miercuri, 13 aprilie 2011

Adevărul despre mincinoși

Există o categorie de oameni în fața cărora rămân, de fiecare dată, perplexă. Mincinoșii. Culmea e că, pentru a fi deconspirat un mincinos, de regulă, e nevoie de un adevăr. Raportat la care să se profileze neadevărul, exagerarea.

Sigur, uneori e suficient un simplu exercițiu de logică, de bun-simț, ca să ne dăm seama când suntem mințiți. Dar mincinosul nu ia niciodată în calcul posibilitatea asta. Ba mai mult: caută să șocheze și gogonează și mai abitir minciuna.
Precum exhibiționistul care se excită la o față repulsionată, plăcerea mincinosului este însăși reacția ta: uimirea, ciuda, admirația, orice îl scoate pe el din anonimat și-l face să se simtă mai important ori mai bun decât este.

Ingerința mincinosului în treburile adevărului este nesemnificativă și paradoxală. Poate chiar metafizică. Dacă, odată minciuna lansată, ați exhuma adevărul și i l-ați arunca în față, n-ați obține penitența mincinosului. Mai degrabă s-ar scuza filozofic, spunând că acea minciună era adevărul în care credea el. Ar spune-o și apoi chiar ar începe s-o creadă.

Dar cea mai incomodă situație este, fără îndoială, aceea când te afli în fața unei gogorițe evidente. Pe de-o parte, te gândești: ”frate, ăsta chiar îmi subestimează inteligenţa, să-i zic vreo două!” Pe de alta, însă, ți-ar fi jenă de jena lui și, cum ți-e nu-știu-cum să-i rănești orgoliul de farseur, te mulțumești să îngroși rândurile celor care i-l întrețin cu o disimulată credulitate.

Personal, cred în sinceritatea mincinosului. Cred că, în naivitatea lor, toți mincinoșii vor fi crezut sincer că ne-au păcălit.

10 comentarii:

xxl spunea...

:))) http://xxl.weblog.ro/?p=954828

o.p. spunea...

Eu personal, sunt atat de obisnuita cu mincinosii si cu "adevarurile" lor incat am ajuns pur si simplu sa-i cred. Daca m-as chinui sa nu-i cred, mi-as face sange rau degeaba. Uneori, obosesti sa mai cauti explicatii la miciunile lor si scuze pentru ele. Zici "fie si de data asta" si treci mai departe, ca viata-i scurta si are multe frumuseti pentru care merita sa-ti pierzi timpul si neuronii.

Jocul orb spunea...

depinde :)

nu va mai simtiti chiar asa de ingaduitori:)
da, sunt unii care te plictisesc cu hiperbolele lor, ii lasi in pace, facandu-te ca n-ai observat nici de data asta
dar sunt si mincinosii intriganti ale caror intrigi se vad uneori (din pacate nu tot timpul) de pe luna. Nu poti sa le faci jocul.

Unii-s draguti si mitomani ca niste porcusori roz, ceilalti sunt zbarciti si grotesti de parca ar suferi de Progeria.

Marian S spunea...

Da, dar unora le merge mereu, sic!
Li se spune politicieni.

innuenda spunea...

xxl, am înțeles: îi mai preocupă și pe alții chestiunea! Ce să zic...nicio surpriză! Dacă adevărul poate fi universal, minciuna ce cusur are?! :)

Oti, tu ori vrei să-i crezi (or fi mai șarmanți mincinoșii tăi! :P), ori ți-e mai ușor să-i crezi, decât să-i ”dovedești”! :)

Doamna doctor,jur că nu am cunoștințe despre ce boală e Progeria, dar tot am râs de plasticitatea imaginii! :)))

Mariane, politicienii nu-s doar mincinoși, sunt mitomani! :-)

o.p. spunea...

Da, mi-e mai usor sa-i cred decat sa le arat ca m-am prins, cu toate ca eu ma prind mai greu. :)

motanes spunea...

Minciuna din interes... am mai practicat-o şi n-am de gând să mă las.
Minciuna dezinteresată nu pot eu să pricep.

innuenda spunea...

Oti,sunt sigură că oamenii au instincte primare care-i avertizează când dă târcoale vreo lighioană de minciună! :D

Motaneeees, mă tu mă minți! :)))

(la mine-i invers: minciuna dezinteresată o pot scuza, ailaltă-i otrăvită, că-i cu premeditare!:D)

motanes spunea...

N-am nici un interes. Deci, nu. :P

innuenda spunea...

Motanes să știi că eu nu pot comenta pe pagina ta. Îmi dă de câteva zile ”Error. Type a comment” dar eu tocmai asta făcusem înainte de a da enter și a-mi apărea mesajul cu pricina. Probabil nu-s singura!