miercuri, 27 mai 2009

O lume de excepții

Pe când locuiam în căminele studențești din Grozăvești, am descoperit și eu roata sau, dacă vreți, focul. Am descoperit că oamenii se cred excepții, speciali, diferiți. Nu există generalizare negativă care să-i înghită, cum nu există excepție proastă care să-i individualizeze. Orice e de rău nu se referă și la ei.

Aveam pe atunci, în anii studenției, obiceiul să-mi cer dreptul la intimitatea camerei mele, lăsând un bilet atârnat de mânerul exterior al ușii: ”Nu am chef de nimeni. Nu deranjați sub niciun motiv!”. Ce se întâmpla când prietenii mei dădeau cu ochii de bilet? Ei bine începeau să bată la ușă, spunându-și conspirativ numele. ”Vio, deschide, sunt EU!”

Inițial am zâmbit la primul glăscior care încerca să-mi spargă bariera de însingurare cu unicitatea domniei sale. Omul nu credea că biletul se referă și la el. Văzând că nu răspund, încerca ușa, apoi spunea și mai tare, convins, pesemne, că nu fusese auzit din prima când își rostise numele: ”EU sunt, deschide!”
După care îi auzeam papucii- căci căminiștii erau o comunitate de papucari- îndepărtându-se nesiguri, dezorientați, poate chiar frustrați.

Dar nu trecea mult și o nouă excepție apărea, bătând îndelung și discret sau, dimpotrivă, scurt și cuprinzător, punctându-și numele ori cadențând cu ciocănelul degetului arătător vreo melodie care să le poarte către inima mea împietrită mesajul de ”Eu sunt! Nu ăia la care se referă biletul tău.”

Recunosc, de cele mai multe ori sfârșeam prin a izbucni în râs și a le deschide, pentru că erau atât de mulți și reacția lor la bilet era atât de asemănătoare, încât îmi dezamorsau orice nevoie de a ignora draga lor de convingere că ei și numai ei erau exonerați de orice bâzdâc aș fi avut eu pe creier, de mă ceream în singurătatea odăii mele.

De caracterul acesta de excepție mă lovesc și acum. Am încă în jur oameni care cred că nu li se aplică nicio axiomă a principiilor mele, indivizi care au impresia că s-au născut ca să confirme orice regulă ar încerca alții să le impună. Pentru ei a fost inventat pleonasmul: ”toți, fără excepție!” și tot lor le adresez și eu această misivă.

Bat pariu că se gândesc în chiar acest moment că despre alții e vorba! Ironic, nu?

41 de comentarii:

anadana spunea...

In orice caz nu despre MINE este vorba, asta-i sigur,iti spun EU :)

deyu spunea...

cu totii suntem exceptii. depinde la cine si la ce ne raportam. si toti suntem la fel.

innuenda spunea...

Anadana,:)))exact asta mă așteptam să se întâmple! Ai avut reacția potrivită.:)

Deyu, EU nu! Ceilalți!:)))

nuclearrr spunea...

Cunosc o persoana, draga mie, se incadreaza in tipar: nu ma deranjati, vin eu cand am cheful cu mine. E rea, frumoasa si rea; acum zgraptane ea pe la usi,care s-or deschide? nu s-or deschide? i se deschid, desigur, universul e milos:)))

loristiuj spunea...

deşi mă simt cu musca pe căciulă, povestesc şi eu tot de alţii ;-))

obişnuiesc să scriu ca status pe messenger ... lucrez, vă rog nu deranjaţi inutil! ... asta pentru că nu-mi place să stau pe invisible şi în "lucrul" meu folosesc messengerul ca şi canal de comunicare cu colegii mei. Cu toate astea, zilnic apare câte unu' cu ... la ce lucrezi??

motanes spunea...

Da. Uite excepţia care confirmă regula:

"Site-ul Web de la innuenda.blogspot.com conţine elemente de pe site-ul loristiuj.blogspot.com, care se pare că găzduieşte malware – software care vă poate afecta computerul sau opera în vreun alt mod fără acceptul dvs. Simpla accesare a unui site care conţine malware vă poate infecta computerul."

Asta îmi arată Google Chrome când intru la tine. Adică mi-am asumat riscuri. :P

innuenda spunea...

nuclearr, așa să faci! Să fii milos cu fetele rele da bune!:))

Lori, știu exact despre ce vorbești!:))


:) Da, mă, motanes, aud că e o treabă urâtă cu blogurile, uite ce zice Lori:

”Salutare tututror!
Blogul meu a fost şters, fără preaviz, vineri, împreună cu alte mii, poate zeci de mii de bloguri gratuite suspectate de virus -
asta după 3 ani în care îmi postasem gândurile...
virusul nu era pe blogul meu, ci pe un site de counter (care arată câţi vizitatori ai); se pare că nu a contat... google l-a şters oricum :-((

Incerc acum să-l recuperez, dacă se mai poate... mai încerc două - trei zile, dacă nu reuşesc o să-mi fac altul... o sa vă anunţ, pentru că îmi lipsiţi...

cu toate astea, v-am citit pe toţi :-)”

Eu pot intra de oriunde pe blogul meu. Oare de ce numai unii au probleme?

Oricum, apreciez sacrificiul.

Ia să șterg blogul lui Lori din blogroll să văd, mai rezultă cu malamuher d'ăla?:))

loristiuj spunea...

îmi pare rău de necazuri... chiar nu e vina mea. Aveam pe blog un link (atât!) de la un site de counter (ăla care îţi arată câte persoane te vizitează), un site aparent onorabil...
pentru că ACEL site (deci NU al meu) era POSIBIL infestat cu virus (ceea ce nu e sigur), google-blogger mi-a şters (mie şi multor altora) blogul...
mi-am făcut alt blog, inuu!
http://loristiuj2.blogspot.com Noul blog nu mai are probleme...

din nou, îmi pare rău! :-(

innuenda spunea...

Lori, te-am șters cu blogul vechi, te-am băgat cu cel nou, care sper să-ți fie la fel de drag ca și primul. Textele ți le poți recupera din adresa de email la care ai setat să-ți fie trimise articolele când ți-ai făcut blogul. Sau nu ai vrut arhivare?

Motanes, ia zi, acum îți mai spune Chromul ceva la intrarea pe blogul meu?

gabitza spunea...

Eu - in nici un caz!:) Doar o spun mereu!;)))

P.S. - off-topic: cu lumea ta de "exceptie" ;), cu modul tau de a ne strange pe toti in jur, imi amintesti extraordinar de mult de o buna prietena de-ale mele din facultate. Se numeste la fel ca tine si ne ingramadeam cu drag in casa ei si aveam intotdeauna ceva de invatat de la ea!:)

motanes spunea...

Gata, Innuenda, eşti curată. Dacă mai stăteai puţin, te ştergea Google şi pe tine.

innuenda spunea...

Găbița, nimic nu e întâmplător. Dar să rămânem la excepțiile singulare, nu la dubluri!:))

Motanes, google ăsta e cam diliu, bag de seamă. :D Eu propun să emigrăm toți pe .ro.
Ne poți face reclamă pentru ”domnul”? Prețuri, facilități, disfuncționalități?

cristina spunea...

Eu nu sunt o exceptie; astept la orice usa pe care scrie sa nu intre nimeni. Sau plec. Uite, mi-ai spus ca nu vrei sa intalnesti in viata reala pe nimeni din lumea virtuala, nu fortez nota. A propos: mai tii la hotararea asta? ;)

innuenda spunea...

Hahahaha, hai că ai fost simpatică, dragă Cris. Și subtilă!:P

gabitza spunea...

Ai dreptate, nimic nu este intamplator! Si bineinteles ca exceptia o pastram singulara - altfel ar fi contradictie in termeni:)

afreuda spunea...

Ah, mi-ai amitit de viata de camin! Ce bucuroasa eram cand veneam dupa o zi obositoare si gaseam camera goala si primitoare! Profitam din plin, ma izolam complet, inchideam telefonul si, in general imi recuperam somnul. Tin minte ca nu aveam program 'normal' pe-atunci. noapte/zi... era tot una. dormeam cate doua ore acus, doua ore peste alte trei...
vremuri...

innuenda spunea...

Găbitza, păi parcă stabilisem: e o lume de excepții!:D

Afreuda, așa mi-e și mie de dor de vremurile acelea! Cu toate că programul de noapte-zi, cu dormit pe apucate, eu una îl am și în ultima vreme.

Dar nu mai e la fel. Prospețimea sufletească a acelor ani făcea să fie totul altfel.

Marian S. spunea...

Offtopic si nu prea:
1. Cind aveti site-uri pe conturi gratuite trebuie sa va asteptati intotdeauna la ce e mai rau. Depindeti de bunavointa altora iar aceasta este cam aleatoare.
2. Mult mai bun ar fi un cont personal (domeniu personal) de preferat in .ro Costa vreo 40 de euro rezervarea plus gazduirea lunara.
3. Indiferent de varianta aleasa incercati sa va salvati textele macar in word. Ideal ar fi sa fie folosite programe specializate dar acestea nu au valoare decit pe domeniile personale, NU si pe cele de blogspot sau wordpress com.
4. Mofturile costa. E vorba de toate aceste widget-uri si alte inserturi care fac un site sa se incarce mai greu (asta am mai reclamat-o si eu la acest site) si eventual lasa loc pentru virusi si alte prostioare. Atentie pe cine bagati in casa ! (sau in camera de camin, ma rog).
5. Fara a fi un fan al lui Bill Gates sa stiti ca eu folosesc internet explorer fara probleme. M-am cam saturat sa aud despre ``superioritatea`` unor programe ca Mozilla Firefox sau Google Chrome care sunt prea mult laudate fatza de realitate.
Firul rosu al acestor programe este: paranoia, paranoia si iar paranoia. Bleah ! Nici sa nu mai intrati pe internet, dupa fiecare bit sta ascuns un virus mic si rau.

carlitos spunea...

Pe mine m-a intristat postul tau. Mi-a amintit cat de frumoase erau prieteniile in vremea studentiei, cat de mult ne pasa unora de ceilati, cat de apropiati eram... si cat de naivi, cat de simpli in a ierta, in a fi aproape de celalat cand avea sau nu nevoie... eram mult mai "proaspeti" (cum ai spus tu), mult mai naturali.

Dupa atatia ani, insa, s-ar putea ca la usile pe care punem tot mai des biletele cu "NU deranjati" sa nu se mai opreasca nimeni. Aici e tristetea. Suntem, uneori, ca acele fete mari, rusinoase, care spun "nu" cu jumatate de gura, implorand insa sa fie "da" prin fiecare por. Cerem liniste si singuratate, sperand insa ca asa vom atrage atentia, intr-un mod discret si voalat, asupra unei probleme ce ne macina, asupra nevoii a de avea pe cineva alaturi, care sa ne intrebe ce s-a intamplat. SI, oare, de cate ori se mai opreste cineva in dreptul nostru? CAti prieteni dezinteresati mai avem, care sa vrea sa treaca peste orice bariere si sa simta ca e firesc sa fie oricand langa noi?!

innuenda spunea...

Marian, ai dreptate tu, dar moca e moca!:D

Carlitos, când ai 20 de ani nu te interesează mare lucru la oamenii din preajmă. Nu ceri decât să fie cât mai mulți și, dacă se poate, cât mai haioși, petrecăreți, de gașcă.

Apoi crești și vrei calități mai consistente sau observi defecte mai greu de tolerat.
Nu este bine să fie așa.

Eu însămi mă lupt cu criticismul meu și încerc să mă raportez la cei din jur nu cu candoarea de la 20 de ani, pentru că asta nu mai e posibil, dar cu înțelepciunea de acum. Încerc să iau oamenii așa cum sunt, cu bune și cu rele.

O chestie extraordinară a spus soția lui Gică Popescu într-un interviu în care i se băteau apropouri că soțul ei e cam ”umblăreț”.
A spus așa: ”Când l-am luat, l-am luat pentru că mi-a plăcut el, exact așa cum este. De aceea soțul meu nu poate avea părți bune și părți rele, ci părți bune și mai puțin bune.”
Mi s-a părut o dovadă de mare înțelepciune replica ei.

pantacruel spunea...

eu, innunedo, nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreun biletel pe usa ta.
ce-i drept nici nu am trecut prea des prin caminele din grozavesti :)

insa un lucru e cert, povestile tale sunt grozavesti! :p

innuenda spunea...

Panta, păi puneam bilețelele pe mânerul exterior al ușii! Cum să le fi văzut?! Hihihi
Povești grozăvești la mine?! Aiurea, e Regie curată!:))

pantacruel spunea...

hmm... feteasco,
curată regală! :)

misu spunea...

@ innuenda: ba eu unul sunt exact asa cum zici: m-am regasit perfect in caministii tai, de fapt, cel mai bine ma reprezinta ala care batea "scurt si cuprinzator"...!

innuenda spunea...

Mișu, someone had to be.:)
Bun venit pe la mine!(s-a dus vremea lui nu deranjați sub niciun motiv)

motanes spunea...

Marian S. să mor eu dacă vreau să te supăr sau să te jignesc cu ceva. Dar să ai un domeniu propriu şi să arate că al tău, adică să nu te pricepi să-l faci să arate cât de cât (ori să n-ai timp de asta), atunci mai bine rămâi pe gratuit. Blogspot sau wordpress sunt soluţii minunate.

Chestia că stai la mila nu ştiu cui... e o poveste. Şi cu domeniu propriu şi hosting plătit poţi rămâne fără tot din cauză de hakeri sau viruşi.

Din punctul meu de vedere, şi acum răspund Innuendei, să treci în .ro este o chestie doar de moft sau doar de profesionism. Şi nu mi-ai dat impresia nici că ai mofturi şi nici că ai vrea să ai un blog profesionist.

Pt tine contează ce scrii şi comunitatea care s-a creat în jurul cuvântului tău. Şi atunci, zău că nu se merită bătaia de cap şi cheltuiala. Dacă nu instalezi tot felul de java scripturi dubioase (d'aia wordpress nu permite java script) nu o să ai probleme cu nimeni. Niciodată.

innuenda spunea...

Motanes, spune mai degrabă că ți-ai făcut o firmă de design de bloguri și voiai să-i faci o ofertă lui Marian.:))

Altfel, dacă lui îi place blogul lui și consideră că îl reprezintă, nu văd de ce trebuie să ne amestecăm noi sau să-i cerem să ne placă nouă.
Să fiu sinceră și eu i-aș recomanda să mai umble pe la blog, că pare destul de prăfuit pe lângă prospețimea replicilor lui obișnuite.

Dar...de gustibus, nu intru eu în casa nimănui să-i spun cum să-și mobileze:)

Cât despre .ro, era doar o idee, nu un plan.

ummagumma spunea...

Excelent, Innu!
Avem nevoie sa ne simtim speciali, dada.

In ceea ce ma priveste, chiar iau in serios nevoia declarata a omuletilor mei de a se izola, asa ca nu deranjez, nu ciocanesc, nu sun, nu calc linia continua. Dar s-a intamplat sa mi se reproseze tocmai asta: ceea ce eu am considerat a fi respect fata de intimitatea si/sau deciziile celuilalt mi s-a intors sub forma de "nu-ti pasa, trebuia sa bati la usa, daca ti-ar fi pasat, ai fi ciocanit."
wtf, vorba poetului.

P.S. eu, cand chiar voiam sa fiu singura in camera mea din Grozavesti, puneam un biletel cu "vin repejor!" :))

innuenda spunea...

Hahaha, aia cu dacă ți-ar fi păsat ai fi bătut e din ciclul reclamei la prăjitura Măgura, cu ce vor femeile.

Uite că asta cu ”vin repejor” nu mi-a trecut prin cap. Dar nu riscai un foc de tabără în fața ușii? Nu știu, repejor îndeamnă la așteptare.:D

LZ spunea...

La blog n-ai pus niciun bilet cum ca n-ai vrea sa te deranjeze nimeni, asa incat ma var si eu printre comentariile deja prezente; ca sunt si eu in felul meu o mica-mare exceptie; deci, buna ziua; deci, iti doresc un weekend inflorat

innuenda spunea...

Laura, așa să-ți rămână numele, excepționalo!:)) Am fost cu tine și-am bântuit mai devreme pe Străduțele Amsterdamului. Era liniște, n-am vrut s-o stric tocmai atunci.:)

LZ spunea...

N-ai cum sa strici ceva, Innueda, nici macar o liniste aparenta; vino cand vrei, stai cat e bine, razi cand e cazul; fara exceptie!
deci, cum spuneam, un weekend si mai inflorat
Imi place foarte tare poza ta!

innuenda spunea...

Laura, cu plăcere! :))

ummagumma spunea...

Un "vin repejor" din partea unei femei inseamna "vin eu candva".
Nu, n-a facut nimeni foc de tabara in fata usii mele, in camin se gaseau intotdeauna alte usi in care sa bati, in caz de plictis.

Marian S. spunea...

@ ummagumma: vin repejor ??? Vin roşu am băut (cu succesuri), alb am băut, pelin am băut. Cît mă dau eu de cunoscător dar de podgoria ``repejor`` încă nu am auzit.
@ motanes: zău că nu vreau să te deranjez sau supăr dar nu vrei tu să mutăm discuţia asta în privat ? Aşa amărît cum este site-ul meu şi tot găseşti o adresă de email acolo. Nu de alta dar e extrem de simplu să te dai mare ``motan`` cînd folosesti o temă de wordpress şi să zici că eşti mare designer. Ia întreabă tu nişte prieteni cum se vede site-ul tău în diverse rezoluţii şi apoi mai vorbim.

motanes spunea...

Marian S., reacţia ta îmi arată că nu avem ce discuta nici în privat, nici altcumva.

Din respect pt. Innuenda mă opresc aici. Şi nici ţie nu vreau să-ţi deranjez stima de sine.

Am zis. Şi am tăcut.

Marian S. spunea...

Păi acesta era şi scopul, dragă motanes: să nu te mai războieşti cu mine pe site-ul Innuendei. Mă bucur că am ajuns la aceeaşi concluzie.

motanes spunea...

Marian S., te flatezi! Nu se războieşte nimeni cu tine, relaxează-te!

innuenda spunea...

Motanes, marian, cred că e de ajuns. Adică eu apreciez că nu vă luați la înjurat sau la jigniri, dar tot belicoasă e discuția. E ca și cum v-ați zâmbi și v-ați mai băga câte-un cuțit în spate în timp ce semnați tratate de pace. Sigur, o vreme poate fi amuzant de privit, dar c'mon!:)))

motanes spunea...

.

miki spunea...

din contra, eu am scris de curand ceva care includea generalizarea "toti, dar toti-toti" si am avut surpriza sa isi ceara scuze si cei care nu aveau nicio treaba cu toi, dar toti-toti :)