duminică, 11 aprilie 2010

O faptă bună

Habar n-avea cu ce să se-mbrace. Practic era o ocazie. Avea să întâlnească o mulțime de femei. În cele din urmă, asortă un pulovăr bej la o cămașă bleo și un pantalon de aceeași culoare cu pulovărul. Îi plăcea să poarte albastru deschis. ”E o culoare binefăcătoare” își spuse, aruncându-și o ocheadă în oglindă, în timp ce încheia și ultimul nasture al cămășii.

Se gândi la câte femei nefericite stăteau în chiar acea clipă în camera lor și plângeau. Ar fi vrut să le cunoască pe fiecare în parte. Să le șteargă lacrimile cu dosul palmei, așezat pe un scaun în fața lor și apoi să le ia mâinile și să le spună, privindu-le în ochi: ”Fată dragă, în lumea asta nu ajungi prea departe plângându-ți de milă!” Ele ar mai fi suspinat o vreme, liniștit, dând din cap a ”Ce știi tu ce e suferința!?”, apoi și-ar fi ridicat ochii spre cămașa lui, liniștindu-se în sfârșit.

E atât de simplu, se gândi...

Își aminti de iubitul lui, înainte să-l lovească boala aceea, al cărei nume nu-l pronunțau niciodată. Frumos, puternic, plin de haz...Se-ndrăgostise ca un prost de el și uitase cine fusese până să-l întâlnească.

O vreme nu îndrăznise să-l viziteze în spital.
”Auzi, îl întâmpinase, când în sfârșit își făcuse curaj, tu să nu vii la mine cu fața asta de prohod, că te trimit de unde-ai venit. Stai un minut, două, cât ai chef să plângi și apoi întoarce-te bărbat”.

În acea zi avea să înceapă totul. ”Am aflat, îi șoptise slăbit, apropiindu-se cu gura de pieptul lui, am aflat că Dumnezeu există mereu, nu numai când vrem noi!”

Văzându-i privirea nedumerită adăugase: ” E simplu, nu pricepi?! Crezi că există Dumnezeu? Foarte frumos! Dar totuși el există și când te masturbezi. Și nu simte nicio plăcere când te vede ce faci”
- ...
”Dar când urzești să-i zgârii mașina vecinului care îți ia locul de parcare, ai vrea să afle și Dumnezeu? Ei bine, El e și atunci acolo!”
-...
”Dar când te uiți la televizor sau pe stradă, la lume, și gândești: ăla-i un prost, asta o nemernică, ăla nebun, astălaltă curvă, atunci te gândești că Dumnezeu îți cunoaște gândurile? Bat pariu că nu... ”
-...
”Acum înțelegi? Și ajungem să ne batem cu pumnul în piept că ne-a nedreptățit Dumnezeu, când el nu a făcut decât să ne dea ce merităm.”

Atunci, în timp ce se întorcea acasă, hotărî că avea să le zâmbească tuturor femeilor de pe stradă. Mai ales acelora pe care în mod normal nici nu le-ar fi privit. Avea chiar să se întoarcă și să se uite după ele, imediat ce treceau, ca să fie sigur că l-au văzut, cu coada ochiului, făcând-o. Cu cât femeia ar fi fost mai puțin frumoasă, mai modest îmbrăcată, mai puțin tânără, cu atât mai generos le-ar fi privit.

Se uită preț de-un minut în oglindă exersându-și zâmbetul pe care avea să-l afișeze. Își schimonosi fața în fel și chip. Zâmbi seducător, apoi zâmbi admirativ, apoi uimit, stânjenit, timid, îndrăzneț. Dar niciunul dintre zâmbetele astea parcă nu era exact așa cum ar fi vrut el să fie.

”Poate nu sunt încă pregătit” se gândi și își turnă un rest de cafea amară, de dimineață, dezbrăcându-se, ca de fiecare dată.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Homo Sapiens Servilissimus

Îl văd acolo, în mijlocul mulțimii, îndesând dumicatul elegant, în gurița-i prim-ministerială. Mestecă încet, cu buzele închise dar zâmbitoare, în timp ce gloata agonizeaza cu respirația oprită de așteptare. Trage apoi o dușcă și, arătându-și cu fereală dinții mici, nu care cumva sa se fi agățat vreun rest de ei, dă din cap a ”buuun, tare bun!”

Adunătura explodează. A primit botezul! Râsetele încep să curgă îndatoritoare pe pantofii premierului. Capetele, înfipte în spinări ușor îndoite, a servilism, își redobândesc demnitatea și, mai mult, se dau pe spate, cu gușile înfoiate ca la curcani. Țara răsuflă ușurată în fața gestului de mărinimie al lui vodă. Nu...Vodă-Vodă, da...pe-acolo!

Scame imaginare îi zboară de pe haine lui Boc, ciugulite de primari, consilieri locali, prefecți, afaceriști, mărimi care mai de care. Efectul este copleșitor!
Mă uit și aproape nu-mi pot crede ochilor: în mijlocul lor, mititel, mulțumit, Boc pare un titan.