joi, 30 iulie 2009

No comment (I)- Șulfele

Lucrurile stau așa. I-am mărturisit unui prieten că am sub teasc un articol despre curve. Nu l-ai terminat, se mira deunăzi? Nu l-am terminat.
Să nu vă minuneze, trebșoara asta! Materialul este, practic, inepuizabil. Vorba lu Napoleon: nici pentru mama nu garantez!

Așadar, curve ca la balamuc. Unde-ntorci capul: îți rânjește una cu ochii mijiți. Și nu vă gudurați! Mijiți nu vine de la nimic. În textul ăsta o să fie un cuvânt singur pe lume. Doar curvelor o să-mi fac pomana să le găsesc o familie de cuvinte... Pentru că, na, zilele astea am inimă bună. O să le-ncuscresc, deci, pe curve cu șulfele.
Unele ies lipsă la inventar cu morala, celelalte cu caracterul. Unele se lasă lucrate, celelalte te lucrează pe la spate. Ce mai, miros un prieteșug cinstit aici!

Și dacă veni vorba de cinste, să mă confesez! Obișnuiam să cred că mie-mi place omul-om și curva-curvă. M-am râzgândit. Am descoperit că intelectul meu are o apăsătoare stare de disconfort în prezența definițiilor simple, a caracterizărilor clare. Mai ales când vin de la persoana din fața mea și se referă tot la ea. Ca s-o zic pe a’ dreaptă, mă scot din minți lăudăroșii și derivatele lor, afirmatorii!

Mă’ dă-l dreacu’ de copac dacă te apuci să-mi spui că este verde, dă-o-ncolo de apă dacă susură și ducă-se de unde-a venit de calitate, dacă ți-o strigi în gura mare!

Pe scurt, nu-mi plac cei care insistă să-ți spună poanta dinainte. Aceia care stabilesc ei de la început ierarhiile, decorul și locul fiecăruia în el. Cei care, în loc să te lase să-i descoperi, să-i cunoști, să-i caracterizezi, eventual să-i admiri, îți spun din capul locului: ”ăă, măi, eu sunt o persoană foarte inteligentă, am un simț al umorului înnăscut, sunt elită, tăticu, fac knock-out vulgul cât ai zice fâs, sunt sufletist, cum să îți spun, dau cămașa de pe mine de bun, ah și, trebuie să mă repet de data asta: sunt frumos, mă’, ăsta-i cusurul meu, de asta nu mă agreează nimeni, da’ măcar mă țin verde, nu-mi dă nimeni vârsta reală”!!

Știi ceva, îmi vine să le zic ăstora vreo două, mai scutește-mă de autosatisfacerea asta cu public în sală! Și eu cine ar trebui să fiu la faza asta? Ăla care aplaudă în timp ce-i curge scuipat din gură?

Aceeași categorie gafează, mă întreb dacă nu cumva e premeditarea la mijloc, și-i spune șchiopului povești cu handicapați odioși, celui atins de calviție, bancuri cu Cojac, sterpei îi povestește despre bucuriile maternității, săracului îi vorbește despre bursa de valori și familiei spânzuratului de funie.
Păi nu ziceai, bre, că ești inteligent? Inteligentule!

Mulțumesc, da’ dacă te-ai pus în loja aia doar ca să-mi scuipi semințe în cap de la balcon, o să mă scuzi dacă nu o să stau cu gura deschisă între timp.

Nu, pe bune, acum! Nu-i enervant ce vă povestesc eu aici?!
Și unde mai pui că mai urmează.

12 comentarii:

Marian S. spunea...

``Nu iese fum fara foc``.
Acesta nu este un articol scris de dragul scrisului. Este scris la suparare. In acest caz noi doar iti tinem pumnii si speram sa-ti treaca supararea ca asa e lumea.
De fapt de ce zic ``noi`` ? Mai bine zic EU iar ceilalti sa-si spuna singuri parerea.

motanes spunea...

Da.

pantacruel spunea...

ba nu. eu zic sa lasi omul sa se laude, daca are cu ce! :D

Carlitos spunea...

La mine a prins textul tau! :)

M-a facut sa ma enervez la culme pe toti oamenii aia rai care mi s-au aratat si mie in fata, de atatea ori, in vesmintele descrise de tine... Si, din pacate, am avut nesansa sa cunosc o multime de indivizi de acest fel, pe care i-am diagnosticat - dupa simplul meu bun-simt - ca fiind suferinzi de un incurabil "complex de superioritate".

elite spunea...

Inu ca sunt enervante situatiile amintite de tine,treaca-mearga,dar ce ne facem ca-s reale ?Ce ne facem ca aceste "exemplare"umane sunt din ce in ce mai multe,umplu paginile ziarelor,ne conduc,ne asfixiaza.Daca am putea gasi in noi atat de multa indiferenta cu care sa-i tratam....O zi frumoasa iti doresc!

anadana spunea...

ba-i enervant, enervant si ,ce n-as da, sa nu mai urmeze, dar...Stii ceva? fara ei, lumea asta ar fi o mare plictiseala...asa, psihologii isi castiga painea, scriitorii au material, vecina de la 4 are ce barfi, cea de la 10 simte ca traieste,tu iti amarasti sufletul ca doar stii ca mai urmeaza..si, uite,io fac pe desteapta:)(ptiu, sa nu ma deochi!)

afreuda spunea...

Da, un complex de superioritate care de fapt este o forma deghizata a unuia de inferioritate. Eu zic sa-i privim cu indulgenta si umor...

ramses spunea...

bravo... defapt... BRAVO :))

innuenda spunea...

Marian, nimeni nu-i supărat aici! Doar problematizez.:)

Motanes, îmi place mai mult când durează!:D

Panta, deci și tu crezi că abia la sfârșit trebuie să-l lovesc, ca să o fac mai cu sete?:D

Carlitos, e plină lumea! Mă gândeam la un exercițiu similar exact cu oamenii ăștia. Cum termină el, te lauzi tu. Cu zice el ceva de bine de el, zici și tu ceva de bine de tine. Bat pariu că o să te compătimească sincer, fără a bănui, însă, că se compătimesc, de fapt, pe ei. Cât despre complexe de superioritate, cred că pleacă de unde zice afreuda: dintr-un complex de inferioritate îngropat adând în subconștient. Să-i iubim, dară!:)

Elite, trăim vremuri superficiale, draga mea. Aș vrea să caut numai oamenii profunzi, dar nu am timpul necesar și atunci iau și eu pieptiș ce vine la rând! Zi bună și ție!:)

Anadana, :))))) mi-a plăcut comentariul tău jucăuș! Cât despre continuare, stai așa, că nu mă repet: urmează ”fetele bune”!:D

Afreuda, indulgența mea se consumă, de regulă, pe mine și fami(g)lia mea!:D
Iar umorul îmi devine umoare când se exagerează. Or ăștia nu obosesc niciodată să se înfoaie!:)) Definitiv nu mai sunt o fată bună! Toleranța mea este low level!:D
De acord, după cum spuneam și la răspunsul pt carlitos, cu teoria complexului de superioritate mască.

Ramses,n-am făcut nimic să merit ovații, pe cuvântul meu!:))

Anonim spunea...

Daca va urma, sa le readuci pe curve pe scena ca ma intereseaza. Adica imi plac, adica imi pare bine ca exista, altfel, pe cine as mai arata eu cu degetul?

alina spunea...

Ba e bine că există. Că uite, se scrie (frumos și interesant și dătător de gânduri și de zâmbete) despre ei. :)
Altfel, principala armă defensivă dar și combativă este ignorarea. Face bine la liniștea interioară. :)
La mine cel puțin.

Anonim spunea...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!