luni, 19 octombrie 2009

Frați vitregi

Se spune că răul apare în forme plăcute ochiului. Eu cred mai degrabă că el apare îmbrăcat în straie potrivite, pe care nu îndrăznești să le contești. Cred că sapă tranșee în reticența noastră, dezamorsându-ne-o, prezentându-ni-se fie ca cineva cu autoritate, fie ca cineva pur, astfel încât să-i deschidem de bunăvoie ușa. Să-l îmbrățișăm singuri, sau să ne supunem lui. Ideea asta a ajuns să mă obsedeze într-atât, încât aproape sunt încredințată că, dacă Bestia ar veni pe pământ, ar fi în stare s-o facă îmbrăcat în carne de Papă.

De fapt, binele și răul coexistă de mult pe una și aceeași monedă. Frați vitregi. Ca fața și reversul. În miezul oricărui fapt care bucură azi, naște o supărare viitoare. Și nu e un potențial, ci un dat. Așa cum cine se reunește se desparte și cine se naște moare. Atât de înspăimântător de simplu.

Nu vi s-a-ntâmplat vreodată să fiți atât de fericiți, încât să vă electrocuteze, pentru o secundă, gândul că ceva rău stă să se întâmple? Ceva care să vă ia fericirea aceea? Să decupeze strâmb și pentru totdeauna totul..? Nu știu dacă e simptomatică treaba asta, dar mie mi se tot întâmplă. Poate că doar fericirea e de vină că, odată ce-ai întâlnit-o, nu mai poți accepta lumea altfel decât a configurat-o ea. E ca atunci când, după ce te-ai uitat la soare, în orice altă parte ți-ai muta privirea, muți și pata aceea incandescentă. Doar că aceeași lumină acum îți întunecă vederea.

Nu știu de unde ne urcă acele temeri tocmai atunci. Ar fi prea simplu să vină din vreun hău al neîncrederii în dreptul la fericire. Dar dacă nu ne-a rămas pe fundul sufletului îndoiala în propria îndreptățire, atunci poate că dăm doar context personal preconcepției echilibrului din natură. Văzând în fericire doar un verso al aceleiași pagini pe care stau scrise tragedii.

Gândul că undeva în întuneric, sub un gârlic, așteaptă închircită tristețea, precum moartea din basmul Tinereții fără bătrânețe, gândul ăsta ne omoară mai `nainte de a o face orice nenorocire.

15 comentarii:

alina spunea...

Fericirea are prețul ei. De obicei sub eticvheta de preț se ascund mai multe plăți pe care trebuie să le face. Una dintre ele este, inevitabil, frica. Frica să nu ne pierdem fericirea atât de prețioasă și, zice-se, efemeră.
De când sunt mamă, mi-e tot timpul frică. În același timp, totuși, am învățat, cumva, să depind de El, Cel de Sus, să am încredere că mă și ne păzește. Pentru că altfel, clar aș lua-o razna. :)

nuclearrr spunea...

Asa e, asa e; dar nu avem de ales..
De-a lungul anilor am VAZUT: cand simteam ca gata, e de rau, nenorocire iminenta, aveam gustul ei permanent, starea de alerta dar si de invoire..si ce venea era opusul acestui rau, era un inceput de toata frumusetea.
Si invers; pt ca ai lucreaza legea asta cu mortile simbolice urmate de invieri..
Probabil ca fericirea e prost inteleasa de catre om; cand n-o simte ca fericire si crede ca e sfarsitul sfarsiturilor, atunci....

pantacruel spunea...

daca as fi rautacios as spune ca așa a luat naștere și legenda drobului de sare.
dsr nu sunt :p

innuenda spunea...

Precum se vede, fiecare e cu experiența lui. Pe a ta, Alina, pot s-o înțeleg.

Pe a ta, nuclearr, nu vreau s-o înțeleg. Deși, e drept, multe lucruri care încep bine sfârșesc prost și invers, cele ce încep prost se termină cu bine.

Pantacruel, nu știi că asta cu drobul de sare e marcă înregistrată de femeie?:))

anadana spunea...

intr-o zi ,cand ma lamentam pentru nefericirea mea, s-a gasit un om care sa-mi arate ca ea, fericirea, e langa mine..."bucura-te de ce ai acum"( si-a apasat bine pe cuvantul ultim!)si i-am dat dreptate.si de atunci, de cate ori mi-e frica si simt pe-aproape tristetea amenintandu-ma (ca drobul lui panta cel rau...)incerc sa privesc aproape de mine.uneori imi iese chiar bine.multumesc OMULUI!

innuenda spunea...

anadana, pentru ca o singură sămânță să crească, e nevoie de sol fertil. De aceea sunt sigură că pentru orice sfat bun care s-a dat vreodată, a existat o ureche bună care l-a auzit și ascultat.:)

motanes spunea...

Nu cred că există două feţe ale monedei. Poţi s-o arunci de câte ori vrei. Iese ce trebuie. Ştii?

innuenda spunea...

motanes, învață-mă, gurule!:))

Marian S. spunea...

Stiu eu cum e cu moneda.
De cite ori o arunci iese... o mana care s-o prinda.

Carla spunea...

Innu, asa bine le spui tu mereu... ca untul pe suflet!

Si eu traiesc cu spaima asta, ca Alina, mai mereu... De cand am aflat ca sunt insarcinata, mi s-a dat viata peste cap. E infricosatoare ideea de fericire de peste cateva luni... Acest "dublu miracol" imi aduce mai multa spaima decat incantare, docmai din disperarea ca fiecare stop de fericire are pretul lui, pe care poate nu l-am platit in avans...

Sau poate doar suntem, unii dintre noi, excesiv de anxiosi.

anielle spunea...

De vreo 3 zile ma mananca nasul dar am decis sa nu mai dau crezare semnelor prevestitoare si sa nu ma mai gandesc la raul ce ar urma sa vina.Totodata, am renuntat ( pe langa nelinistea ce m-ar fi tinut ca pe jar ) si la ideea de imbogatire rapida caci in paralel ma mananca si palma stanga.Tot de vreo 3 zile.
Asta daca esti superstitios ( si eu eram dar mi-am propus sa nu mai fiu) . Insa recunosc ca mi s-a intamplat ( si nu de putine ori ) sa am o perioada de plinatate sufleteasca umbrita de un nor de teama ca se va intampla ceva rau care-mi va rapi starea mea de bine.
Cred ca e ceva normal sa te ingrijorezi pentru ziua de maine atata timp cat nu devii obsedat si nu te amarasti singur.
Pana la urma, ce-o vrea bunul Dumnezeu!

innuenda spunea...

marian, credeam că numai mie mi se întâmplă :)

carla, sunt atât de fericită pentru tine, îți doresc tot binele și toată fericirea din lume!!! Se vede că nu am mai prea avut timp în ultima vreme, iar mi-au scăpat noutăți importante. Dar ce zic eu noutăți, miracole!! Și-ncă gemene.:)

anielle, te mănâncă nasul pe dinafară sau pe dinăuntru? :)))Acum pe bune, superstițiile astea 2la mine se cam potrivesc. Mă mănâncă nasul pe dinafară, mă bucur...mă mănâncă palma stângă, iau bani. Superstiția cu mâncărimea nasului pe dinăuntru sau a palmei drepte nu o am. Cum aș putea să cred asemenea prostii?!?:))))

anielle spunea...

Innu, pe dinauntru.
Si nici ca am apucat sa iti trimit primul comentariu ca m-a palit raul atat de tare incat nici la ora asta nu vreau sa cred ca e adevarat. Sunt inca in stare de negare.Dar tot o sa refuz sa cred data viitoare cand o sa ma manance din nou. A fost doar coincidenta acum.
Icon pentru ras amar n-am.

innuenda spunea...

Anielle, bea și tu ceva alcoolic. Poate nu trece, dar sigur nu-ți mai pasă.:))

nelu spunea...

dar cât optimism!!!! :)) răul nu se întâmplă nimănui, sunt doar momente mai puţin fericite în viaţa fiecăruia. :D