joi, 15 octombrie 2009

Cealaltă

Avantajul de a fi urâtă vine cu vârsta. Bătrânețea pune capăt discriminărilor pe motiv de frumoasa și bestia. Deodată nasoala clasei devine egala frumoasei balului: adică două babe. Și urâta, și frumoasa.

Pentru urâtă e reconfortant gândul ăsta. Mai ales că el vine la pachet cu un alt gând reconfortant: că în sfârșit se simte și frumoasa urâtă! O vede cum se zvârcolește în chinuri din pricina asta, cum își minte vârsta, cum își falsifică eul. Fuste mai scurte, păr tuns cu ciobul sau, dimpotrivă, foarte lung, decapotabile și amant mult mai tânăr. Și zbuciumul ăsta al Celeilalte îi aduce o binemeritată liniște.

O privește, cu detașarea omului care a fost deja acolo, cum încearcă să-și ascundă ridurile de pe frunte sub bretoane lungi, ridurile de la gură sub botox, ridurile de la gât sub ghirlande de perle sau eșarfe. O vede cum devine pe rând ușor penibilă, ridicolă, jalnică și, paradoxal, asta nu o întristează deloc. Nici nu o mișcă.

Ba chiar chicotește răutăcios la gândul că, odată bătrână, fosta frumoasă pierde bătălia și cu urâtele tinere. Să fim cinstiți, decât o babă cândva frumoasă, mai bine o domnișorică urâtă! Eee-hee, dacă ar fi știut ea filosofia asta la douăzeci de ani, alte prietene și-ar fi făcut și altfel s-ar fi împărțit bărbații între ele!

Dar se mulțumește și cu ce primește acum. Bătrânețea. Nu ca pe o sentință, ci ca pe un atu. Ați observat că urâții capătă cu timpul un fel de distincție, de noblețe care-i face să pară mai frumoși? Poate că asta e răsplata pentru că primesc senini vârsta care le-a adus avantajul.

Iar în caz că nu devin distinși, nu-i nimic. Rămâne o altă la fel de bună binecuvântare. Nimeni nu observă că a îmbătrânit o urâtă. Doar bătrânețea frumoșilor va fi pentru lume cataclism vizual.

22 de comentarii:

alina spunea...

bătrânețea sufletului e singura care dă măsura urâțeniei. fizice, implicit. vârsta nu contează în această ecuație, zic eu.
depinde și cum definim frmusețea, bineînțeles.
eu-s cam contra frumuseții standardizate modern. :)

motanes spunea...

Bătrâneţea nu înseamnă urâţire. Nu cred că este normal să comparăm oamenii aflaţi la vârste diferite. Mai tânăr nu înseamnă mai frumos cum nici mai bătrân nu înseamnă mai urât.

Demonstraţia: Putem spune că o femeie la 25 de ani este mai frumoasă decât atunci când avea 9 ani? Nici invers nu putem spune... Aşadar, sunt comparaţii care nu se fac. Ci doar oameni nepregătiţi să trăiască şi altă vârstă.

Sunt oameni care rămân încremeniţi în tinereţea lor la fel cum o serie de "tineri" adulţi nu pot accepta că nu mai sunt copii.

pantacruel spunea...

avantaj barbatii. din nou :)
vezi? asta e melodrama femeilor, a uratelor, normalelor si printeselor, batranetea :p

Marian S. spunea...

As avea multe de spus dar ma abtin.
Un singur lucru mentionez: proverbul acela cu gaina batrina si morcovul tinar e al dracu` de adevarat. Parol !

anielle spunea...

Eu cred ca degeaba o femeie e frumoasa daca e rea. Sau cam prostuta. Iar in acest caz, urata poate compensa prin blandete, bunatate, inteligenta.
Si poate ca nu toate femeile frumoase dau cu capul de pereti cand inainteaza in varsta. Odata cu trecerea anilor si cu venirea copiilor, nepotilor, frumusetea trece pe alt loc si alte preocupari devin primordiale. Unele isi accepta varsta cu seninatate.
Am vazut femei frumoase imbatranite frumos si femei urate imbatranite urat ( si invers).
Pana la urma cred ca tot ce e in interior vedem pe fetele noastre.

o.p. spunea...

Yoopiii, sunt prima care comentează.

Legat de urâtă şi frumoasă am o mică povestioară despre o fostă colegă de cămin, care , noi divele o credeam şi o vedeam urâtă. Urâta era un mic monstru care după mult timp şi-a găsit un iubit. Noi, frumoasele eram întâmplător fără iubiţi în acea perioadă. Urâta primea buchete mari de trandafiri, cutii de bomboane, jucării imense de pluş. Noi, frumoasele muream de ciudă, dar ne consolosam cu gândul că e urâtă. După un timp ne-a marturist: "nu mă mai văd cu X". Noi, uimite: de ceeee???
Urâta ne-a marturisit socantul ei motic: "Pentru că este foarte urât.

Au trecut mulţi ani de atunci. Urâta s-a măritat cu un tip ceva mai urâţel ca ea, care o pune în valoare, are 2 copii, paradoxal frumoşi şi a devenit şi ea distinsă şi împlinită. Şi nici nu-i prea bătrână.

Carla spunea...

Offf... si totusi... mai bine o viata scurta si frumoasa (eu. si viata.), decat urata (eu. si viata.) si lunga...

innuenda spunea...

Alina, în teorie. Practic, frumusețea și tinerețea interioară contează numai pentru cei dragi. Altfel, rămân o serie de parametri fizici și chimici, observabili și fără microscop.:)

Motanes, comparația era între două femei care au îmbătrânit. Una frumoasă și una urâtă. Pentru picanterie am introdus și o comparație paradoxală: tânăr urât-bătrân frumos.
Societatea tranșează așa cum am descris eu problema. Că de acolo mi-am luat inspirația. Indivizi cu altă viziune, însă, întotdeauna se mai găsesc.

Panta, ce mi-a plăcut aia cu prințesele!:-)

Marian, nu e tocmai proverbul meu preferat, ce să spun.

Anielle, am încercat să privesc totul din perspectiva cârcotașă a unei urâte. Mi-am imaginat trăirile și socotelile ei, transferând în registrul ei interior detalii surprinse de mine în viața reală.
De pildă obsesia urâtelor sau a femeilor mai în vârstă, de a întreba,atunci când întâlnesc o femeie frumoasă, câți ani are. Ș.a.m.d.

Am încercat totuși să rămân imparțială, și m-am uitat și către lucrurile neplăcute ale frumoaselor. Nu țin cu nimeni.

oti, se vede că nu ai mai comentat de mult pe aici.:))) Erai, culmea, ultima care ai comentat, dar ai crezut că ești prima pentru că am instaurat moderarea comentariilor și până nu am timp să intru să le moderez, comentariile se așează unul după altul, cuminți și așteaptă. Dar m-a amuzat atât bucuria ta, cât și istorioara din studenție.:)

innuenda spunea...

Dar carla, și mai bine ar fi una frumoasă și lungă, nu crezi?:)))

motanes spunea...

Alo, Doamnă, pe cine faceţi dumneavoastră individ? :P

innuenda spunea...

Domnu motanes, individ în sensul de individualitate, distinctă în sensul de distinsă. Ce mai, un unic!..:)

anadana spunea...

ideal ar fi sa nu ne preocupe niciodata "cealalta";sa nu privim batranetea nici ca pe o sentinta, nici ca pe un atu ;ideal ar fi sa ne asumam uratenia si batranetea ; sa admiram frumusetea; dar ce zic eu aici? ce-i aia "ideal"?? ( asta rimeaza cu: bine ca-s io desteapta!)

Dorian spunea...

Eu cand eram mic eram cel mai frumos, numai lumea ma vedea urat si cam prostanac. Fiindca asa e lumea, daca te iei dupa ea esti ca ea. Eu nu sunt ca ea, mai degraba sunt ca mine.
Altadata am inceput eu sa cresc si m-am uratit. Mi s-a ingrosat vocea, mi s-a latit maxilarul, mi-au crescut floace pe fata si cosuri cat cuprinde. Mai bine nu te uitai la mine, mai bine te uitai oriunde. In alta parte.
Pe urma, cand am iesit din pubertate m-au luat cu japca in armata romana de parasutisti unde m-au tuns chel si aratam ca si ceilalti soldati. Toti eram de speriat. Fetele nu se uitau dupa noi si noi tocmai atunci ne uitam mai aprig dupa fete. Si pentru ca la alea frumoase ne gandeam ca nu sunt sanse, ne uitam dupa urate, asa ca era inghesuiala mare, de unde o urata pentru fiecare, a iesit cu batai, cu paftale in cap si bocanci in gura.
M-am intalnit eu, odata, cu o fata in oras, dar nu mi se vedea chelia ca purtam bereta, si m-a intrebat:
- Ce s-a-ntamplat cu soldatii din unitatea voastra, au inceput sa vaneze toate femeile urate din oras si de la ei s-au molipsit si altii. Dupa noi nu se mai uita nici dracu.
- Pentru ca voua nu va plac baietii chelosi.
- Ce prosti sunteti, voi credeti ca la chelia voastra ne uitam?
- Pai la ce altceva?
N-a vrut sa-mi spuna, dar eu am inceput sa banuiesc. Am dat imediat alarma in unitate si a doua zi am iesit toti soldatii in oras, pe furis, direct peste gard, cu un stiulete de porumb in pantaloni. Aia defilare. Toata lumea intorcea capul dupa noi. Frumoasa, urata, tanara, batrana, femeie, barbat...Iar cineva a mormait din multimea care s-a adunat gura casca.
Parasutistii astia sunt alesi unul si unul, nu degeaba sunt de elita.

anielle spunea...

E faina chestia asta cu moderarea comentariilor. E ca la scoala cand dadeam lucrare. Pixurile jos, foile la mine. Ia sa vedem, ce-ati mai debitat ca de copiat intre voi stiu ca n-ati avut cum .
Apoi lucrarile sunt puse la panou sa le vada toata lumea si doamna invatatoare face cate un comentariu pentru fiecare. Bine ca nu se dau note:).

innuenda spunea...

Anadana, da, normal așa ar fi, dar vorba aia: trebuia să-mi iasă filmul, nu?:)))
Eu una fac parte din categoria femeilor...atenție, că acum mă laud, care nu am fost în viața mea invidioasă. Până și de ”dușmanii” mei mă bucur când aud că le merge bine. Pentru o femeie frumoasă am o mare admirație. Pentru una mai puțin frumoasă, dar cu suflet, la fel. Numai femeile rele - vorba lui Anielle- nu mi-au plăcut niciodată. Cele care găsesc plăcere în a face rău, cele care invidiază, urăsc, se răzbună și trăiesc cu ochii (răi) pe viața altora. Și acestor femei le iese urâțenia sufletească și pe chip...mai devreme sau mai târziu.

Dodu,de ce nu mi-ai spus, că puneam bulină roșie înainte de a-ți face publică istorioara. Păi cu povești din astea xxx vii tu, om serios, cu cărți publicate și Sulfină în suflet. Phii, ce ți-e și cu mintea bărbatului, stochează numai imagini deocheate!:)))

innuenda spunea...

Anielle, eu nu mă omor după chestia cu moderarea, dar încep să mă învăț. Are și ea părți bune: că nu-i lasă pe neaveniți să-și elibereze dejecțiile în casa ta virtuală. Eu nu am avut încă astfel de neaveniți, doar unul-două mesaje a căror țintă împrăștiată nu mi-a plăcut. :D

DoDu spunea...

Innuenda, nu indu lumea in eroare, lumea te crede pentru ca pari o femeie serioasa, cand colo esti avocat. N-am publicat nimic, abia acum imi fac sfung pentru prima oara cu un volum de poezii scrasnite

Nea Costache spunea...

Innuenda, pe cat de frumoasa este tineretea, pe atat de urata este batranetea.Odata cu trecerea timpului, el isi pune amprenta pe chipul fiecaruie dintre noi iar din tinerii de odata, frumosi si sanatosi, devenim brazdati de riduri, bolnaviciosi dar poate mai intelepti si...mai dati in mintea copiilor. Poate de aceea, batranii sunt mult mai atasati de nepotei, le suporta mult mai usor nazbatiile iar la randul lor, nepoteii sunt atat de atasati de bunici.
De altfel, omul isi are varsta pe care-o simte, asa ca sunt, atat tineri batrani, cat si batrani tineri, cum de altfel sunt si oameni frumosi cu suflet urat, ca si oameni urati, cu suflet frumos.
Un sfarsit de saptamana reconfortant!

innuenda spunea...

Dodu, esti modest. Știu eu sigur că ești scriitor.:)

Nea Costache, mi-a plăcut asta: ”sunt si oameni frumosi cu suflet urat, ca si oameni urati, cu suflet frumos”. Dar, aș completa eu, cel mai adesea așa ne place să credem: urâților le place să creadă că au măcar sufletul frumos, iar frumoșilor că au și sufletul frumos.:)

buburuza75 spunea...

În ambele cazuri, zâmbetul rămâne acelaşi. Dacă viaţa te învaţă să zâmbeşti şi să-i faci pe cei din jurul tău să zâmbească, poţi să fii urâtă la superlativ absolut. Cei din jurul tău se vor simţi atraşi de tine şi la 16 şi la 180 de ani ;).

ummagumma spunea...

Ce mi-a placut insemnarea asta!

Zilele trecute m-am contrazis cu cineva, eu sustineam ca fostelor frumoase le e mai greu cand imbatranesc, iar partenerul meu de discutie nu si nu, ca batranetea e la fel de greu de acceptat si pentru urati, si pentru frumosi, si pentru femei, si pentru barbati. Dar astazi va primi un argument nou: insemnarea asta a ta!

offtopic: zicea unul intr-un film ca baaaa, femeile frumoase si destepte nu se fac politiste, se fac avocate! :))

innuenda spunea...

Bubu, și dacă zâmbești cu doar 2 dinți rămași în gură?:)))))

ummmmmmma, mă bucur că avem o viziune comună. Cât despre partea cu replica din film, oricât aș vrea să fie de adevărată, nu știu ce să spun; am cunoscut, de când sunt avocat, o mulțime de argumente contrarii! Dar poate ăia se refereau la avocatele din America:)))