marți, 27 octombrie 2009

De ce iubim mamele

Mamele...Cât pot fi ele de mândre când copiii lor au ajuns ceea ce ele nu au sperat pentru sine! Cum și-ar grava ele asta în plăcuța cu numărul casei, să știe toți vecinii că fata lor a ajuns avocat, băiatul medic...

Cât pot fi ele de modeste, de anonime la nunțile copiilor lor! Sufletul mamelor râde și plânge deopotrivă atunci. Te binecuvântează în gând și, când cred că nimeni nu se uită, își șterg discret lacrima cu batista.

Se laudă uneori vreunui necunoscut care-i întreabă de copii, că o duc bine, și au ce le trebuie. Că au avut noroc de un soț bun ori de-o soție blândă. Că nepoțelul lor a vorbit sau a învățat să socotească mai repede ca alții. Că se duc des la ei...și vin încărcați cu de toate.

Când spală, cântă în șoaptă, mamele, de parcă s-ar teme să nu le audă pruncul din leagăn și să se trezească. Pruncul li s-a trezit de mult om mare și li s-a dus în lume. Dar așa sunt ele plămădite. Din iubire nesfârșită.

Mult după ce copiii le-au plecat, pe la școli ori pe la viața lor, ele continuă să trebăluiască în tăcere, prin casele simple în care i-au crescut. Încă le primenesc hainele pe care le purtau de adolescenți și le rânduiesc frumos în dulapurile mirosind a curățenie și a levănțică. Pentru ca amintirile să nu se sperie, ci să șadă acolo, până s-or întoarce copiii. Căci îi așteaptă veșnic, mamele...

Iar când toți au plecat, mamele rămân să aprindă candela și să se roage. Pentru toți.

La mulți ani, mamă!

22 de comentarii:

alina spunea...

sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa tun, ca sa se poata bucura de voi inca multi ani de-acum incolo. si voi de ea. trebuie sa fie minunata. :)

elite spunea...

Inu,o lacrima, din coltul ochilor, mi se prelinge pe obraz..De ce iubim mamele?Pentru ca exista!Pentru ca exista pentru noi!Oricand,la necaz si la bucurie ele ne asteapta acolo,in pragul casei parintesti sa ne daruiasca inca si inca o data pura iubire...

motanes spunea...

Fericire şi sănătate! La mulţi ani!

P.S. Mă bucur că a venit ziua mamei tale, pt că mă cam săturasem s-o fredonez în aceeaşi notă optimistă, de o săptămână. :)

Marian S. spunea...

La multi ani mamei tale.
La multi ani tuturor mamelor de pe pamint.
Si odihna vesnica tuturor mamelor care nu mai sunt.

deyu spunea...

la multi ani , mama, in fiecare zi.

loristiuj spunea...

la mulţi ani! :-)

anadana spunea...

La multi ani, MAMA de violeta cu suflet inundat de soare si de iubire!

anielle spunea...

La multi si buni ani ! :)

innuenda spunea...

Multumesc tuturor.:)

gabitza spunea...

Multi ani frumosi si linistiti mamei tale, Innu!

innuenda spunea...

mulțumesc, găbița.
Lori, nu știu de ce s-a șters mesajul tău.

Marian S. spunea...

Ca sa continui intr-o nota optimista as vrea sa adaug: si mult succes celor care vor sa devina mame.

innuenda spunea...

Marian, așa să fie!:)

ZuZu spunea...

Multi ani inainte :)

buburuza75 spunea...

La mulți și frumoși ani, mamă! Să-ți binecuvânteze Dumnezeu clipele cu bucurii, să mângâie soarele chipul în toate diminețile ce vor urma, să-ți înflorească zâmbetul pe buzele ce mi-au citit povești și să mă lași să îmbătrânesc sub mângâierea mâinilor tale!
(innu, pupă pe mami și pentru mine)

innuenda spunea...

Zuzuleinen, mulțam.:)

Buubu, pup toate mamele bune de pe pământ și din cer.:*

Alexia spunea...

LA MULTI ANI mamei tale si tuturor mamelor noastre! Omagiul tau de azi pt mame mi-a adus cateva lacrimi de emotie in coltul ochiului. Si citindu-l am simtit nevoia sa o sun pe mama si sa ii spun ca o iubesc!

innuenda spunea...

Mulțumesc, Alexia! Mă bucură ce-mi spui tu. Iubirea inspiră iubire.:)

aproapealb spunea...

M-ai impresionat si induiosat.

innuenda spunea...

:) La cum ești plămădită, nici n-ar fi fost greu.

day-dreamer spunea...

Pe mine m-a exasperat mereu faptul că oricărui vecin, oricărei rude îndepărtate, oricui i-ar fi ieşit în cale... mama îi pune pe tavă viaţa mea şi a fratelui meu. Povesteşte de bine, n-am ce zice... dar mi s-a părut mereu puţin prea mult. N-am înţeles. Acum încerc.
Să-ţi trăiască!

innuenda spunea...

Asta pentru că, de la un anumit moment (dacă nu cumva de la început) mamele (de fapt părinții)își trăiesc propria viață prin noi, copiii lor. Bucuriile și tristețile noastre devin ale lor. Și de aceea, atunci când vorbesc altora despre viața noastră, vorbesc de fapt despre viața lor prezentă. Am face bine dacă nu le-am impune părinților delimitarea asta: voi cu viața voastră, eu cu viața mea. Pentru că asta ar fi ca și cum le-am lua viața. I-am face să se simtă inutili, abandonați, morți.
Mulțumesc day-dream, și ție să-ți trăiască! :)