miercuri, 30 septembrie 2009

De ce n-am ajuns poetă

Prea mult suflet în poeziile tale, mi-a spus Țărlea printr-un nor de Snagov fără. Fii mai actuală!
- Adică cum? l-am întrebat. Poezia nu mai e despre suflet?
Nu și azi. Ești prea clasică.
-O iau ca pe-un compliment.:)
N-o lua! Se cere altceva astazi. Scrie despre lucruri care există, nu despre lucruri abstracte.
- Adică despre ce?
Nu știu, despre metrou, na! Despre orice vrei tu. Scrii poezii prea frumoase. S-a dus vremea lor, gata! Citește-i pe optzeciști și o să înțelegi!

Pe optzeciști nu i-am citit nici de-a dracului! I-am condamnat fără să-i judec, catalogându-i drept o sectă a culturii, care premedita originalitatea. Care-și băga în venă actualitate ca să delireze autentic. Am greșit. A fost protestul meu prostesc de ”ditirambă” a sufletului.

Așa că n-aveam cum să înțeleg nici de ce Făinăreasa primise aplauze în Cenaclul lui Mincu din clădirea învecinată Cișmigiului.
Deși, după discuția țârlească din acea noapte geroasă, aș fi putut intui de ce.

Ei îi creșteau ”claviaturi de mașini de scris din umăr”. Mie nu-mi creștea nimic. Doar mirarea că Făinăreasa -o colegă nostimă, care spunea Medigia în loc de Medgidia și transversa în loc de traversa, care nu ieșea din casă până ce nu-i arăta fața ca un tir de trageri la prima ninsoare, așa de precis trasate, groase și negre erau țintele din jurul ochilor și așa de multă pudră îi zăbovea pe obraji- avea os poetesc, iar eu nu. Apoi s-a stins și mirarea.

Așa s-a întâmplat de n-am ajuns eu poetă. M-am ales doar cu un sertar înțesat cu foi îngălbenite și caiete pe care ar fi timpul să le arunc. Și cu suflet. După unii prea mult. Asta mi-a stricat mie tira cu nemurirea.

26 de comentarii:

pantacruel spunea...

n-ai ajuns poetesa tocmai ca sa ne mai spui si noua, din cand in cand, povestiri din aistea frumoase la ceas de seara :p

innuenda spunea...

N-aș fi făcut-o, zău, dar am deschis un sertar și m-am lovit de posteritatea mea poetică. Era rece și avea o etichetă prinsă de degetul mare al piciorului metric. O etichetă pe care scria ori ”speranță moartă”, ori ”moartă speranță”, nu am reținut exact:P.

anielle spunea...

Nu le arunca, Innu!Posteaza-le aici in "gradina" pentru noi .

innuenda spunea...

Nu pot, anielle, sunt atât de personale, că m-aș simți de parcă mi-aș ridica fusta în fața voastră!:))))

anadana spunea...

pai, ESTI poeta, cum de ce n-ai ajuns...?

verbiaj. spunea...

ba eu aş citi o poezie însufleţită de tine şi nu aş râde, te-aş aplauda blând şi aş face o reverenţă desuetă.

pantacruel spunea...

poftim??? :p

innuenda spunea...

Anadana, sunt poetică, poetă încă nu-s!:*

Verbi, păi nu știi ce s-a întâmplat în trecut, când mi-am publicat pe blog una dintre poeziile mele ”de tinerețe”? M-a întrebat lumea insinuant cum de știam atâtea despre subiectul amor la vârsta aceea!:)))

Uite aici s-a întâmplat:

http://innuenda.blogspot.com/2008/11/relicvele-poetice.html

panta, tu știi!:)

pescarusul argintiu spunea...

Innu, chiar daca os poetesc nu detii, cu siguranta har poetic ai din belsug!
Făinăreasa a primit aplauze trecatoare de la un public manipulat de stilul ei comercial delirant, stupefiati de chipul ei ca un poligon de trageri, hiperpudrat...
Cu siguranta ca intre timp ai devenit mult mai mult decat atat, tu insati, indragostita de esenta frumosului ce inalta spiritul!

innuenda spunea...

Pescărușule argintiu, cum vii tu să mă împaci! Sigur ești pescăruș și nu porumbel?:))

pescarusul argintiu spunea...

Mai stii, poate semintiile indepartate aveau amprentata si gena de hulubi, nu-i exclus! :)
Recunosc, ador pacifismul si armonizarea trairilor ;)
Somn usor, dulce si relaxant ca o metafora bine plasata!

innuenda spunea...

:) Mulțam pescărușule de așa urări armonioase. Asemenea.

Ghem spunea...

de ea(de Fainareasa) mai stii ceva?:)

pantacruel spunea...

'poftimu-ul' era pt fusta. (numai ca s-a bagat verbiaj in fața mea...) :p

motanes spunea...

Da, copii, ştiu, "fără poezie, viaţa e pustiu."

Şi eu cred că tu n-ai nici o legătură cu poezia. Nu eşti poetă. Tu doar scrii cu sufletul. Asta e problema ta.

innuenda spunea...

Ghem, ne-am mai întâlnit o dată, la o mondenitate. Știu că evoluase către film. Dar nu-mi amintesc detalii.

Panta, când te miști greu, ți-o iau alții înainte!:)))

Motanes, jur că scriu cu mâna!:D

Alina spunea...

Tu scrie. Cu sufletul. Ce gen anume nu contează. Noi ne bucurăm să citim. :)

innuenda spunea...

Scriu cu plăcere, alina, și mă bucur când mi se spune că-s citită cu plăcere.:)

Marian S. spunea...

``un sertar înțesat cu foi îngălbenite și caiete pe care ar fi timpul să le arunc.``
Nu ai voie. Pur si simplu nu-ti dam noi voie. E destul de clar ?

innuenda spunea...

Da, să trăiți!:)

Dorian spunea...

Nu poeziile te califica poet. A fi poet e o stare. Una de gratie

innuenda spunea...

O fi, dar tot degeaba dacă nu ți-o apreciază nimeni! Starea de grație e inspirația, poezia e expirația, dar daca nu ai pentru cine respira astfel, la ce ti-a folosit?!

Dorian spunea...

Nu, nu m-am facut inteles, cu starea de gratie poti trai fara sa scrii niciodata nimic

innuenda spunea...

Asa deci, dorian...acum se explica!:D

day-dreamer spunea...

Mai este loc de suflet. Pentru că mai sunt oameni ce-l cerşesc.

innuenda spunea...

Day-dream, sau mai degrabă oameni care-l nădăjduiesc.:)