marți, 19 mai 2009

Gândurile ultimei vremi

Nu există deznădejde mai mare decât să afli că nu mai ești iubit de cel pe a cărui iubire contai. Era dovada ta că umanitatea nu te-a notat cu x ca să treacă mai departe. Conștiența ta că însemni ceva. Martori la frica ta de singurătate vei mai găsi. Dar iubirea celuilalt e mai subtilă decât o netrebnică de angoasă. Dacă umanitatea e bravură și solidaritatea fațadă, atunci iubirea este restaurarea primordială.
*
Așteptările, ce nonsens pentru om! Orice ai aștepta acum, vor fi momente când nu vei înțelege de ce ai pierdut atâta timp. Orice patimă de azi naște o nouă sinonimie plictisului de mâine.
*
Era pe vremuri un lucru care mi se tot repeta de către sexul opus și pe care eu îl luam instinctual ca pe un compliment. ”Ești periculoasă!” mi se spunea. Iar eu nu știam recunoaștere mai clară a calităților mele. Realizez acum, târziu, că oamenii înțeleg ce vor din ceilalți. Pe linia punctată fiecare scrie ce vede. Sau ce așteaptă. Cât despre mine, o gâscă! La 20 de ani mă credeam ”periculoasă” tot așa cum la 5 ani, încălțată prin casă cu pantofii cu toc ai mamei, mă credeam om mare.
*
Și doar mi-am spus-o de atâtea ori! Nu te apăra prin cuvinte! Fă-o prin tăcere și indiferență. Nu există retorică mai bună pentru disprețul tău.
*
La noi e tare vorba de duh și spusa memorabilă. Ușor memorabilă. Și de largă inspirație. La noi se pun ghilimele cu câte 2 perechi de degete gârbov ridicate în aer. La noi se mimează inspirația de moment prin: ”îmi vin în minte vorbele lui Nietsche, pare-mi-se...”
Ai putea chiar scoate un business din asta. Să-ți deschizi în buricul târgului o Citaterie, o bancă de citate pentru toate ocaziile și pe orice subiect. Ai o conferință de ținut și nu știi cum să începi, treci pe la Citaterie. Ai o primă întâlnire și trebuie să impresionezi...tot așa. S-ar putea să meargă, la câți oameni sunt atât de proști încât să vrea să se dea deștepți!
*
Nimeni nu te știe, nu-ți poate cerceta sufletul. Esti tu, Dumnezeu și o mulțime de străini care se zgâiesc la tine ca și cum ar pricepe. Dacă am înțelege asta de la bunul început, viața noastră ar fi cu mult mai puțin dezamăgitoare.
Mi se întâmplă să descopăr că pe lume există doar două lucruri pe care le poți simți pentru ceilalți. Unul e mila și celălalt sila. Orice altceva este fie iubire nemărturisită față de tine, fie ură față de ceea ce ți se întâmplă.
*
Mă lupt cu nemulțumirile. Parcă nimic nu-mi mai aduce satisfacții. Nimic nu e destul de important ca să-mi pese. Destul de bun ca să-mi treacă vama. Mi-am pus existența pe pilot automat, trăind de la o zi la alta, fără planuri, altele decât cum să păcălesc timpul pe ultima sută de metri, făcând în sfârșit sprintul la care se așteaptă toți.
*
Descui uși, stabilesc întâlniri, răsfoiesc cărți, fac drumuri scurte, întocmesc acte, cumpăr lucruri, vorbesc și am strania senzație că-mi scapă esențialul printre atâtea nimicuri rituale.
*
Nu am suferit niciodată depresivii. Nu-mi plac profunzimile când vine vorba de prăpăstii.
Poate de aceea și dau frustrărilor mele ușurință de simplă dezamăgire, ori accente de sâcâială și moft. E drept că nici după dezamăgire nu mă omor. Detest gustul ei acru-amar ori faptul că nu am aflat până acum dacă ea este unitatea de măsură pentru ceilalți, pentru viață sau doar pentru naivitate în formă extrem de personală.
*
Se făcea că eram într-o biserică mică și veche. Intram în ea, fără să mă închin. De-a dreapta și de-a stânga, lumânările înfipte în nisip își culcau flacăra la trecerea mea prin dreptul lor. Nu mă vedeam mergând, doar pereții cu picturi de sfinți cu fața afumată de vreme și buze de vopsea crăpată treceau panoramic pe lângă privirea mea, semn că înaintam. În mijlocul bisericii, pe un suport cu picioare arcuite artistic, ca de ou Faberge, stătea ovoidă o masă fosforescentă. Practic, în fața altarului stătea acel ou imens, incandescența lui verde-gălbuie fiind fascinantă. Visul ăsta îl visasem de atâtea ori încât mă tot gândeam ce semnificație ascunde. Apoi l-am uitat. Până de curând. Când mi-a trecut prin cap să mă duc la Ghighiu.

20 de comentarii:

carlitos spunea...

mi-ai mers, din nou, la suflet... multuemsc.

motanes spunea...

Nu m-am gândit niciodată că cea mai bună retorică ar fi tăcerea. Acum mă gândesc... :)

nuclearrr spunea...

Ei, da, Doamna Dezgust Usor! Macar visul te indeamna la ceva, undeva; semn ca viata nu e un nimic de ritualuri obosite ci o visare cu apropuri...

innuenda spunea...

Eu îți mulțumesc, Carlitos. Drumul către suflet este drumul meu preferat. :)

motanes, asta numai când disprețuiești!:)) Dar ai grijă: sunt și tăceri care nu spun nimic.

nuclearrr, nu mă caracterizează dezgustul. Chiar dacă uneori mă avertizează că-s în preajma cuiva sau a ceva care ar putea să-mi provoace silă.
Prefer plăcerea.:) Apropo, bun venit!

anadana spunea...

As putea trece pe la Citaterie azi, ca prea-s cu sufletul trist si nu pot spune in cuvintele mele tot ce-as vrea ?Am voie? Bine, n-o sa trec si-atunci spun doar ca mi-au mers si mie direct la suflet gandurile tale .Auzi ,Citaterie!pai, asta da afacere, ar curge banii, dai idei...Nu, nimeni nu-ti poate citi sufletul.Da,ma lupt cu nemultumirile...

pantacruel spunea...

astea s-ar putea numi mai simplu..."invataturile mamei innuneda catre fiii ei, blogerii" ;)

cristina spunea...

Citaterie ... :) :) :)

Cat despre primul tau gand, cand afli esti cumva, cred, pregatit prin ce ai simtit sau presimtit inainte ca totul sa fie "confirmat" fara prea multe intorsaturi de fraza. Iubirea nu trece brusc. Are insa timpul grija de asta.

thea spunea...

Ce mi-a placut ce ai spus despre tacere ca raspuns! De fapt, mi-a placut tot postul; ca de obicei, de altfel...

innuenda spunea...

Anadana, tu nu ai cum să ai sufletul trist. Nu ai cum! Ești înconjurată de flori.:) (dar iarăși, poate că nici măcar eu nu-ți pot citi sufletul, deși aș paria câteodată că o fac...:))

Pantacruel, înțeleg că ai vrut să-mi faci un compliment, dar nu trebuie să-mi dai drumul la jugulară ca să-mi spui că-mi stă bine cu roșu!:))) (MAMĂĂ?? FII?!? Hmmmm)

Cristina, așa e. Cred că subconștientul tău o află primul, apoi ține secret o vreme, apoi îți scapă o șoaptă ca o părere, un zvon pe care nu-l crezi, apoi deodată, află conștientul tău și, odată cu el, tu! Așa să ne ferească Dumnezeu, că e dureros momentul.

Thea, vino mai des pe la mine!:))))))))

ummagumma spunea...

Periculoasa... am un deja-vu. :D

Mi-a placut Citateria, vezi ca s-ar putea sa te... citez. :)

thea spunea...

Dar vin constant la tine; e adevarat ca uneori vin tiptil si nu las urme, dar citesc tot ce scrii aici :)

Marian S. spunea...

``Sunt bărbaţi care nu pot cuceri o femeie decît dacă se prezintă singuri la concurs şi nu o pot păstra decît dacă nu se iveşte vreun concurent. Asemenea bărbaţi în realitate sunt interimari, niciodată titulari.``

Garfield spunea...

uitasem motivul pentru cere revin cu placere la tine pe blog...

dupa postul asta mi-am reamintit...

ganduri frumoase in continuare

Cindereye spunea...

Innu, browseru meu zice ca sa nu intru la tine ca esti periulasa... Ceva de malware...

innuenda spunea...

Umma, ai un deja-entendu!:)) Periculoaso!

Thea, vino oricum: tiptil sau cu pantofi cu toc cui.:)

Marian, ai pus ghilimele, dar din cine citezi?

Garfield, mulțumesc. Deci să mă străduiesc în continuare.:)

Cindereye, calculatorul meu este în perfectă stare și nici nu mă îndeletnicesc cu treburi necurate.:)) Vreun băiat bun la calculatoare și invidios mi-a dat adresa de blog pe o lista neagra, denunțând lucruri care nu există. Am văzut că mi-a dat la mai multe bloguri avertismentul ăsta absurd când am vrut să intru. Dă-i ignore și intra pe blog!:)

innuenda spunea...

Eu am intrat din alte părți pe blogul meu, fără nicio problemă. Nu mi-a dat niciun fel de avertisment.

Marian S. spunea...

Foarte frumoasa ideea cu citateria dar... s-a gindit cineva mai inainte ! Se numeste citatepedia punct ro. Am citat din Garabet Ibraileanu. Sau link, daca merge:

http://www.citatepedia.ro/citat.php?id=60702

innuenda spunea...

Marian, te rog să observi autenticitatea ideii mele. Citateria mea nu este virtuală și nu-ți trebuie calculator ca s-o accesezi. Citateria mea este altfel. Și scrie sus, pe chioșc, CITATERIE:))

Marian S. spunea...

Scump doamna, scump ! Dincolo era pe gratis.

innuenda spunea...

Ba nu era pe gratis, că presupunea să ai un calculator, să ai un abonament la un serviciu de Internet...lucruri banale pentru unii, dar necunoscute pentru alții. Și-apoi ce, nu toată lumea are un calculator!
Ca să nu mai spun de aceia care nici nu ar ști să-l deschidă!:P