miercuri, 20 octombrie 2010

Când viața îți face pe plac

Oh, cuvintele! Cum află ele înaintea oricărei alte muzici sensul plăcerii, cum pot ele să-ți urce din glezne, să te răscolească și să-ți coboare-n tălpi, cum reușesc ele să te răstignească mai întâi, ca mai apoi să te elibereze...

O știu de mult și încă nu m-am obișnuit. În relație cu frumosul mă mai trezesc și azi buimacă. Un fel de soare interior îmi transformă atunci sufletul în acordeon și-mi cântă canțonete napolitane.

Profit de ceasul ăsta de bunătate a vieții.


7 comentarii:

motanes spunea...

Cât p'aci... Dar a trebuit tu s-o trânteşti p'aia cu "canțonete napolitane". Shit... eram aproape.

innuenda spunea...

Erai pe-aproape să-ți facă viața pe plac, motanes? :))
Dar cu canțonetele napolitane ce-ai, bre? :-)

motanes spunea...

canţonetele italiene? din prinţip. Iubesc italienii cum iubesc ei românii.

innuenda spunea...

A, la chestia asta nu am nimic de comentat! Am înțeles dintotdeauna ideea de dragoste împărtășită! :D

Anonim spunea...

Mie imi plac si cantonetele napolitane:)Sa ai parte mereu de asemenea clipe, sa-ti faca viata pe plac!anadana

Marian S spunea...

Dragilor, la ditamai pauza pe care a luat-o eu nu am decit o explicatie.

cristina spunea...

Mai Innu, mai, mi-e dor de tine.
Dar ma bucur si sa te vad de atata timp alintata de viata ta generoasa ;)