luni, 14 februarie 2011

Despre proști, vorbiți în șoaptă!

Am o reală înclinație spre psihanaliză. Cred în înșiruirea logică desăvârșită a gesturilor, acțiunilor și cuvintelor individului. Parcă ar forma o hartă care mă ajută să-l cunosc așa cum poate n-ar vrea să fie cunoscut. Cu toate acestea, trebuie să admit: când vine vorba de oameni, mereu îți scapă ceva esențial!

Și o spun eu, care am văzut la viața mea ceva caractere! Unele m-au așteptat în smocking, oferindu-mi formal brațul, altele mi-au sărit în spate, îmbrăcate de comando, ținându-și cuțitul între dinți.
Dar tot au rămas câteva zeci de întâmplări, cu fapte și vorbe ale altora care, deși au încercat să-și găsească, în capul meu, un loc cât mai aproape de logică, nu au izbutit.

De pildă, mă enervează la culme proștii care vor să schimbe lumea. Adică, pe bune, cunoașteți tortură mai mare? Începe câte unul să abereze și nu l-ai asculta, doar că-l apucă taman când treci tu pe-acolo, când crede că are auditoriu. Și se-nsuflețește din scurt, se-nfoaie precum curcanul în propriile-i cuvinte, dar capu-i tot de găină, chiar dacă-l dă pe spate, ca să aibă aplomb de cocoș.

Tu ești nas în nas cu el, dar îți ții respirația, nemișcat. Stai ca-n fața unui câine turbat și te prefaci că nu exiști, în timp ce-ți spui în gând ”na-na-na-na-na” ca să-ți bruiezi recepția inepțiilor. Doar că proștii funcționează mereu cu sonorul la maxim și imbecilul îți sparge deja urechile, ecranul de ”na-na-na-uri” și liniștea sufletului tău de duminică, și-ți vine să-i strigi până-i intră în cap, cu gura lipită de pâlnia de carne care-i ornează căpățâna, ”amiceeeeeeeee, ești un dobitoooooc!”.

Dar atunci ar vrea și mai mult să schimbe lumea, ca să-ți demonstreze ție contrariul, așa că renunți să-i mai spui ceva. Doar îi zâmbești și te întorci în gând la ale tale, cotrobăind prin sertarele memoriei după vreo amintire plăcută, cu oameni destupați la minte și schimburi de idei.

5 comentarii:

pai mei spunea...

Io vreau sa schimb lumea :) Si - salut, dadui acum peste blogul tau, e ora 5 - asa ca scriu comentariu :)

Marian S spunea...

Innuenda scrie frumos, despre lucruri frumoase. Când cineva a supărat-o... se vede !

innuenda spunea...

Pai mei, o să-ți spun Comentatorul de la ora 5.:))

Mariane, deduc eu că-mi spui că nu am scris frumos de data asta! Asta e, atâta am putut! :-)

cristina spunea...

:))))) Innu, mi-era dor.

E o configuratie genetica speciala si raspandita peste tot. Pe tine in schimb te vedeam luptand limba la limba cu ei mai degraba decat muscandu-ti limba in timp ce-ti zici "na-na-na"-uri asteptand sa termine.

innuenda spunea...

@Cris, ei, ce vrei, am mai obosit și eu! Și nu mă pun cu ăștia cu mintea odihnită, că ies în pierdere! :P
Oricum, o spun cu toată răspunderea: nu blamez decât 80% astfel de personaje, că de restul am un soi de admirație în fața atitudinii lor donquijotești!

Dar n-am mereu răbdare să-i ascult!