duminică, 11 aprilie 2010

O faptă bună

Habar n-avea cu ce să se-mbrace. Practic era o ocazie. Avea să întâlnească o mulțime de femei. În cele din urmă, asortă un pulovăr bej la o cămașă bleo și un pantalon de aceeași culoare cu pulovărul. Îi plăcea să poarte albastru deschis. ”E o culoare binefăcătoare” își spuse, aruncându-și o ocheadă în oglindă, în timp ce încheia și ultimul nasture al cămășii.

Se gândi la câte femei nefericite stăteau în chiar acea clipă în camera lor și plângeau. Ar fi vrut să le cunoască pe fiecare în parte. Să le șteargă lacrimile cu dosul palmei, așezat pe un scaun în fața lor și apoi să le ia mâinile și să le spună, privindu-le în ochi: ”Fată dragă, în lumea asta nu ajungi prea departe plângându-ți de milă!” Ele ar mai fi suspinat o vreme, liniștit, dând din cap a ”Ce știi tu ce e suferința!?”, apoi și-ar fi ridicat ochii spre cămașa lui, liniștindu-se în sfârșit.

E atât de simplu, se gândi...

Își aminti de iubitul lui, înainte să-l lovească boala aceea, al cărei nume nu-l pronunțau niciodată. Frumos, puternic, plin de haz...Se-ndrăgostise ca un prost de el și uitase cine fusese până să-l întâlnească.

O vreme nu îndrăznise să-l viziteze în spital.
”Auzi, îl întâmpinase, când în sfârșit își făcuse curaj, tu să nu vii la mine cu fața asta de prohod, că te trimit de unde-ai venit. Stai un minut, două, cât ai chef să plângi și apoi întoarce-te bărbat”.

În acea zi avea să înceapă totul. ”Am aflat, îi șoptise slăbit, apropiindu-se cu gura de pieptul lui, am aflat că Dumnezeu există mereu, nu numai când vrem noi!”

Văzându-i privirea nedumerită adăugase: ” E simplu, nu pricepi?! Crezi că există Dumnezeu? Foarte frumos! Dar totuși el există și când te masturbezi. Și nu simte nicio plăcere când te vede ce faci”
- ...
”Dar când urzești să-i zgârii mașina vecinului care îți ia locul de parcare, ai vrea să afle și Dumnezeu? Ei bine, El e și atunci acolo!”
-...
”Dar când te uiți la televizor sau pe stradă, la lume, și gândești: ăla-i un prost, asta o nemernică, ăla nebun, astălaltă curvă, atunci te gândești că Dumnezeu îți cunoaște gândurile? Bat pariu că nu... ”
-...
”Acum înțelegi? Și ajungem să ne batem cu pumnul în piept că ne-a nedreptățit Dumnezeu, când el nu a făcut decât să ne dea ce merităm.”

Atunci, în timp ce se întorcea acasă, hotărî că avea să le zâmbească tuturor femeilor de pe stradă. Mai ales acelora pe care în mod normal nici nu le-ar fi privit. Avea chiar să se întoarcă și să se uite după ele, imediat ce treceau, ca să fie sigur că l-au văzut, cu coada ochiului, făcând-o. Cu cât femeia ar fi fost mai puțin frumoasă, mai modest îmbrăcată, mai puțin tânără, cu atât mai generos le-ar fi privit.

Se uită preț de-un minut în oglindă exersându-și zâmbetul pe care avea să-l afișeze. Își schimonosi fața în fel și chip. Zâmbi seducător, apoi zâmbi admirativ, apoi uimit, stânjenit, timid, îndrăzneț. Dar niciunul dintre zâmbetele astea parcă nu era exact așa cum ar fi vrut el să fie.

”Poate nu sunt încă pregătit” se gândi și își turnă un rest de cafea amară, de dimineață, dezbrăcându-se, ca de fiecare dată.

19 comentarii:

badafly spunea...

Mi-a placut mult postul.
"am aflat că Dumnezeu există mereu, nu numai când vrem noi!”
Intr-adevar,exista si ne amintim de el,cand incepem sa ne simtim amenintati de lucruri inexplicabile,asadar apelam la el,ca fiind ultima solutie,neavand nimic de pierdut.
Si totusi,cine stie?
Iar cand analizezi acei oameni de pe strada,in mod sigur toti am facut asta odata in viata noastra,esti chiar tu dumnezeul tau iar tu ai puterea absoluta:)
Ce egoisti si naivi suntem:)

Mi-a placut f mult:)

David spunea...

Dumnezeu te vede si cand te masturbezi. Tare!

innuenda spunea...

Badafly, dacă nu am avea atâtea de învățat, nu am primi atâtea lecții. Mă gândesc...
Mă bucur că ți-a spus ceva povestea pe care am scris-o.

David, să te gândești la asta data viitoare când vrei ceva tare...:)))

nuclearrr spunea...

Innu, Innu!
De ce-ar fi asta semn de invoire cu Dzeu -sa "te razi "cu toate femeile, indiferent de gabarit si de infatisare? Pt ca oricum le saluti, le faci sa se simta bine, dar ele tot nefericite cand se intorc acasa; zambetul le-o incalzi o zi, dar nu le tine noaptea de frig...

Ar fi altele de facut dumnezeieste...

innuenda spunea...

:)) Cum ar fi?

(Textul e o parabolă despre om și relația cu Dumnezeu care e atât de personală încât fiecare o înțelege/și-o gestionează în alt fel. Nu de fiecare dată inteligibil pentru ceilalți.)

anadana spunea...

Frumoasa parabola ta!Cand esti coplesit de durere IL cauti si-L intrebi: de ce? de ce eu, de ce mie...? cand traiesti bucuriile, mari sau marunte, uiti sa-I multumesti si sa intrebi:de ce eu?

innuenda spunea...

Câtă dreptate ai, anadana!Oamenii au impresia că lucrurile bune li se cuvin de drept.

Ăsta-i unul dintre paradoxurile cu care noi, avocații, ne confruntăm destul de des. Dacă-i câștigi un proces uui client este pentru că ”era clar dreptatea de partea lui”, când îl pierzi, e fiindcă ”avocatul l-a sfătuit prost” :))

Nea Costache spunea...

Scuze de off topic!
Pentru ca in curand voi deveni taran, am trecut pe la tine sa-ti urez multa sanatate si inspiratie!
http://www.neacostache.com/2010/04/12/ma-fac-taran/
O zi frumoasa!

motanes spunea...

Dumnezeu şi dragostea. Două "himere" fără de care oamenii nu pot trăi.
Îţi dai seama de asta numai uitându-te prin biblioteci. ;)

innuenda spunea...

Mulțam, nea Costache, să-ți fie bine acolo unde mergi și să ne recitim cu bine, sănătoși!:)

Motanes, nici eu nu mă simt prea bine în afara lor. :) Doar că uneori mi se par aproape palpabile himerele astea.

elite spunea...

Atat de frumos ai scris!Povestea mea,a ta, a fiecaruia dintre noi...Aici suntem noi...acolo este el...ce conteaza ca suntem multi si el e singur!

innuenda spunea...

Mulțumesc, Elite. :*

pantacruel spunea...

innunedo,
chiar si mie mi-a placut povestea ta :P

innuenda spunea...

cum adică până și ție, panta?! Păi eu plecam de la ideea că ție îți place tot ce ține de mine! :xxx)

attorneyatlaw spunea...

Ce bine ca te-am regasit, mi-ai lipsit peste masura :)

innuenda spunea...

...semn că prietenii îs primii pe care-i înveți prost, atto! :))

Andrei S. spunea...

Da, din nefericire este adevărat. Mulți oameni îl află pe Dumnezeu abia atunci când viața îi lovește din plin. Presupun că e mai bine mai târziu decât niciodată.

Numai bine.

ps: „Își aminti de iubitul lui”. Pronumele personal de gen masculin a fost scris intenționat sau a fost o simplă eroare de redactare? Nu ar schimba cu nimic, ideea, faptul că ar fi homosexual sau nu, personajul principal, dar nu am înțeles ce rol au femeile în povestea asta dacă acesta ar fi cazul. O scurtă clarificare ar fi binevenită.

innuenda spunea...

Da, Andrei,ai observat corect. Chiar m-a mirat că nimeni nu a reacționat până acum. Protagonistul este homosexual. Unul care încă nu-nțelesese deplin cine este. Nu-și rezolvase încă problema identității sexuale. Se temea de ”dreptatea” lui Dumnezeu despre care îi vorbise iubitul lui. Și cum se considera cumva vinovat cumva față de femei, așa înțelesese el să se împace cu Dumnezeu.:)

Adrian spunea...

salutari de la madrid,imi place blogul tau..
Nehoiu online