luni, 29 noiembrie 2010

Ziua teneșeilor colorați

Nu mă mai interesează nimic. Poate că așa vine bătrânețea, cu dezinteres aproape total. Nu mai prea am chef să ies. Nu mă mai trage ața să scriu. Mă calcă pe nervi orice telefon, fie el de serviciu sau semn de aducere prietenească aminte. Vacanțele mi-e aproape indiferent unde le fac, atâta vreme cât mă ajută să uit de automatismele de fiecare zi. De planuri, nu mai zic! În locul acelui ”hai să facem planuri”, de odinioară, a apărut schimonositul ”hai să ne hotărâm odată, că prea o lălăim”.

Vine în viața tuturor un moment când prietenii și-i descoperă neprieteni, colegialitățile complezențe, profesia sursă de venit, viitorul o apropiere de moarte. La mine ăsta e prezentul! Nu-s deprimată. Doar reprimată. Mă abțin din curtoazie socială să-mi vomit lehamitea care mi s-a adunat în toți porii. Îmi reprim greața de rutină și de aparență. De suficiența profesională și lipsa de repere din jur.

E ca și cum ai obosi să te mai tot scălămbăi în baletul ăsta social care e doar pierdere de timp pentru ființă. Cumva firul se rupe interior și orice ai face apoi, e o cârpăceală. Și-ți vine să spui șefului: ”hai, sictir!”, să-i trântești telefonul prefăcutei, ușa în nas nepoftitului și, în general, să lași dracului orice treabă ai avea pentru că vor alții. Să alegi doar cheful tău. Doar lucrurile tale. Lucrurile și oamenii tăi. Cu care îți face plăcere să continui la infinit...

Cu oamenii e simplu: nu-s prea mulți. Mă gândesc, totuși, că aș avea o problemă în a hotărî imediat ce lucru-mi place, pentru că, precum spuneam, nu prea mai găsesc, de o vreme, plăcere în nimic. Doar în răstimpuri mă mai scoate din greața asta generală vreun spălat de geamuri într-o zi cu soare sau vreo pereche de teneșei colorat-înflorați, găsiți întâmplător într-o geantă din vremea studenției. Bun și atât. Decât nimic...!

Uite, mai bine în loc să mimez cu ceilalți ziua națională, pe 1 decembrie, decretez ziua mea. Și o sărbătoresc așa cum se cuvine: singură. Îmi pun teneșeii colorați, blugii sfâșiați, tricoul cu număr, îmi pun mitene și fular de lână mov și ies să-mi spăl geamurile...

...dar dacă n-o fi soare pe 1, tot degeaba!