sâmbătă, 1 august 2009

No comment (III)- Și curvele vor iubire

Apoi, e doar o chestiune de timp până să se instaureze dihonia aducătoare de marasm conjugal și divorț. Dacă lucrurile se vor mișca mai greu, pentru potențare, ar putea trece la pasul următor. Ar merge la trâmbița instituției, pentru o confidență totală, cu nume, adresă de cotețo d’amore și detalii nesolicitate despre fanteziile lui, iubire împărtășită, promisiuni de căsătorie și altele...

Din păcate, de multe ori le-a mers coțofenelor! Planurile le-au ieșit și nătărăul a divorțat și le-a luat.
Din fericire, nimic nu rămâne neplătit pe lumea asta!
Statistic, ele vor fi următoarele înșelate și părăsite. Și curvele suportă greu trădarea. Când e a altora. Pentru că, vezi tu, au și curvele demnitatea lor și dreptul lor la imagine. La imaginea lor despre sine. Dacă le-ai fi confruntat, ți-ar fi spus că ele nu au făcut decât să fie binevoitoare, frumoase și aranjate, în timp ce pe tine curgeau nervii, țoalele șleampăte și șuncile în plus. Dacă bărbatul tău le-a intrat în pat, a fost pentru că a insistat el, până le-a prins vulnerabile. Dacă nu, a fost pentru că ele nu l-au vrut. Pentru că, vezi bine, nu există bărbat care să nu le fi râvnit, ci doar bărbați pe care ele i-au refuzat.

Cam așa stă treaba cu damele de escortă profesională.
Dar mai există o categorie, la fel de periculoasă :curvele-tovarăș.
Virtutea, vă spun, are cumpărat spațiu publicitar pe viață pe gura acestor mironosițe!
Categoria aceasta afirmă, poate chiar crede, că disprețuiește curvele și ideea de trădare. Are un mod parșiv de a face să se întâmple lucrurile, ca să iasă ele cu conștiința neșifonată. Exact ca-n bancul cu: ”dacă stau zice că-s curvă, dacă plec zice că-s proastă, așa că mai bine mă împiedic”.
Carevasăzică, nu spune pe șleau ce vrea. Ah, nuuu. Nu ea! Nu curva-tovarăș!

Ea va veni cu texte amuzante și filosofii de almanah, cu ajutor nesperat și telefoane dese de ce mai faci, cu merdenele calde și hai la o cafea, cu jocuri pe calculator și dă-mi și mie cartea/CD-ul ăla, cu povești despre sora ei mai mică ori mama ei despotică. Dar mai ales, va veni să-i spună ce multe are ea de învățat de la el. Cât de prompt a ajutat-o el de câte ori a avut ea nevoie. Ce aproape sufletește se simte de prietenul-bun-de-el!

Oh, nu, sigur că atunci când îl privește îndelung nu e decât un îndelung semn de prețuire. Dacă-i susține privirea, nu e, cum ai crede, pentru că s-ar tăvăli ca o cățea în călduri cu el, ci fiindcă vrea să-i pătrundă adâncimea gândurilor. Să intre împreună în profunzimea lucrurilor, poate în zen, poate-n nirvana, pentru că, vezi tu, el este special... Cum ea nu a mai întâlnit.

Dar nu vă gândiți la prostii!Ea e doar camaradă, fată de gașcă, o persoană onestă, amică fără frontiere. Nu are alte scopuri decât, eventual, să demonstreze cât e de posibilă și benignă tovărășia bărbat-femeie. Dacă a părut că împinge limitele, a fost doar ca să forțeze demonstrația.

De pildă, atunci când i s-a stricat fermoarul de la prohabul blugilor cu talie joasă, a apelat la el să i-l repare doar pentru că știa sigur că el nu o poate privi altfel decât ca pe o soră.
Ori în după-amiaza aceea, când a insistat să meargă cu ea la cumpărături, ca să o ajute să-și aleagă o lenjerie intimă atât de sexi încât niciun bărbat să nu-i reziste, a făcut-o pentru că sunt atât de buni prieteni, că își împărtășesc orice.
Sau în ziua când i s-a aruncat la piept, izbucnind în lacrimi și povestindu-i ce calvar trăiește ea în fiecare zi cu iubitul/soțul ei, care nu o mai bagă-n seamă, nu o mai vede ca pe o femeie și vine noaptea târziu acasă, nu voia decât un umăr de prieten pe care să plângă.

De unde să fi știut ea ce avea să urmeze?! A fost doar o scânteie spontană care a aprins totul, o pâlpâire de căldură umană scăpată de sub control, o formă neconvențională de alinare emoțională a prietenului aflat în suferință, a femeii bune abandonate. Un fel de a-i spune: ”uite, atât de mult ai merita tu!”

E drept, când s-a trezit dimineața, fumând în pat, lângă el, țigara de după, s-a gândit că nu e normal ce s-a-ntâmplat. Și tocmai de aceea, din dimineața cu pricina nu i-a mai răspuns la niciun telefon. I-a lăsat doar un bilet în ștergătorul de parbriz. Un bilet scris cu ruj, că nu găsise niciun pix în poșetă, în care-i spunea sec și tranșant că ea urăște ideea de amantlâc și că are nevoie de timp să digere întâmplarea. De unde să fi știut că el o să reacționeze intempestiv, că o să divorțeze și o să-i ceară să-l primească înapoi, pentru totdeauna?! Așa a fost să fie! E o poveste atipică de iubire, nimic mai mult.

Nu știu, dacă povestea curvelor ar continua, probabil că ar fi o sagă, un roman fluviu, o istorie-ntreagă. Poate că am sfârși prin a le înțelege, prin a ne atașa, prin a le apăra. Nu vreau să se întâmple asta, pentru că, vedeți voi, sunt și eu un soi de curvă. Doar că piața unde-mi fac veacul nu-i o Place Pigale, ci, mai curând, o Piață a Bastiliei în care mi-am instalat ghilotina. Și-mi place să văd cum se adună aici mulțimea însetată de moralitate.

29 de comentarii:

Marian S. spunea...

``No comment (IV)- Despre soiul meu de curvă``.

innuenda spunea...

Mariane, asta-i doar o fantezie de-a ta! Ia, trezirea și la reîncărcat cartela!:D

Xelomon spunea...

Hmmmm. Curva. Cuvantul asta suna interesant. Am curvit, la un moment dat. Am pretins c-as vrea sa fiu prietena, desi voiam altceva. I-am "tesut" omului o plasa, iesind la saorme si purtand discutii despre mecanica si muzica. Eram liberi, credeam atunci, si nu voiam sa recunosc ca ma atrage fizic si atat. Greu cu diferentierea intre dragoste si dorinta. Asa ca aam inceput o relatie, s-a terminat foarte urat pentru el. Ma face asta curva? Astept pietre.

innuenda spunea...

:)))) Nu draga mea, fii pe pace! Nu ai fost curvă (decât, eventual, din punctul de vedere al iubitei/nevestei lui:D ) Altfel, ar trebui să ne înscriem toate în același partid.:))

FloRiNa spunea...

Uite ca eu nu m-am putut include nicicum la categoria asta. Mai degraba eu am fost proasta care a cedat barbatul cand am aflat ca o "cunostinta" e implicata de mai mult timp in treaba asta ca sa realizez mai tarziu ca defapt, ea era obsedata care se despartise de 3 ani de el da credea ca inca mai au ceva. Asa ca m-am enervat ca m-am lasat fraierita si am pus mana pe el. Dar toate se intorc si s-a gandit ea dupa un an sa ma faca ea geloasa cu un altul cu care aveam o relatie..ghinion, a refuzat-o si i-a facut si o farsa incat am fost partasa la discutie...persoane cu 2 fete /:)... Si astea sunt copilariile care m-au facut pe mine sa realizez ca nu toate s-ar gandi la "cealalta" cum am facut eu. Asa ca asa proasta cum am fost...acum nu as schimba nimic :). Hmmm nu stii ce bine pica la orgoliu cand am vezut-o pe "curva" deprimata incercand sa ma convinga ca ea defapt tot timpul m-a respectat :))ba mai mult a vrut sa devenim prietene...m-am uitat in oglinda si m-am gandit ca sunt eu tanara dar am eu fata de fraiera? " =))). Pacat ca nu tot timpul e la fel si scumpii nostrii cedeaza :|

motanes spunea...

Ce situaţie... :P

Marian S. spunea...

Xelomonico, barbatii de pe aici si de pe aiurea nu-ti vor oferi pietre ci invitatii.

innuenda spunea...

Florina, de ”cedat” prieteni am mai cedat și eu, când i-am prins cu... rața-n gură.:)) Dar în mod sigur nu am făcut-o pentru că m-am gândit la cealaltă, ci pentru că sunt orgolioasă. Și-n cazul tău, s-au potrivit niște caracteristici ale Zonei crepusculare a fetelor rele:
1. ea vrut ce era dat
2. ți-ar fi vrut și capul trofeu deasupra patului (vezi faza cu ”prietenia” ei sinceră)
3. viața te-a răzbunat
Așa că, totul este ine când se termină cu bine.:)

Motanes, te referi la situația ”tovarășei” sau la cea a Florinei?

Mariane, lasă că nu ne-ndoim că voi sunteți mereu dispuși.:D Poanta cu pietrele era așa, atac la moralitatea articolului și la faptul că secvențe din poveștile alea le regăsim, de fapt, și-n propriile vieți. Fără ca asta să ne facă una cu personajele descrise.

Mihai Bogdan spunea...

Eu ma intreb ce vrei sa iasa bun din asta. De fapt, cum poti consuma atat timp si atata indignare pentru ceva atat de lumesc si derizoriu. Eu nu cred ca intr-o situatie de genul celor descrise de tine, tu n-ai avea nicio vina, ar fi doar el si curva aceea, in rest... ca el ajunge sa se uite dupa curve, e normal, asa sunt barbatii...
Pentru mine, sunt doua variante clare, in cazul in care se ajunge la asa ceva, ori nu l-ai ales bine de la inceput, ori l-ai ales, dar ai uitat de el.
Nu vreau sa ofensez pe cineva, am gandit cu mana pe taste. Imi cer scuze pentru indrazneala!

innuenda spunea...

Mihai,îndrăznește, chiar dacă ai un punct de vedere diferit!

Îmi place să observ oamenii și să încerc să dezleg ce i-a făcut să reacționeze într-un anumit fel într-o situație dată. E un hobby, dacă vrei. Pentru mine nu e pierdere de timp: nici să analizez, nici să scriu despre.

Dar,oricum, cred că dacă împarți viața în lucruri importante și lucruri derizorii, din start faci o greșeală. Pentru că, vezi tu, lucrurile mici sunt fie legăturile dintre lucrurile mari, fie atomii care le compun, fie lucruri mari la scară mică. Și de aceea orice ține de viață devine important de înțeles.

Referitor la partea din teoria ta cea cu femeia înșelată cauză a trădării, fiindcă și-a ales bine partenerul, ”dar apoi l-a uitat”, este tot un fel de...”mortul e de vină”.

Diavolul se ascunde în detalii, dragul meu, și, dacă vrei, găsești justificare pentru orice nelegiuire. Criminalul omoară femei pentru că a avut o mamă care-l teroriza, pedofilul a fost molestat când era mic, violatorul avea nevasta gravidă în 9 luni, tâlharul era băut de nu mai știa ce face, iar hoțul nu avea ce pune pe masă. Cu toate acestea, te întreb pe tine, Bogdan, dacă ai fi din partea victimei, ai înțelege un astfel de argument?

Mihai Bogdan spunea...

Aceste observatii, pe care le-ai facut referitor la ele, au sunat mult prea patimas, ca din suferinta, deci nu cred ca din hobby le-ai facut.

Ai dreptate, lucrurile mici sunt foarte importante, sunt de acord, cred ca am gresit din acest punct de vedere.

Eu sunt de parere ca fiecare are vina lui si scuzele nu conteaza, nici nu am cautat scuze sau motive, am spus ca sunt mai multe posibilitati.

Cu Diavolul nu comentez, dar chestia cu violatorul e un exemplu cam nereusit, de unde l-ai gasit?

Ca sa iti raspund la intrebare, nu as accepta si nici intelege argumentul, victima sau nu.

Anca spunea...

Eu stiu un singur lucru. Daca el ar insela, nu m-ar interesa cu cine, ce, cum. Ce relevanta pot avea curvele daca relatia e deja distrusa? In momentul in care ai acceptat sau ai facut avansuri altcuiva chiar nu mai conteaza cine e a treia persoana (sau cel putin asa gandesc c-ar fi din perspectiva celui inselat).
Pana la urma vina este in principal a celor doi din cuplu si nu a curvei, asa vad eu lucrurile.
Fiindca da, pana la urma toti vor iubire mai ales cei care nu stiu sa ofere :).

zuzeta spunea...

fuck! eu sunt curva-tovarasa.

innuenda spunea...

Mihai, nu te lăsa păcălit de tonul meu sau de ceea ce spun. S-ar putea ca lucrurile să stea altfel decât par.:))
Oricum,nu mie mi s-a încuscrit iubitul cu vreuna dintre tipurile de ”curve” descrise. Nu mi l-a suflat nicio colegă și nicio amică. Dacă vrei anecdotic, la mine se întorceau la fosta.(probabil părea brusc un înger pe lângă mine!:D)

Anca, uite, îți spun din culise. În viața reală sunt foarte democratică în materie de iubire. Susțin teoria că nicio femeie liberă nu-mi datorează mie bărbatul meu. Adică dacă-l vrea de amant/soț/iubit și-l obține, bravo ei și ciudă mie!
De el ar trebui să fiu dezamăgită că mi-a jurat iubire veșnică și s-a răzgândit. De mine că, eventual, am ales/jucat prost. Dar de ea, care s-a interpus, nu. Ea este doar o străină care luptă pt iubirea ei; nu-mi datorează mie sau copiilor mei nimic.
Ah, dacă ar fi prietena mea...altfel ar sta lucrurile.
(Anca, am uitat să-ți spun, bine-ai venit pe la mine!:)

:)))) Zuzeta, și cu toate astea, tot te-aș vrea de prietenă! M-aș descurca eu cu tine cumva!:D

zuzeta spunea...

nu. stai asa.remrca mea nu are nicio legatura cu iubitii prietenelor mele! (si pe tine imi place sa te consider prietena mea. :))
si mai e ceva. eu sunt mai mult tovarasa, ei sunt curve.dar despre asta o sa vorbim altadata. insa, la dracu, am recunoscut niste apucaturi...

daria spunea...

Comentariul lui Mihai demonstreaza lasitatea barbatilor.Daca prietena/sotia nu va mai ofera implinire ,de ce nu rupeti relatia inainte de intalnirea cu o terta persoana?
Curvele au mai mult decat iubire.Au si iertarea de la Isus incoace.Maria-Magdalena e divinizata.Nu degeaba unele curve si-au postat si-o rugaciune pe blog.

Cum mai indraznim noi ,vinovatele de plecarea neintelesilor, sa le criticam?

Mihai Bogdan spunea...

Daria, te rog sa recitesti comentariile mele. Eu nu am spus ca barbatii sunt indreptatiti sa insele pentru ca sunt nemultumiti. Ar fi o mare prostie! Spuneam doar ca, in aceste cazuri, sunt mai multi factori, nu poti da vina doar pe ei sau doar pe ele.
Si in al doilea rand, fara suparare, dar cum frustrarea e una din trasaturile cele mai pregnate ale curvelor, eu as renunta la ea.
Apropos, dupa ce mai recitesti istoria cu Iisus si acea femeie usoara, poate observi ca Iisus se scrie cu doi i si intelegi si tu ce a vrut sa spuna pilda.
Nu de alta, dar din ce ai scris tu, ar reiesi ca e de preferat sa fii curva, pentru ca sigur esti iertata...
Daca tot ai luat-o pe latura aceasta, iti aduci tu aminte de scena in care i-au adus lui Iisus o astfel de femeie iar el a spus "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea." ?

deyu spunea...

eu nu acuz curvele. ar trebui sa fim toate asa. ca sa nu ne mai plangem apoi de mila ca vine una si ne ia iubitul din brate.

innuenda spunea...

Mihai și Daria, ați reușit totuși să fiți de acord în privința unui aspect: subiectul ”curve”=timp irosit.:)) Restul sunt detalii.;)

Deyu, iată și atitudinea sănătoasă!:))))

innuenda spunea...

Zuzeta, :)să știi că nu te-am trecut cu vederea, doar că așa mă lași uneori fără replică...;)
Deci stăm liniștite, da?:)))

daria spunea...

Am citit si am aflat ca sunt corecte ambele variante : Isus si Iisus.
Familia mea s-a destramat cand eram copil si nu am constatat nici urma de frustrare la curva.Numai tupeu si linguseala.
Sunt greseli si greseli.Nu a suferit nimeni din cauza mea si-mi rezerv dreptul sa arunc cu piatra, in speta sa-i spun in fata unei curve ca e curva si sa o dispretuiesc.
Dar tu, Mihai, nu ai raspuns la intrebare : de ce nu recunoaste barbatul nepotriveala cuplului inainte de aparitia ingenuei curve?
Innuenda propune un alt subiect ca sa nu mai omoram timpul.

Cindereye spunea...

Innuendo! Opreste-te din scris! Vrei sa strivesti de tot corola de minuni a lumii? Imi amintesc cum la un curs de Ayurveda (conceput si predat de aia "imoralii" si "perversii" de la MISA) am aflat ce rol are gustul amar in dezamagire, dezvrajire. Nu stiu daca post-urile astea ale tale despre curve au rolul de a-l educa pe sotul (barbatul, iubitul) tau, da pe noi, restul, sigur ne dezvrajesti. Ce chef o sa mai am eu acuma (ori ever) sa-i repar fermuarul uneia cand, uitandu-ma la ea, o sa ma gandesc "Na, asta-i curva-tovaras". :)

innuenda spunea...

Daria, înţeleg acum că ai citit dintr-un unghi subiectiv povestea mea despre curve, dacă zici că ai trăit ceva asemănător în familie. Dar nu lăsa asta să te afecteze. După cum ziceai, nu merită.

Cindereye, :)))))) lasă, că ştiu eu...O să te gândeşti la asta preţ de-o secundă, apoi o să faci precum Scufiţa Roşie din banc, spunându-ţi: ce-o fi, o fi!:D

Marian S. spunea...

Stiti de ce exista pescari pe lumea aceasta ? Fiindca are balta peshte.
(n-am diacritice aici, scuzati)
La fel si cu aceste curve. Ceea ce nu reusesc eu inca sa ma lamuresc: barbatii preacurvesc fiindca exista curve sau exista curve pentru ca barbatii trebuie sa preacurveasca ??? A dracu` dilema, cred ca trebuie un articol nou pe aceasta tema.

dana spunea...

link exchange?

Carlitos spunea...

M-am trezit si eu pe aici. Mai tarziu cu zile bune, dar m-am trezit. M-am dus la oglinda, m-am uitat la mine si ce sa vezi?! La naiba, sunt o curva.

Am o jumatate de fericire din care ma infrupt zi de zi, dar noaptea - cand las sa muste din mine remuscarile - platesc pretul cu dobanda mult mai mare decat la "semnarea contractului". In termeni juridici, se numeste "inselaciune", insa nimeni nu m-a presat sa semnez, in afara iluziei mele ca pot duce o viata un asemenea credit. Ce ti-e si cu viata asta.

Si totusi, D-zeu mi-e martor ca n-am vrut sa fac rau nimanui, crezand ca raul a fost deja demult facut si eu vin ca pansamentul sa vindec rani si sa ocup locul gol al uneia deja plecate. Una care ma bantuie, de fapt, in fiecare zi.

innuenda spunea...

Carlitos, tu?! Niciodată!:)

Anonim spunea...

invatat o multime

(d)anielle78 spunea...

Daria,aia este rugaciunea ei preferata.
Doamne cat am gresit tind sa cred ca eu nu mi-am facut vaccinele la timp cred ca am sarit peste unele...