spune că este perfect mulţumit de sine minte, se minte ori este lovit de suficienţă. Cred că, practic, este imposibil să nu fi realizat niciodată că ai greşit. Să nu fi luat măcar o decizie proastă în viaţa ta. Să nu fi făcut cel puţin o alegere neinspirată. Pentru care să te fi mustrat mai târziu conştiinţa şi propria-ţi devenire.

Veţi invoca, unii, prezumţia de neimportanţă a chestiunilor minore, pe care veţi fi dispuşi să vi le recunoaşteţi mai lesne ca greşeli din trecut- dar despre care credeţi că nu au schimbat dramatic cursul istoriei- în opoziţie cu lucrurile mari, decisive.
Dar oare, locul de muncă ce ne-a dus într-o fundătură a carierei, nu îşi cuibărise cauzalitatea într-o multitudine de premise minore?! Nu cumva nici faptul că ajungem să îmbătrânim singuri nu e pur ghinion, dacă e să fim cinstiţi cu noi?!
La urma urmei poate e adevărat că dacă ne uităm în urmă şi nu ne recunoaştem greşelile, suntem condamnaţi să le repetăm.

Personal, îmi recunosc pofta de a schimba după bunul plac trecutul. Şi când spun trecut mă gândesc inclusiv la ziua de ieri. Aş împărţi-o mai bine, aş fi mai eficientă, m-aş preocupa mai mult de spirit… O-ho, câte n-aş face, dacă aş avea puterea şi inteligenţa de a schimba istoria personală!
M-aş reinventa. Nu poate fi mare lucru să iei o seamă de caracteristici date şi să le schimbi cu altele, de dorit.
Chefului meu îi pune, însă, coarne gândul că reinventarea presupune şi transformare interioară. Nu te poţi reinventa doar tăindu-ţi părul, schimbându-i culoarea ori abordând un nou stil vestimentar. Altfel spus, trebuie să fii în acord tu, ca fiinţă, cu tine, ca nouă ipostază.

Şi dacă te reinventezi, o să schimbe asta cine eşti?
Înclin să cred că da. Pentru că sunt şanse mari ca, până acum, să te fi complăcut să fii cine-ţi cereau sau cine se aşteptau alţii să fii.

44 de comentarii:

deyu spunea...

eu tind sa cred ca omul se reinventeaza cu fiecare greseala din care a invatat ceva. si cand spun invatat, spun aplicat mai tarziu in contexte similare. e normal sa nu poti fi perfect multumit de tine, dar si sa traiesti intr-o continua nemultumire nu te conduce spre o cale victorioasa, mai degraba spre una vicioasa. ideea e sa te simti bine in corpul tau, cu sufletul tau ,dar sa cauti sa ajustezi ca un croitor o haina dupa noua tendinta in viata ta.

Bogdana spunea...

poate ar fi lucruri pe care le-as schimba din trecutul meu, dar ele fac parte din mine ca om. exact cum ai spus tu: eu sunt suma faptelor mele si a trecutului meu, a prezentului si a viitorului meu. iar regretele ca nu am actionat in vreun fel sau altul sunt complet inutile. nu o sa regret pentru ca nu pot sa intorc timpul inapoi, si nu am de gand sa imi amarasc existenta regretand. doar o viata am si, buna sau rea, cu decizii ok sau nu, vreau sa o traiesc, nu sa o pierd regretand si amintindu-mi despre trecut.

anyajustme spunea...

Cu siguranţă, Innu, omul e o fiinţă perfectibilă, iar unii dintre noi chiar au tendinţe de perfecţionism.
Şi eu regret unele decizii luate în trecut, dar aşa cum spune Bogdana, dacă m-aş gândi prea mult la asta, m-aş amărâ visând la viaţa pe care aş fi putut-o avea, la minunata care aş fi putuf fi eu. :P Cert este, cred eu, că indiferent dacă am avea puterea să schimbăm unele lucruri din trecut, nimic nu ne garantează că noua "me" nu va fi nemulţumită de schimbările făcute de vechea şi nu va voi să facă propriile schimbări. Îţi dai seama ce talmeş- balmeş am ajunge până la urmă?
Zic...

anyajustme spunea...

Scuzaţi, vă rog, "â"-ul scăpat din viteză la sf. cuvântului!

carlitos spunea...

si eu mi-as dori sa pot schimba episoade marunte din trecut... acele mici detalii care, in decursul timpului, au avut consecinte majore asupra vietii mele...

de exemplu, decizia prosteasca de a ma angaja inca din studentie, pentru bani de buzunar, in alt domeniu decat cel pe care il doream ca si cariera... job care mi-a schimbat, ulterior, viata cu totul.

Reinvented dude spunea...

Interesanta perspectiva. :)
Pentru ca nu ai cum sa schimbi trecutul, nu ramane decat sa schimbi trecutul din perspectiva zilei de maine.

In cazul meu reinventarea presupune a lupta pentru lucrurile din trecut la care nu pot sa renunt, respectiv la a renunta fara remuscari la restul si a-mi gasi noi obiective in evolutia mea. :)

Marian S. spunea...

Cînd eram mai mititel am dat de un proverb: prostul învaţă din greşelile proprii iar deşteptul dintr-ale altora.
Fals, fals, fals !!!
Am avut ocazia să constat că proverbul trebuie îmbunătăţit astfel: Inteligenţii invaţă din greşelile altora, oamenii normali din cele proprii iar proştii nu invaţă nimic niciodata.
Ma străduiesc să fiu inteligent, de cele mai multe ori sunt normal dar din păcate uneori sunt prost. ``Un om pe nişte scări``.

innuenda spunea...

Interesantă ideea ta, deyu! Fată deșteaptă deyuța noastră!:)

Bogdana, asta este atitudinea cea mai înțeleaptă. Eu nu reușesc să o am de fiecare dată! Și mă mai autoflagelez așa, câte-un pic...

Anya, interesaaant. Deci dacă eu nu aș mai fi eu, ci eu-cea-îmbunătățită, schimbările pe care le voi fi făcut eu nu vor mai fi fost de ajuns pentru eu-cea-îmbunătățită, care le va vrea pe-ale sale. Și așa la nesfârșit. Șarpele care-și mușcă coada.:D

Carlitos, sunt sigură că nu ți-a schimbat-o total în rău. Spun asta pentru că am făcut și eu cândva un astfel de recensământ al mișcărilor care îmi schimbaseră viața. Și după o atentă analizare, am observat că cele care-mi modelaseră neplăcut profesia fuseseră halte obligatorii pentru realizări mai mari. Într-un loc prost de muncă mi-am găsit iubirea, din altul am căpătat casă, altul mi-a dat șutul în fund de care aveam nevoie ca să-mi schimb total cariera etc.
Nimic nu e întâmplător. Toate se întâmplă în binele tău. Iar timpul va valida ceea ce nu vezi acum ca fiind benefic. O să vezi...:)

Reinvented dude, când ți-am citit numele am crezut că este un nickname luat special pentru acest post. Când colo, tu existai și te reinventasei deja de mult!:)
Interesantă și maniera ta de a te reinventa.

Marian, te suspectăm de orice, dar de prostie nu. Fii pe pace. Inteligența ta este exact acolo unde trebuie să fie. Nu mi-ai părut prost din niciun comentariu. Ba dimpotrivă, băiat deștept! Așa că din greșelile cuiva ai învățat tu, da nu recunoști!:)

Marian S. spunea...

Ehei... in dragoste fac eu mereu aceleasi prostii si nu ma mai invat minte odata !

motanes spunea...

Băi, ce e aici? Zoso, tu-i laşi p'ăştia să vorbească aşa la tine pe blog?

Aaaaa... e blogul Innuendei. Scuzaţi, atunci se explică.

thea spunea...

Nu pot merge toate ca pe roate mereu; am dat-o si-n bara de cateva ori bune. Insa nu mi-am pus niciodata problema regretelor pentru deciziile luate. M-am straduit, cat am putut, sa nu repet greseli. Si sa nu-mi amarasc existenat cu regrete - nu cred ca duc nicaieri. Daca eu n-am grija de mine, atunci cine? Si pe bune ca nu-s egoista :)

zeus spunea...

Motanes du-te ba de unde ai venit, nu vezi ca esti in plus? Daca nu intelegi nu te mai baga in seama.

Bogdana spunea...

innu, n-am spus ca eu as avea-o de fiecare data... doar ca atunci cand e missing, mi-o repet ca o mantra :)))

innuenda spunea...

Motanes, fiecare cu targetul lui:D
Acuma, ce vrei și tu: să postezi poze cu femei goale și să se dea în fapt academicienii?:)))

Thea,nu ești, că altfel ar îjnsemna că suntem toți!:)

Zeus, s-a aglomerat Olimpul sau cum?:D

Bogdana, nu veni cu mantre și alte lucruri din astea sofisticate, că-i epuizezi pe băieții ăștia de băieți.:)))

motanes spunea...

Innuenda, pe Zeus ţi l-a trimis Prigoană, să te ajute la curăţenia de Paşte?!

Spune-i că doar trebuie să scuture covoare, să spele chiuvete... d'astea. Nu e obligatoriu să facă el curăţenie pe unde nu se pricepe. Astea cu computerul pot să fie periculoase, să nu se curenteze!!!

Cu targetul, în ceea ce mă priveşte, n-ai dreptate. Eu n-am target, la mine intră toată lumea, însă academicienii sunt pudibonzi de când îi ştiu: se sfiesc în faţa unei ţâţe de parcă nu ei ar fi dintre cei care au promovat june studente numai în baza unui examen oral, în intimitatea cabinetului lor.

innuenda spunea...

Da?! Prigoană?! Aș fi jurat că, de fapt, a ieșit din tort la ziua lui Mama Tache măcelăreasa!:))))

Zeus, no ofense man, dar poza aia e prea mult pentru targetul meu! :)))

Motanes, bun jocul de cuvinte.

Cindereye spunea...

Doamne, Innuendo... Stii ce dilema am eu? La anu pe vremea asta, o sa "vad" niste chestii pe care as fi vrut sa le fac altfel in anul care a trecut. De ce nu le vad acuma? Pentru ca inca nu le-am facut? Pentru ca sunt unul dintre normalii spre prostii lui Marian? Aoleu, daca e vorba de lene? Lenea de a gandi si actiona?
N-ai scris tu postu asta numa asa... Cred ca deja vezi ceva pe care ai vrea sa-l schimbi. Da in viitor, nu trecut. Du ce problema ai, ca desteapta esti, lenesa nu esti...

alina spunea...

Hai măi că e clar că nu există om fără regrete.
Acuma depinde ce alegi să te guverneze: regretele în sine sau învățatul din greșeli și dorința de schimbare în bine. Dacă ești mulțumit de locul în care te afli în prezent, chiar de mai încap îmbunătățiri, regretele își pierd din amploare. Dacă nu ... ei, atunci treaba cu auto-flagelarea e chiar periculoasă, mai ales pe termen lung!

Personal, sunt într-un loc bun, așa că regretele le-am pierdut pe drum. Am și mers mult, n-au ținut pasul cu mine, ce să-i faci ... :))).

Marian S. spunea...

@ Cindereye
Expresia corecta: ``Pentru ca sunt unul dintre normalii spre prostii DESPRE CARE VORBEA Marian ?``
Ca sa nu intelegem chinezeste, Doamne fereste.

motanes spunea...

Lasă Innuenda, cu d'ăştia ca mine, ca Zeus (muhahaha, ce poză are ipochimenul)atingi şi tu un noi target-uri.

Că altfel, când o să publici cartea aia, când vei vedea în librărie doar 80 de cititori (pt. că ăilalţi 6 n-au putut să vină din SUA)... o să-ţi fi dorit să fi băgat şi tu, acolo, măcar un tors :D de motan, comentat academic - desigur. (Că tot ziceai că le am cu jocuri de cuvinte) :P

Catalin spunea...

Recunosc ca de obicei nu comentez cu "Reinvented dude", dar mi-am permis sa fac asta, avand in vedere contextul (dealtfel, am alias asemanator pe yahoo)

anyajustme spunea...

Frumos spus cu coada şarpelui.! Nu ştiu povestea. E una? Îmi plac poveştile! :)
Revenim.:P Adică ne întoarcem la origine? E posibil să ne dam seama că ceea ce suntem acum, ar putea reprezenta cea mai bună variantă de fundaţie pentru viitoare construcţii? Sau doar ne învârtim în jurul cozii? :)

anadana spunea...

cred ca e omenesc sa gresesti, ca tine de inteligenta si educatie sa-ti asumi greselile si sa nu le mai faci,sa(ti) recunosti ca regreti anumite lucruri din trecutul tau pe care, daca ai putea, l-ai schimba, dar nu se poate si-atunci nu trebuie sa- ti amarasti viata cu regretele.Mai cred ca "reinventarea" e o mare pacaleala, pentru ca interiorul e unic, e ceea ce te reprezinta si te diferentiaza de ceilalti.Da, incercarea de a te reinventa e iarasi omeneasca, e perpetua,ne motiveaza existenta...ramane insa doar incercare,esenta e aceeasi.

Liz spunea...

Ah! Va luati doar de linii fine. Nu o greseala mica te schimba, nu cateva regrete ce-ti aduc maxim un oftat fin... Hai sa vorbim de o reinventare in forta dupa multe regrete cumulate intr-unul mare... hai sa vorbim de curajul enorm de a realiza ca suntem cum nu vroiam s-ajungem si ca ar fi cazul sa facem o schimbare (schimbari de interior) si dintr-un corporatist trist sa te transformi intr-un boem teribil si dintr-o "pitzi" intr-o hippi flower power ...
Astea le-as numara ca reinventari... restul sunt cicatrici, scantei micute sau doar maturizari...

innuenda spunea...

Cindereye, doar nu oi vrea acum să-ți spun ce defecte am?!:)))

Alina, sunt lucruri și mai rele decât autoflagelarea la drum lung. Și anume persistența în greșeală. La drum lung asta te face să te simți ca-n sânul infernului lui Celce – cel ce putrezeşte încet, fără însă a putea muri.:D

Marian, nu fi și tu așa strict! Că dacă e să fim mai departe stricți, e ”despre care SCRIA” Marian, nu ce spunea el :P:)))

Motanes, eu o să-mi spun atunci că sunt ca Ion Barbu, dragă. Nu scriu să mă înțeleagă toți proștii! Voi stabili că doar 80 de membri au elitele și asta mă va consola. :DD

Cătălin, da, dar a fost simpatică faza!:)

Anya, povestea șarpelui e lungă, iar simbolistica i-o depășește: animal magic, ispită, viclenie,semn al renașterii, al infinitului și al dedublării, semnul transformării, al regenerării, al fecundității, al timpului și al curgerii lui etc. Uroborus-ul – şarpele care-şi înghite coada – poate sugera ciclul birou-pat din reclamă:))) Continua vărsare a morţii în viaţă şi a vieții în moarte,reluarea ciclurilor vitale la infinit și, de ce nu, reinventarea:).

Anadana, deci dacă interiorul e unic oricum, ce rost mai are reinventarea. Interesant. Deși întotdeauna m-am întrebat dacă nu cumva Mireille Mathieu nu s-o fi săturat de tunsoarea aia care a consacrat-o. Sau Nana Mouskouri. Sau eu...:))))

Liz, de fapt să fii o Pitzi e maximul pentru o pitzi. E highlenderul devenirii și Dumnezeul reinventării! E ca Barbie la păpuși, ca manechina la femeie, ca afaceristul la bărbați, ca Zoso la bloggeri:)))

anadana spunea...

Pai, daca Mireille are interiorul de care vorbim, inseamna ca nu se plictiseste de parul ei, o reprezinta.Sau asta a consacrat-o si-a ramas la stilul ei.Ma rog, chestiunea e mai complicata, eu cunosc femei care-si schmba tunsoarea,culoarea etc.saptamanal si tot mai cauta...Unele(si unii) invata limbi straine, altele fac eforturi pentru titluri academice, si tot mai cauta.E omenesc sa vrei mereu mai bine, mai mult de la tine, dar nu stiu daca ceea ce te defineste pe TINE se schimba. P.S.In alta ordine de idei, pentru ca ai numele unei minunate flori si maine e sarbatoarea lor, Floriile, iti trimit din gradina mea asa: un buchet de narcise galben-portocaliu parfumate discret, o zambila alba uriasa, cateva lalele rosii,un cais si-un corcodus plini de flori.Un zambet.Gand bun.Si sentimentul ca tot ceea ce iti doresti mai mult se va implini...

anadana spunea...

Sarbatoarea e poimaine, scuze...

innuenda spunea...

Anadana, mersi, primesc florile și fără nicio ocazie. Așa-s eu, miloasă! :)))
Iar tu așa ești, drăguță în avans:*

Pau spunea...

Imi place ideea ca lipim de noi particele din oamenii de langa. Numai ca nu as privi-o ca pe ceva ce umbreste propria personalitate, ci mai degraba ca pe un fel de a tine ceva drag aproape, intr-un mod inconstient.
Asta in ideea ca nu se merge pana la a deveni copia fidela a cuiva/ a tuturor.

alina spunea...

LA MULTI ANI, Innu, si un buchet enorm de flori virtuale, sa ai o zi de Florii luminoasa precum sufletul pe care ti-l citim aici cu drag!
Noroc cu carul, sanatate cat cuprinde si-n rest tot-tot ce vrei tu!

motanes spunea...

Să nu laşi mizerie în pădure! :D

Ambasadoarea spunea...

Hai, La multi ani fericiti! :D

Marian S. spunea...

Vine, vine priiiiimăvara / Bucurie-n toaaaată ţara / Violete pe cîmpii / Comentarii mii şi mii !
La mulţi ani !

innuenda spunea...

Pau, faină ideea ta, cu nevoia de a ține aproape oamenii dragi împrumutându-le din personalitate. Nu m-am gândit niciodată astfel. Bine ai venit pe aici. Te mai aștept!:)

Alina, mulțumesc muult. Nu știi de câte ori am pus ieri filmulețele de la tine de pe blog. M-a distrat mult Maria cu fustița-n cap!:) Ai grijă de tine și de prințese.:)

Motanes, eu știu că la câte cărți, foi, acte am în jur, ar părea că am sacrificat o pădure, dar urma de cerneală e singura mizerie pe care aș putea-o lăsa azi în pădure. Din păcate. :)

Ambasadoarea, mulțumesc de urări.
Marian, mulțumesc de cântări.

Maria Coman spunea...

eu as schimba mai degraba ziua de ieri, decat ieri-ul de acum 10 ani. poate pentru ca in ieri-ul de acum 10 ani mi se parea ca inca am mult timp

Maria Coman spunea...

altfel, am regrete in special pentru ce n-am facut

motanes spunea...

La cum ţi-ai petrecut ziua de ieri, chiar ai nevoie de o reinventare. Fără figuri de stil...

alina spunea...

Tragi cu ochiul așa în urmă??? Păi în aproape 4 luni de zile Maria a învățat că nu e frumos să pună fustița în cap, nici măcar dacă o copleșesc emoțiile, zău așa!!! :))
N-avem filmulețe doveditoare, să ne crezi pe cuvânt!
p.s. Mi-au înflorit niște violete în grădină, s-au păcălit că e primăvara ... le-ai transmis tu ceva? :)))

ionutu spunea...

Salut,
e prima dată (într-un an de zile) de cînd am blog, cînd recurg la această metodă de spam. :D
Cred însă, că pentru această cauză, merită efortul. Alătură-te şi tu campaniei No more shit (căcat de cîine sub tălpile noastre).
Tu nu eşti sătul de atîta rahat de cîine?

innuenda spunea...

Maria, dacă mă gândesc bine, face sens ce spui tu!:P Deși în unele chestiuni am făcut de curând greșeli de novice.:)

Motanes, da știu, dar tocmai sunt reinventată. Cu bune și cu rele. Chiar nu poți înțelege că dacă mâine te-ai apuca de mecanică auto ai avea nu doar bani mulți, ci și ulei pe mâini?! Și da, ambele dimpreună cu satisfacția lucrului bine făcut?

Alina, trag cu ochiul din urmă, pentru că nu vreau să pierd nimic. E ca o insulă exotică blogul tău. La noi e iarnă, ție-ți ciugulesc păsările nectarinele. La noi înfloresc pomii, la tine cad frunzele...și altele...care la noi nu-s, iar la tine poartă pijamale groase cu inimioare:)
Violetele înfloresc mai devreme când simt dragostea prin aer.:)

Ionuțu, o campanie de genul ăsta nu e niciodată degeaba. Succes!

anyajustme spunea...

Innu, căutat şi citit despre Uroborus. :)

elite spunea...

Inu,n-am citit toate comentariile(sunt mult prea multe)asa ca nu stiu daca repet ideile cuiva.In mare ,eu nu as schimba lucrurile esentiale din viata mea.Mi-as alege cu siguranta aceeasi meserie,acelasi sot,m-as inconjura de aceleasi lucruri...si nu mint cand spun acest lucru.
Iti doresc sarbatori fericite si linistite!

buburuza75 spunea...

Mi-e bine aşa. Dacă m-aş reinventa, cred că la un moment dat mi-ar fi dor de mine.

innuenda spunea...

Anya cea studioasă!:)

Elite, mulțumesc de urări. Să te bucuri și tu de un Paște fericit!

Bubu, hahaha, uite la asta nu m-am gândit! Și cred că ai un bun punct de vedere.:-)